Deşiratul şef de stat-major, Oberst von Balk, explică cu o înfăţişare dură de ce au eşuat atacurile succesive pe culmi.

– Nimic altceva decât scuze! Întotdeauna scuze! mârâie el furios. (Loveşte hărţile cu arătătorul.) Adevărul e că oamenii n-au curaj, iar proaspeţii ofiţeri sunt lipsiţi de vlagă. Asta trebuie să se schimbe! Nu mai umblăm cu mănuşi! E nevoie de o mână de fier! Cel mai mic semn de laşitate sau ezitare va fi pedepsit exemplar! Vor fi instituite Curţi Marţiale de urgenţă, cu puteri depline! Disciplina va fi reinstituită! Atacăm de trei săptămâni sanatoriul de la cota 409 şi moara. Ţinta e închisoarea OGPU! În ce stadiu ne aflăm? Ne-am cramponat de sanatoriu şi de moară! îndată ce înaintăm puţin, inamicul recâştigă teren! Cartierul General al Führerului i-a dat Corpului de armată trei zile pentru treaba asta. Aici - izbeşte cu arătătorul pe locul însemnat cu roşu de pe hartă - este intrarea spre sanatoriu şi spre moară! Trecem pe aici şi, în curând, putem cuceri culmea, după care nu mai e decât o aruncătură de băţ până la creasta unde se află puşcăria. Odată ajunşi acolo, până la Nipru nu mai e decât un pas! Vom fi prima divizie care va ajunge la Nipru! Se ridică mândru şi-l priveşte pe comandantul de divizie.

Crucea de Cavaler a generalului sclipeşte în lumina albă a lămpii cu carbid. Buzele i se îngustează într-un surâs. Scoate din mânecă o batistă albă cu care îşi tamponează fruntea lată. Ochii săi reci, ca de peşte, se opresc în. dreptul fiecărui ofiţer.

– Domnule general, să trăiţi! protestează comandantul de infanterie, asta o să ne coste multe vieţi omeneşti.

– Nu există bătălie fără morţi, Oberst, mârâie generalul cu dispreţ. Nu contează pierderile. În istorie intră bătăliile cele mai sângeroase.

– Va fi imposibil un atac fără ajutorul susţinut al artileriei, intervine ofiţerul operativ, evitând privirea de gheaţă a generalului.

– Crezi că-mi spui ceva nou, Oberst? latră generalul tăios. Umple un pahar cu coniac şi îl toarnă pe gât cu un gest scurt.

O ordonanţă îi umple din nou paharul. Generalul îşi îndreaptă spinarea şi-l străpunge cu privirea pe comandantul Regimentului Panzer, Hinka, ofiţerul cu o singură mână.

– Plutonul 2 a făcut-o de oaie, Oberst! Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Ce păcat că maiorul Blank a fost ucis. Ar fi arătat foarte bine în faţa Curţii Marţiale!

– Ne-au luat prin surprindere, să trăiţi! se apără Hinka. Oricine ar fi căzut în cursă! Tancurile alea ruseşti îngropate erau complet invizibile chiar şi de la doi paşi. Inamicul a ras, pur şi simplu, de pe faţa pământului plutonul 2. Maiorul Blank n-ar fi putut să prevadă asta!

– Lasă scuzele, îl întrerupe tăios generalul. Supravieţuitorii plutonului vor lupta ca infanterişti. Porcilor ălora puturoşi le-ar prinde bine puţină mişcare. Nu ştiu decât să stea la căldurică în tancuri!

– Prea bine, Herr General, spune Hinka, privind deznădăjduit în tavan:

Un Rittmeister de la Motociclişti se prăbuşeşte cu un zgomot sec. În cădere, trage după el şi un scaun.

Generalul îşi potriveşte mai bine monoclul şi examinează dezgustat trupul inert.

– E comandantul meu de regiment, Rittmeister Opel, domnule, spune Oberstleutnant Winkel, comandantul Regimentului 4 Cavalerie.

– Scoateţi-i afară pe slăbănogul ăsta! ordonă scurt generalul. Transferaţi-l imediat la un regiment de asalt!

– Rittmeisterul n-a dormit de o săptămână, domnule! încearcă Oberstleutnant Winkel să-şi apere ofiţerul.

Generalul uscăţiv îşi ridică privirea de pe hărţi şi se uită la Oberstleutnant cu o expresie sălbatică.

– Îţi închipui că eu am dormit de când divizia mea încearcă să cucerească puşcăria? şuieră el răguşit. Mă vezi pe mine căzând pe duşumelele astea ruseşti jegoase? Se prăbuşesc soldaţii în tranşee? Altă dată să nu mai vii cu asemenea scuze prosteşti, Oberstleutnant Winkel. Nu dau doi bani pe un Rittmeister adormit. Luaţi-l din faţa mea! Dacă va supravieţui după atac, vreau să fie trimis în faţa Curţii Marţiale pentru slăbiciune şi incompetenţă în serviciu. (Se apleacă din nou asupra hărţilor şi arată cu cravaşa locul atacului încercuit cu roşu.) Ascultaţi-mă, domnilor, trâmbiţează el pe un ton metalic. Culmea trebuie cucerită, şi divizia mea o va cuceri! Celelalte două divizii vor ataca din flancuri. Divizia de rezervă va face curăţenie în urma atacului. OKH{24} mi-a permis ca divizia mea să atace la centru. Feldmarschall von Mannstein are încredere în noi! (Îşi trece mâna peste capul ras.) Domnilor, vreau să cucerim culmea până mâine seară! E un ordin! Şi reţineţi! Cine nu respectă ce-am spus, indiferent din ce motiv, va ajunge în faţa Curţii Marţiale pentru laşitate şi incompetenţă. (Loveşte din nou harta cu cravaşa.) E un ordin: chiar dacă îmi pierd toată divizia, voi cuceri culmile-alea până mâine-seară!

Dinspre uşă se aude o bufnitură seacă. Se prăbuşise un Leutnant de artilerie. Generalul se aprinde la faţă şi îşi şfichiuieşte nervos cizmele cu cravaşa.

– Mai vrea careva dintre voi să cadă în nas? şuieră el cu răutate. Dacă da, faceţi-o acum, ca să scap mai repede de voi!

Se aşterne o linişte mormântală, în vreme ce doi sanitari îl iau pe Leutnant ca pe un sac de cartofi.

– Dă-i drumul, Balk! i se adresează generalul şefului de stat-major. Dar fii scurt! N-avem prea mult timp de pierdut!

– Corpul de armată va ataca mâine în trei valuri succesive, începe şeful de stat-major. După cum vi s-a spus, noi conducem atacul. Totul se va petrece foarte rapid. Nu vă veţi opri, indiferent care va fi riposta inamicului. Pornim de aici, de la cota 209. Se coboară râpa în fugă. Vom fi ajutaţi de un baraj care va fi aruncat pe culme şi va coborî pe flancuri; o să-i dea gata pe ruşi. În faţa noastră se află. Regimentul 39 de gardă sovietic - unitate de elită, condusă de generalul Koniev, un tip foarte dur. Li s-a alăturat Divizia 521 Blindate şi Brigada 16 Cavalerie. Rezervele vor fi aici, la douăzeci de kilometri în spate. E vorba de Divizia 731 Puşcaşi, care nu reprezintă un pericol real. Dacă intră în luptă, unul dintre regimente îi termină imediat. Nu au nici experienţă de luptă şi nu sunt nici curajoşi. Putem