944 M. Eliade, op.cit., p. 132.

945 Ibid., p. 133.

946 Ibid., p. 135.

947 R. Guénon, Criza lumii moderne, Humanitas, Buc., 1993, p. 103.

948 Ibid., p. 47.

949 Vezi Réne Guénon, Criza lumii moderne (1927), Domnia cantităţii şi semnele vremurilor (1945); Julius Evola, Revolta împotriva lumii moderne (1934), ediţiile deja citate.

950 M. Eliade, Mitul…, Univers enciclopedic, Buc., 1999, p. 153.

951 Vezi aici Antoine Faivre, „L’ambiguità della nozione di sacro in Mircea Eliade“, în Confronto con Mircea Eliade. Archtipi mitici e identità storica, ed.cit., pp. 363-374. De asemenea, Philipe Borgeaud, „La couple sacré-profane. Genèse et fortune d’un concept „opératoire“ en histoire des religions“, Revue de l’Histoire de Religions, nr. 211, pp. 387-418; François-André Isambert, „L’Elaboration de la notion de sacré dans l’ « école » durkheimienne“, în Archives des sciences sociales des religions, nr. 42, 1976. pp. 35-56; Bryan S. Rennie, „Mircea Eliade and the Perception of the Sacred in the Profane: Intention, Reduction, and Cognitive Theory“, Temenos, The Finnish Society for the study of Religion, vol. 43, nr. 1(2007), pp. 183-208; Moshe Idel, „Camuflarea sacrului în memorialistica, beletristica şi literatura ştiinţifică a lui Mircea Eliade“, Apostrof, nr. 2, 2008; Douglas Allen, Mit şi religie la Mircea Eliade, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2011, pp. 97-136.

952 Vezi aici declaraţia iniţiată de Zwi Werblowski la congresul de istoria a religiilor din 1960, cunoscută ca declaraţia de la Marburg. Pentru amănunte vezi Annamarie Schimmel, „Summary of the Discussion“, Numen, 7, 1960, pp. 235-239.

953 „Magie şi metapsihică“ în Mircea Eliade, Itinerariu spiritual, Scrieri de tinereţe, 1927, ed.cit., p. 206.

954 Ibidem, p. 207.

955 Ibidem, p. 209.

956 Ibidem, p. 394.

957 Ibid., pp. 397-398.

958 Oceanografie, ed.cit., pp. 93-94.

959 Vezi aici şi Douglas Allen, capitolul „Dialectica sacrului“ din Mit şi religie la Mircea Eliade, ed.cit., pp. 98-136.

960 Vezi aici Wilhelm Bousset, What is Religion?, G.P. Putnam’s Sons, New York and London, The Knickerbocker Press, 1907, care a putut fi una din sursele importante ale lui Eliade, mai ales că la pagina 11 a volumului, în Introducere, Bousset defineşte religia ca fiind: „(…) a fundamental element in the mental life of mankind, of a primary and not derivative character. […] in religion we are dealing with a powerfull primary manifestation of human personality, derived from nothing, not to be reduced to one of the categories belonging to man’s mintal life, such as thinking, feeling, willing, but a phenomenon standing by itself“. De asemenea, de acelaşi maestru al şcolii germane a Religionswissenschaft: Religion und Geschichte, Aula-Voordrachten, Vanwege het Oud-Studentenfonds van 1906, No. III: 12 en 13 Maart 1912, te Groningen bij J.B. Wolters. Sursele clasice ale istoriei religiilor şi antropologiei la care Eliade a avut acces în tinereţe şi de unde a putut prelua diverse elemente care să-l influenţeze în construcţia propriului sistem hermeneutic cuprind în special: Raffaele Pettazzoni, La religione di Zarathustra nella storia religiosa dell’Iran, Nicola Zanichielli, Bologna, 1920; Idem, I Misteri: saggio di una teoria storico-religiosa, Bologna, 1924; Idem, Svolgimento e carattere della storia dei religioni, Laterza, 1924; Idem, Dio, Formazione e sviluppo del monoteismo nella storia delle religioni, I, L’Essere celeste nelle