când i-am povestit totul lui Janice și ea m-a întrebat dacă fusesem tentată să pierd intenționat, mi-am dat seama că, într-adevăr, era posibil să mă fi prefăcut.

Apoi Jonathan a făcut o greșeală care nu-i stătea deloc în fire și, când am așezat nebunul lui lângă jumătatea mea de tablă, a spus:

— Acum sărută-mă tu.

M-am aplecat spre el și i-am atins ușor buzele cu ale mele. Mi-a plăcut atât de mult, încât, încurajată de senzațiile astea, l-am sărutat mai apăsat. Mi-am trecut degetele prin părul lui și i-am simțit șuvițele umede și reci, dar gura lui era caldă.

Când a capturat iar o piesă de-a mea, m-a sărutat din nou pe gât. Apoi mi-a cuprins cu buzele pielea gâtului și a supt-o. Senzația m-a străbătut ca un curent electric, tăindu-mi răsuflarea. Voiam s-o facă din nou, dar nu știam cum să i-o spun. Însă și-a dat seama singur, pentru că a făcut-o din nou, mai apăsat, și mi-a scos puloverul larg, trăgându-l peste cap. Pe dedesubt purtam o bluză lăbărțată, cu mâneci lungi. Mi-a dat-o jos. Janice mă ajutase să-mi aleg sutienul. Deși simplu, din bumbac, fără sârme sau alte elemente incomode, era roz-pal, cu jumătăți de cupă, iar Janice îmi spusese că probabil lui Jonathan avea să-i placă mult. Nu-i puteam descifra expresia, pentru că părea să fie în transă.

— Vrei să… Poți să te ridici în picioare, lângă pat?

L-am ascultat. Purtam articolul meu de îmbrăcăminte preferat – al doilea, după fuste – dintre hainele pe care Janice le aprobase: o pereche de pantaloni subțiri și largi, din bumbac, cu un șnur în talie, pe care-l puteam strânge exact cât trebuie, adică nu foarte tare. Legasem șnurul făcând o fundă, iar Jonathan a tras ușor de un capăt. Pantalonii mi-au alunecat imediat pe coapse și, după ce a desfăcut nodul complet, au căzut la picioarele mele. Chiloții mei roz se asortau cu sutienul. Jonathan s-a uitat lung la mine.

— Habar n-aveam că așa arată corpul tău. Vreau foarte tare să te dezbrac și de restul.

— Terminăm partida?

— Sigur, dacă vrei.

Voiam, pentru că-mi era foarte greu să abandonez o partidă de șah, dar senzațiile care-mi cutreierau corpul erau mai puternice decât dorința de a mă concentra iar la tabla de șah.

— O terminăm mâine, i-am zis.

Jonathan mi-a cuprins coapsele în palme și s-a uitat în ochii mei. Pentru prima dată, l-am privit și eu în ochi câteva clipe, înainte să-mi îndrept atenția spre nasul lui.

— Pot să te dezbrac?

— Sigur.

Pentru mine, pudoarea era o noțiune complet necunoscută. În copilărie, mama mă găsise adesea afară, goală pușcă. În cazul meu, să fiu dezbrăcată înseamnă să mă descotorosesc de materialele care-mi zgârie pielea, de fermoarele apăsătoare și nimic nu se compară cu senzația de a fi înconjurată doar de aer. Odată, în primul an de facultate, mă trezisem în toiul nopții, ca să beau apă. Iubitul lui Janice dormea la noi; ne treziserăm amândoi în același timp și nimeriserăm împreună în fața chiuvetei, ca să ne umplem paharele. Aprinsesem lampa mică, de lângă patul meu, ca să nu mă împiedic, așa că eram scăldați într-o strălucire aurie. Eu eram dezbrăcată, iar el purta lenjerie intimă. N-a scos niciun cuvânt cât mi-am umplut paharul și l-am băut. Apoi m-am întors în pat și m-am strecurat sub așternuturi.

Însă a doua zi dimineața, spre deosebire de el, Janice avusese o grămadă de zis și îmi ceruse să-mi cumpăr un capot.

— Nu poți să stai așa prin casă.

— Dar eu locuiesc aici. El nu.

— Chiar și așa, tot trebuie să te acoperi, insistase ea.

Am rămas nemișcată în timp ce Jonathan s-a întins și mi-a desfăcut sutienul, apoi mi-a coborât bretelele pe umeri și l-a lăsat să cadă pe jos. Mi-a tras ușor chiloții până când au atins podeaua. Aceleași degete care mutau piesele de șah cu atâta hotărâre se plimbau acum șovăitoare pe scobitura spatelui meu. Janice îmi spusese că, odată ajunși în etapa asta, trebuia să-i spun lui Jonathan că eram virgină: „Nu-i corect să-l iei prin surprindere cu așa ceva”. Nu precizase când ar trebui să-l previn, dar, din moment ce stăteam goală în fața lui, mi-am zis că era un moment potrivit.

— N-am făcut niciodată sex.

Replica mea l-a smuls din transă.

— N-a vrut nimeni, niciodată, am completat. Nici tu nu ești obligat s-o faci.

— Annika, vreau să fac asta mai mult decât orice.

Tonul lui îmi stârnea confuzie. Era furios? Frustrat? Detectasem o undă de frustrare, dar nu-i cunoșteam semnificația. De ce nu era Janice aici, cu mine, să mă ajute?

— Ți-am spus prea târziu?

— Nu. Doar că sunt… Chiar nu știi ce simt pentru tine? s-a mirat Jonathan.

Am clătinat din cap.

— Nu prea.

— Cred că ești frumoasă și inteligentă. Mă simt bine lângă tine.

— O să mă doară?

Mi-a luat mâna și mi-a sărutat-o.

— Nu știu. Dacă doare, spune-mi să mă opresc și o să mă opresc, bine?

— Da.

— Te-a mai atins cineva vreodată?

— Nu.

— Știi ce-o să simți?

— Da.

Într-o zi, din întâmplare, descoperisem uluită ce se întâmpla când mă atingeam acolo. Simțisem aceeași tulburare ca atunci când eu și Jonathan ne sărutam, lipiți unul de celălalt.

Jonathan a dat din cap.

— În regulă.

M-a tras pe pat, lângă el. Tremura ușor.

— Ai mai făcut asta înainte? l-am întrebat.

— Da.

— Ai emoții?

— Nu, a spus el și mi-a pus un deget pe buze.

Apoi, ca să mă liniștească, m-a sărutat. Adoram săruturile și atingerile lui Jonathan. Probabil că de asta ajunseserăm atât de departe.

Jonathan s-a ridicat și și-a scos tricoul. Apoi mi-a aruncat o privire, parcă așteptând să-i spun ceva. M-am uitat la pieptul lui lat, la pielea sa fină. Avea umeri puternici și musculoși.

Oare trebuie să i-o spun?

— Ai piept frumos și umeri puternici, am zis eu.

A zâmbit și am știut că spusesem ce trebuie.

Ne-am întins pe pat, iar eu am aterizat pe piesele de șah, cu o exclamație. M-a ridicat și le-a măturat pe toate cu brațul, așa că nu mai aveam nicio șansă de a termina partida.

Când m-a tras spre el, senzația iscată de contactul corpurilor noastre goale mi s-a părut atât de străină, încât m-am încordat.

— Ești bine? m-a întrebat el.

— Da.

Începeam să mă obișnuiesc cu senzația stârnită de atingerea sânilor mei pe pieptul lui. Apoi Jonathan s-a îndepărtat un pic și mi-a atins un sfârc cu degetul.