AJUNUL CRĂCIUNULUI: Este preseara Crăciunului, a marii sărbători a Naşterii lui Isus Hristos. Cuvântul ajun e un derivat regresiv al verbului a ajuna, a posti„. Cum sărbătoarea creştină a Naşterii Mântuitorului s-a suprapus peste o sărbătoare păgână a solstiţiului de iarnă, menită să stimuleze forţele astrului zilei, îmbătrânit şi slăbit de puteri, în decursul unui an, o seamă de obiceiuri, credinţe şi rituri populare poartă amprenta magică şi au substrat mitologic. După observaţia lui B. P. Haşdeu, chiar preseara Naşterii Domnului a fost personificată de popor sub numele devenit mitologic de Moş Ajun, întâlnit atât de frecvent în colindele noastre: „Bună ziua lui Ajun/Da-i mai bun-a lui Crăciun„ (Mehedinţi); „îmbla junii lui Crăciun/îmbla junii lui Ajun! /Tot cântând şi colindând, /Pre Dumnezeu lăudând!„ (S. Mangiuca, Că-lindariul 1882, 10-13). Seara de Crăciun pune capăt unui post de 6 săptămâni şi era marcată de o masă rituală la care participau toţi membrii familiei, atât cei vii, cât şi cei plecaţi în lumea de dincolo. Pentru aceştia din urmă se pune pe masă un blid cu diferite bucate, de care nu se atinge nimeni; el poate fi lăsat pe masă peste noapte, aşezat pe fereastră sau scos afară şi lăsat pe prispă: „ca să guste şi cei morţi„ (E. N.-Voronca, Datinile, 51). În unele părţi ale ţării, sub faţa de masă sau pe podeaua camerei, so pun paie sau pleava grâului, un străvechi simbol solar şi al rodului pământului. Masa în sine, adică bucatele servite, ca şi comportamentul mesenilor, aveau un caracter ceremonial şi augural. Se serveau bucate tradiţionale reprezentând „roade ale pământului„: fierturile de grâu, plăcinte, găluşte, sarmale de viţă de vie, jufă (sămânţă de cânepă pisată cu apă şi amestecată cu miere), borş cu bob şi cu sfeclă etc. „in Bucovina, când se pun la masă seara, întâi din grâu gustă şi aruncă cu lingura grâu în podea să se prindă de grindă, ca să prindă roii, zic ei„. (E. N.-Voronca, ibidem, 49). Când se puneau la masă, nu aveau voie să se scoale până nu gătau de mâncat. Se consideră că, în caz contrar, belşugul fuge din casa aceea. Din acelaşi motiv, în seara de ajun nu se scoate nimic din casă şi nu se împrumuta nici un lucru. Mai mult decât atâta, nu se scotea nici gunoiul sau cenuşa din casă, deoarece erau considerate un fel de „substanţă„ în care se cuibăresc spiritele strămoşilor. Se mătura casa nu spre uşă, ci în sens invers, dinspre uşă spre fund, adică spre colţul de răsărit al casei, unde erau icoanele, sau spre vatră. Gunoiul acesta, împreună cu toate fărâmiturile de la masa rituală, nu se scotea până după Bobotează, când se încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, iar spiritele strămoşilor se întorceau în lumea lor. Gunoiul strâns avea proprietăţi magice şi stimula recoltele noului an agricol: „in Mihalcea, de Crăciun se strâng toate fărâmiturile, tot gunoiul la un loc şi după Bobotează se aruncă pe straturi. Alţii, în ziua de Bobotează, il aprind în poartă dimpreună cu toate cele de la malancă şi trec peste focul acela. Apoi cenuşa o împrăştie în omăt, să fie roadă cât gunoiul” (E. N.-Voronca, idem, 48).

  De O. Bârlea 14

  Perioada cuprinsă intre seara Ajunului de Crăciun şi Bobotează, având la mijloc sărbătoarea Anului Nou, în calendarul poporului se asocia cu perioada renovării timpului şi refacerii forţelor cosmice. O dată cu coborârea întunericului şi frigului iernii, lumea decădea în haos, marcat ritualic prin procesiuni cu măşti, jocuri carnavaleşti, prin acceptarea unor licenţe şi abuzuri gastronomice, bahice şi comportamentale. Ca orice cumpănă a timpului, întreaga perioadă a sărbătorilor de iarnă era propice practicilor magice de tot felul, ghicitului viitorului, prezicerilor meteorologice şi matrimoniale.

  AJUTOARELE NĂZDRĂVANE: Sunt fiinţe fabuloase, oameni cu puteri supranaturale, fiinţe zoomorfe, dar cu unele capacităţi şi însuşiri umane potenţate şi hiperbolizate care apar în basme şi-1 ajută pe eroul de tipul lui Făt-Frumos să treacă pe tărâmul celălalt, să obţină fata ele împărat sau o comoară. Ele nu joacă niciodată roluri principale, fiind numai auxiliari ai eroului. V. I. Propp, în cunoscuta-i lucrare despre călătoria iniţiatică a eroului solar pe tărâmul morţii, bazată în special pe basmele fantastice ruseşti, descrie un număr de 40 de asemenea fiinţe fabuloase ce acordă asistenţa lor considerabilă protagonistului povestirii în momentele cele mai grele ale călătoriei sale şi asigură triumful acestuia asupra morţii (Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, 1973). O bună parte dintre ele, sub aspect tipologic şi funcţional, se aseamănă cu personajele basmelor, miturilor şi legendelor din folclorul altor popoare ale. (lumii, inclusiv cu galeria de personaje năzdrăvane ce populează poveştile românilor, analizate de O. BWw (Mică enciclopedie a poveştilor româneşti, Bucureşti, 1976), unde figurează: Ochilă, Gerilă, Flămânzilă, Păsărilă-hăis-Lun-gilă, Fuge-in-lurne, Scutură-munţii, Strâmbă-lemne, Sfarmă-piatră (fiecare din ele având o seamă de variante onomastice şi funcţionale).

  Personajelor năzdrăvane de tip antropomorf, în basme, li se adaugă animalele năzdrăvane ce vin în ajutorul eroului; şirul lor este foarte lung, dar se poate observa că majoritatea au făcut cândva parte din categoria animalelor totemice. Printre ele se numără calul, lupul, câinele, vulturul, ursul, cerbul, oaia, taurul (boul) etC. În general, întreaga oaste a ajutoarelor năzdrăvane e alcătuită din personificări ale elementelor şi forţelor naturii. Lor li se poate da şi o interpretare psihologică sau psihanalitică, deoarece capacităţile excepţionale ale unor asemenea personaje pot fi considerate hiperbole ale puterilor omului pe care acesta le redescoperă în fiinţa sa în situaţii extreme sau le cultivă în cadrul unor rituri şi practici iniţiatice. Referindu-se la basmul Harap-Alb, A. Oişteanu (Grădina de dincolo, 111) susţine că toate ajutoarele năzdrăvane ale eroului „personifică alegoric puteri iniţiatice pe care ascetul le dobândeşte de-a lungul drumului iniţierii […], puterea la limita ei maximă, supraumană, desemnând astfel puterile extatice supraumane pe care le capătă iniţiatul (şamanul, yoghinul, iniţiatul în mistere etc.)”. Multe din faptele eroice ale iui Făt-Frumos din basm sunt posibile şi datorită ajutorului ce-i vine de la o seamă de obiecte năzdrăvane. Şirul lor este aproape interminabil. Se