nou produs al omenirii care este omul modern. Neajunsul opiniei lui Eliade cu privire la acesta este cã omul modern ar trebui considerat, ca aderent la antropologia creştinã, ca existînd deja, contemporan cu Sf. Pavel. Or, e sigur cã dupã ce creştinismul s-a constituit ca religie şi deci şi ca reactualizare liturgicã şi psihologicã a evenimentelor de la originile sale, acest om modern nu exista: e îndoielnic ca el sã fi descoperit „libertatea personalã“ şi e şi mai îndoielnic sã fi abolit timpul ciclic. Omul modern se vãdeşte exact acela care se desprinde de antropologia supranaturalã creştinã, care descoperã libertatea personalã renunţând sã se mai supunã voinţei divine, care aboleşte timpul reiterãrii evenimentului de la originile creştine, substituindu-i timpul linear al istoriei sale“, Ioan Petru Culianu, Studii româneşti, ed.cit., vol. I, pp. 234-236.

926 Vezi aici: Hans Blumenberg, The legitimacy of the Modern World, translated by Robert M. Wallace, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, and London, England, 1999; Idem, Lizibilitatea lumii, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Tact, 2011.

927 În 1926 R. Guénon scria: „Civilizaţia modernă apare în istorie ca o adevărată anomalie: dintre toate civilizaţiile cunoscute nouă, ea este singura care s-a dezvoltat într-un sens pur material şi singura care nu se sprijină pe nici un principiu de ordin superior. Această dezvoltare materială, care durează de mai multe secole şi care a luat un ritm din ce în ce mai accelerat, a fost însoţită de o regresie intelectuală imposibil de compensat. Este vorba aici, desigur, despre veritabila şi pura intelectualitate, care ar putea fi numită la fel de bine spiritualitate, însă refuzăm să dăm acest nume activităţii spre care se îndreaptă strădaniile modernilor: cultivarea ştiinţelor experimentale în vederea aplicaţiilor practice pe care acestea le presupun“, „Reforma mentalităţii moderne“, în Simboluri ale ştiinţei sacre, Humanitas, Buc., 1997, p. 9. Asemănările cu tezele tradiţionaliştilor nu trebuie să conducă la concluzia unei identităţi de poziţie metafizică, Eliade asimilează lecţia tradiţionalistă, dar merge hotărât spre o sinteză proprie, spre un model hermeneutic care să-i aparţină.

928 Karl Löwith, Meaning in History, The University of Chicago Press, Chicago, 1949. Pentru teza contrară vezi Hans Blumenberg, The legitimacy of Modern World, ed.cit.

929 Mircea Eliade, Oceanografie, ediţia citată, pp. 96-97.

930 Idem, p. 98.

931 Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Editura Ştiinţifică, ediţia a doua, Buc., 1991, p. 12.

932Vezi revista Carl Schmitt, „Pentru o viziune creştină a istoriei“, în Destin, revistă de cultură românească, caietul nr. 2, octombrie 1951, Madrid. Eliade citeşte eseul-recenzie aici şi îi va scrie lui Schmitt despre aceasta în 1952.

933 De altfel, ar fi foarte interesantă şi lămuritoare studierea mai îndeaproape a legăturii discrete pe care cei doi o au după război, ca membri ai dreptei intelectuale interbelice, supuşi necesităţii camuflajului. Eliade, Schmitt şi Jünger fac parte dintr-o categorie aparte care gândeşte fiinţarea lumii în termenii unei paradigme opuse paradigmei moderne, definită prin accesul la simbol şi la dimensiunea sacrului. Există la toţi trei o dimensiune comună a opoziţiei la modernitate, o permanentă trimitere la virtuţile şi puterea unui scenariu al salvării, desigur, diferit în cazul fiecăruia. Articolul lui C. Grottaneli, „Mircea Eliade, Carl Schmitt, René Guénon, 1942“, Revue de l’histoire des religions, tom 219, nr.3, 2002. pp. 325-356, nu face decât să creeze un scenariu dramatic, abil condus şi construit, dar fără să vizeze cu adevărat mizele gândirii antimoderne pe care toţi cei trei o împărtăşesc. Miza relaţiei Schmitt-Eliade nu este legătura cu opera lui Guénon, ci esenţa unei gândiri asupra modernităţii.

934 Jurnal, vol. I, pp. 423-424.

935 Mircea Eliade, Mituri, vise şi mistere, „Simbolism religios şi valorizare a angoasei“, ed. cit., p. 158.

936 Ibid., p. 159.

937 Ibid., p. 163.

938 Iată cum definea Eliade „omul modern“ în eseul „Simple presupuneri“ din Oceanografie: „Vei găsi în conştiinţa unui om modern superstiţii de primitiv locuitor al peşterilor alături de siguranţa dogmatica a ştiinţei actuale.