— Bine! În privinţa celorlalte va fi uşor de tot, reluă marinarul, care era,în vervă. Să le dăm nume aşa cum făcea Robinson, a cărui poveste mi-a citit-o Harbert de atîtea ori. Am putea să avem golful Providenţei sau capul Rechinului, capul Balenelor, capul Speranţelor deşarte...

— Sau mai bine să le dăm numele domnului Smilh, al domnului Spilett sau al lui Nab, propuse Harbert.

— Numele meu ? strigă Nab, arătîndu-şi dinţii sclipitori.

— De ce nu ? răspunse Pencroff. Portul Nab sună foarte bine, de asemenea şi capul Gédéon.

— Aş prefera să folosim nume de la noi din ţară, îi întrerupse reporterul, în felul acesta, ne-am aminti mai des de patria noastră.

— Da, am putea întrebuinţa astfel de numiri pentru punctele mai însemnate, spuse Cyrus Smith. Propun să dăm de pildă golfului de răsărit numele de golful Uniunii; iar celui mare, care se deschide la sud, denumirea de golful Washington. Muntelui pe care ne aflăm în clipa de faţă să-i spunem muntele Franklin, iar lacul care se întinde sub ochii noştri să-l numim lacul Grant. Numele acestea ne vor aduce aminte de ţara noastră şi de cetăţenii care-i fac cinste; iar în ceea ce priveşte rîurile, golfurile, capurile şi promontoriile pe care le vedem din vîrful acestui munte, aş fi de părere să alegem denumiri care să ne amintească mai curînd configuraţia lor deosebită. Le vom ţine mai uşor minte şi va fi mult mai practic. Forma insulei este destul de ciudată, astfel că nu ne va fi prea greu să găsim numiri potrivite, în ceea ce priveşte apele pe care nu le cunoaştem, diferitele părţi ale pădurii, pe care le vom explora mai tîrziu, golfurile pe care le vom mai descoperi, acelora le vom da nume pe măsură ce le vom cunoaşte. Ce părere aveţi, dragii mei ?

Propunerea inginerului fu primită de toţi. Insula se desfăşura sub ochii lor ca o hartă; nu aveau decît să găsească denumiri pentru toate ieşiturile sau adînciturile coastei şi pentru diferitele înălţimi. Gédéon Spilett avea să le înscrie pe rînd şi nomenclatura geografică a insulei avea să rămînă astfel consemnată definitiv.

În primul rînd înscriseră golful Uniunii, golful Washington, muntele Franklin şi lacul Grant, numiri propuse de inginerul Smith pentru cele două golfuri şi pentru muntele pe care se aflam

— Acum, spuse reporterul, peninsulei care se întinde la sud-vestul insulei propun să i se dea numele de peninsula Serpentinei, iar cozii îndoite' ce o termină şi care seamănă într-adevăr cu o coadă de reptilă să-i spunem promontoriul Reptilei.

— Se adoptă, spuse inginerul.

— Să luăm acum cealaltă extremitate a insulei, spuse Harbert. Golfului care seamănă aşa de mult cu un bot căscat să-i spunem golful Rechinului.

— Potrivit nume ! strigă Pencroff. Vom completa desenul numind cele două părţi care mărginesc golful şi care seamănă cu două maxilare capul Mandibulei.

— Bine, dar avem două capuri! observă reporterul.

— Nu-i nimic, — zise Pencroff, — vom avea capul Mandibulei de Nord şi capul Mandibulei de Sud !

— S-a notat! răspunse Gédéon Spilett.

— Mai rămîne să dăm un nume extremităţii de sud-est a insulei, spuse Pencroff.

— Capul Ghearei ! strigă Nab, care voia să dea şi el un nume unei părţi din ţărişoara lor.

ŞI găsise într-adevăr o denumire foarte potrivită, căci capul ce ieşea în mare părea să reprezinte gheara puternică a animalului fantastic, cu care se asemăna configuraţia ciudată a insulei.

Pencroff era încîntat de felul cum se desfăşurau lucrurile şi imaginaţia lor, puţin aprinsă, mai inventă diferite denumiri. Astfel, rîul care dădea coloniştilor apă bună de băut şi lîngă care îi aruncase balonul, primi numele de Mercy{18}.

Mica insulă pe care fuseseră azvîrliţi prima oară, fu numită insula Salvării.

Platoul care se afla în creştetul falezei de granit, deasupra Căminului, şi de unde privirea cuprindea întreg golful cel mare, primi numele de platoul Grande-Vue.

În sfîrşit, întreg hăţişul de nepătruns al pădurilor ce acopereau peninsula Serpentinei primi denumirea de pădurile Far-West.

Cu aceasta, lista numelor date regiunilor vizibile şi cunoscute ale insulei se isprăvi, urmînd să fie completată mai tîrziu, pe măsură ce aveau să dea de regiuni noi.

În ceea ce privea poziţia insulei, inginerul o determinase cu aproximaţie, luîndu-se după înălţimea şi poziţia soarelui, potrivit căruia platoul Grande-Vue şi golful Uniunii se aflau aşezate la răsărit. Socoteau ca a doua zi, notînd ora exactă a răsăritului şi a apusului soarelui şi fixînd poziţia lui la jumătatea timpului scurs în calea sa pe cer între răsărit şi apus, să determine cu precizie unde se află nordul. Deoarece insula făcea parte din emisfera australă, soarele, în clipa cînd atingea la zenit punctul său culminant, trecea spre nord şi nu spre sud, cum aparent îşi urmează calea în emisfera boreală. Pionierii se pregăteau să coboare muntele franklin, pentru a se întoarce la Cămin, cînd Pencroff strigă:

— Să ştiţi că sîntem cu toţii nişte zăpăciţi !

— De ce ? întrebă Gédéon Spilett, care îşi închisese carnetul şi se pregătea să plece.

— Dar insula noastră? Se poate? Am uitat să-i dăm un nume !

Harbert tocmai avea de gînd să propună numele inginerului, şi fără îndoială că tovarăşii săi ar fi fost de acord, cînd Cyrus Smith rosti:

Să-i dăm numele unui mare cetăţean, dragii mei, numele aceluia care lupta acum pentru a apăra unitatea Republicii noastre! Să-i dăm numele lui Lincoln !

Trei urale întîmpinară propunerea inginerului.

În seara aceea, coloniştii noştri vorbiră, înainte de a adormi, despre patria lor îndepărtată, discutînd despre groaznicul război care o sfîşia. Ei nu se îndoiau că armatele Sudului vor fi biruite în curînd şi că datorită lui Grant şi lui Lincoln va învinge cauza Nordului, cauza dreptăţii.

Evenimentele acestea se petreceau în ziua de 30 martie 1865 şi ei nu puteau să ştie că, şaisprezece zile mai tîrziu, o crimă înfiorătoare avea să fie săvîrşită la Washington, unde în vinerea paştilor, Abraham Lincoln avea să cadă răpus de glontele unui fanatic.

CAPITOLUL XII

Potrivirea ceasurilor. Pencroff este mulţumit. Un fum suspect. Cursul Pinului Roşu. Flora insulei Lincoln. Fauna ei. Fazanii de munte. Vînătoarea de canguri. Marasul. Lacul Grant. întoarcerea la Cămin.

Locuitorii