de apă curgătoare. S-ar fi putut să se afle nişte ape stătătoare doar în porţiunea mlăştinoasă din nord-est. în general, în acele locuri, ţinutul apărea acoperit cu dune şi întinderi nisipoase, a căror ariditate contrasta puternic cu vegetaţia bogată, care acoperea cea mai mare parte a insuiei.

Vulcanul nu se înălţa chiar în mijlocul insulei. El era aşezat în regiunea de nord-vest şi părea să străjuiască la limita dintre cele două zone. Spre sudvest, sud şi sud-est, povîrnişurile inferioare erau acoperite cu păduri dese. Spre nord, dimpotrivă, se vedeau pante golaşe, care se isprăveau în nisipurile litoralului. De altfel, toate şuvoaiele de lavă ce se revărsaseră în timpul erupţiilor îşi făcuseră drum spre direcţia aceea, croind o adevărată cale de lavă, care se prelungea pînă la golful din nord-vest în formă de bot de rechin.

Cyrus Smith şi tovarăşii săi petrecură astfel o oră în creştetul muntelui. Insula se desfăşura sub privirile lor ca o hartă lucrată în relief, în culori diferite. Pădurile erau verzi, nisipul galben, iar apele albastre. De sus puteau să aibă o vedere generală, rămînînd ascunse privirilor numai fundurile văilor înguste, ce se căscau la poalele vulcanului, şi teritoriu! ascuns sub verdeaţa imenselor păduri.

Rămînea de dezlegat o problemă importantă, menită să aibă o deosebii;! influenţă asupra viitorului naufragiaţilor.

Era oare locuită insula ?

Reporterul era cel care pusese întrebarea aceasta, la care naufragiaţii socoteau că puteau să-i şi dea un răspuns negativ. Din cercetarea amănunţită a diferitelor regiuni ale insulei, reieşea că. ea era pustie.

Nicăieri nu se zărea ceva făcut de mîna omului. Nici un grup de locuinţe, nici o colibă singuratică, nici o aşezare de pescari pe litoral. Nici o dîră de fum în aer care să trădeze prezenţa omului. Adevărat că pe observatori îi despărţea o distanţă de vreo treizeci de mile de punctele extreme ale insulei, distanţă la care chiar şi ochiul lui Pencroff cu greu ar fi descoperit o locuinţă. Nu puteau nici măcar să-şi dea seama ce ascundea perdeaua de verdeaţă care acoperea trei sferturi din insulă, dar să mai ştie dacă se găsea acolo vreo aşezare omenească. Dar, în general, ştiau că indigenii de pe aceste mici insule ieşite la iveală din apele Pacificului locuiesc mai mult pe litoral şi ţărmul părea cu desăvîrşire pustiu.

Pînă la o explorare mai amănunţită a insulei, naufragiaţii erau deci îndreptăţiţi să creadă că insula era nelocuită.

Dar nu se întîmpla oare să fie vizitată, din cînd în cînd, de indigenii insulelor vecine? Era greu de lămurit acest lucru. Pe o rază de cincizeci de mile nu se vedea urmă de uscat. Totuşi, cincizeci de mile pot fi străbătute cu uşurinţă într-un prao malaez sau într-o pirogă mare polineziană. Totul depindea de locul unde- era aşezată insula, dacă'era izolată undeva în largul Oceanului Pacific sau dacă se afla în apropierea vreunui arhipelag. Se întrebau dacă va izbuti mai tîrziu Cyrus Smith să determine, fără instrumente speciale, latitudinea şi longitudinea insulei. Greu lucru. Pentru că se temeau însă de eventualele incursiuni ale băştinaşilor vreunei insule învecinate, se vedeau siliţi să ia măsuri împotriva lor.

Acum, insula era explorată, configuraţia ei bine determinată, iar relieful ei cunoscut. întinderea insulei fusese şi ea calculată. Apele şi munţii, aşezarea pădurilor şi a şesurilor fuseseră consemnate pe planul desenat de reporler. Nu le mai rămînea decît să coboare povîmişul muntelui şi să cerceteze cuprinsul insulei, pentru a-i cunoaşte resursele minerale, vegetale şi animale.

Dar, înainte de a da tovarăşilor săi semnalul de plecare la vale, Cyrus Smith le vorbi cu vocea sa liniştită şi gravă:

— Iată, dragii mei, colţişorul de pămînt pe care ne-a aruncat furtuna. S-ar putea să trăim aici multă vreme, şi s-ar putea să ne vie vreun ajutor neaşteptat, dacă din întîmplare va trece un vapor... Spun din întîmplare, căci .insula asta este lipsită de însemnătate; ea nu are nici măcar un loc prielnic în care să poată poposi un vas şi mă tem că este aşezată în afara drumurilor obişnuite ale vapoarelor, adică prea la sud faţă de calea celor ce se duc spre arhipelagurile Pacificului, şi prea la nord pentru acelea care merg spre Australia, pe la Capul Horn. N-aş vrea să vă ascund adevărata situaţie...

— Şi bine Faci, dragă Cyrus, se grăbi să-i răspundă reporterul. Ai de-a face cu bărbaţi În toată firea. Avem încredere în dumneata, şi dumneata la rîndul dumitale poţi avea încredere în noi, nu-i aşa, dragii mei ?

— Voi fi foarte ascultător, domnule Cyrus, spuse Harbert, strîngînd mîna inginerului.

— Eu te voi urma întotdeauna şi oriunde ! strigă Nab.

— În ceea ce mă priveşte pe mine, — spuse marinarul, — să nu-mi mai spuneţi pe nume dacă mă voi da îndărăt de la vreo treabă şi dacă vreţi dumneavoastră, domnule Smith, vom face din această insulă o mică Americă ! Vom clădi oraşe, vom construi căi ferate, vom instala linii de telegraf şi într-o bună zi insula va fi cu totul transformată, bine amenajată, într-un cuvînt, va fi civilizată. Atîta doar că cer şi eu un lucru.

— Ce anume ? întrebă reporterul.

— Să nu ne mai considerăm nişte naufragiaţi. Ar fi mai potrivit să ne considerăm nişte pionieri veniţi aici ca să colonizăm ţinutul.

Cyrus Smith zîmbi fără voia lui şi propunerea marinarului fu adoptată. Inginerul mulţumi apoi tovarăşilor săi pentru încrederea arătată, adăugînd că se bizuie întru totul pe energia lor.

— Ei, acuma să ne întoarcem la Cămin ! strigă Pencroff.

— O clipă, dragii mei, îl opri inginerul. Cred ca ar fi nimerit să dăm un nume acestei insule, precum şi capurilor, promontoriilor şi apelor pe care le vedem.

— Foarte bine, spuse reporterul. Aceasta va face să ne înţelegem mai uşor atunci cînd vom vorbi de insula noastră.

— Într-adevăr, — întregi marinarul, — e mare lucru să poţi spune unde te duci şi de unde vii. Cel puţin ţi se pare că eşti într-un loc cunoscut.

— „Căminul", de pildă, mi se pare o denumire potrivită, spuse Harbert.

— Întocmai ! răspunse Pencroff. Numele este uşor de reţinut şi mi-a venit de la sine. Vom păstra denumirea aceasta pentru primul nostru adăpost, nu-i aşa, domnule Cyrus ?

— Da, Pencroff,