Marian îl rugă pe şeful de poliţie să trimită după comisarul Witho. Acesta împietri când ne văzu în faţa superiorului său.

   — Sunteţi înrudit cu doctorul Thassa? îl întrebă imediat Marian.

   — Eu? Cu doctorul Thassa? Dar nicidecum!

   — Aşa? Atunci poate că m-am înşelat. Ce spuneţi despre informaţiile pe care le am?

   Spunând asta Marian îi înmână comisarului trei scrisori, răspunsurile pe care le primise de curând.

   Avu însă de grijă să i le ia repede înapoi.

   Comisarul se grăbi să le reapuce pentru a reintra în posesia lor, dar Marian era pregătit şi lucrul ăsta nu-i mai reuşi.

   Deodată comisarul se-ntoarse pe călcâie şi voi să-şi caute scăparea în fugă. În pragul uşii se ciocni de Pongo, care-l apucă şi-l readuse îndărăt.

   Între timp, şeful poliţiei citise şi el scrisorile şi-acum, furios, îl somă pe comisar să mărturisească totul.

   Comisarul era în realitate vărul doctorului Thassa şi lucraseră mână în mână. Tigrul, pe care-l numiseră „spiritul junglei" fusese îmblânzit şi crescut de către acesta. El îi aducea doctorului cobaii umani.

   La cererea doctorului, comisar trebuia să-ntoarcă reclamaţiile făcute de Marian, împotriva noastră şi în cele

din urmă să ne aresteze.

   În sfârşit, ultima ispravă, eliberarea lui Watson, care părăsise oraşului şi ţara a fost trecută tot în contul lui.

   Şeful poliţiei dispuse arestarea comisarului său şi-i mulţumi lui Marian pentru ajutorul dat poliţiei.

   Am rămas câteva zile musafirii emisarului englez în Katmandu. Şi acesta ne mulţumi călduros la despărţire pentru eliberarea fiicei sale.

   Despre reporterul mr. Watson n-am mai auzit mult timp nimic. Şi totuşi l-am mai întâlnit odată. Atunci şi-a primit şi răsplata cuvenită. Dar despre asta, într-o istorisire viitoare.

SFÂRŞIT