– Cred că poţi să le numeşti şi bombardiere, surâde aghiotantul sfidător. Noi le spunem "râşniţe". Sunt foarte multe. Biplane vechi, cu bombe care atârnă dedesubt ca nişte cârnaţi la măcelărie. În clipa în care pilotul vede o lumină ia sol, ia o bombă din cârlig şi o aruncă. Încearcă doar să te plimbi cu o ţigară aprinsă în gură. Te asigur c-o să te trezeşti cu o bombă în cap cât ai zice peşte!

Câteva explozii în lanţ sfărâmă uşa, ca şi cum ar fi fost lovită de un pumn uriaş. În cameră intră un val de aer rece şi de zăpadă care stinge lămpile de carbid cu suflul său îngheţat.

– Închideţi uşile şi aprindeţi luminile, ordonă nervos generalul, şfichiuindu-şi nerăbdător cizmele. Luminile! repetă el. Luminile, lua-v-ar naiba!

Câţiva semnalizatori se împleticesc în propriile lor picioare, venind în fugă cu alte lămpi. În câteva clipe, încăperea e scăldată în lumină. Una dintre ele trosneşte şi fâsâie. Generalul o priveşte enervat.

– Faceţi-i ceva să tacă! zbiară el, roşu de mânie.

Un Unteroffizier semnalizator încearcă nervos să regleze arzătorul, dar lampa continuă să bolborosească. Parcă ar vrea să-l sâcâie pe general.

Unteroffizierul se frige la degete, însă nu arată acest lucru.

– Ia lampa de-aici! Afară cu ea! rage generalul răguşit. Unteroffizierul o înşfacă şi iese cu ea din încăpere. În acelaşi moment se aud explodând nişte bombe. Unteroffizierul e aruncat înapoi, cu lampă cu tot. Se prăvăleşte într-o ploaie de cioburi, bucăţi de carne sfâşiată şi tencuială.

– Ce porcărie, mârâie generalul ţâfnos. Strângeţi mizeria, şi hai să continuăm.

Se expune pe scurt planul marelui atac. Unteroffizierul mort şi bombardamentul nu par a avea vreo importanţă. Câţiva soldaţi strâng rapid toate rămăşiţele.

– Trebuie să ţintuim inamicul cu un baraj scurt şi violent? întreabă nesigur comandantul de artilerie, Oberst Grün.

– Bineînţeles! răspunde generalul iritat, potrivindu-şi mai bine monoclul. Dar ce-ai vrea să facem? Focul tău va cădea în "ţara nimănui" şi va înainta în faţa infanteriei, care va fi nevoită să se ţină strâns în urma lui. O să moară câţiva proşti, dar asta e oricum inevitabil. Inamicul n-o să-şi poată închipui că suntem chiar în spatele barajului. Vor fi luaţi prin surprindere şi nu vor mai avea timp să-şi pună armele în poziţie de tragere. Le vom distruge artileria grea cu obuzele noastre. Nu uitaţi, domnilor, trebuie să profităm de momentul în care vor fi luaţi prin surprindere. Oberstleutnant Winkel, dumneata vei ataca în câmp deschis. Ştiu că o să fie foarte greu, dar sunt convins c-o să te descurci. Eşti un om de încredere. Dar nu uita să menţii legătura cu ambele flancuri. Dacă nu, suntem pierduţi! Inamicii sunt experţi în a contraataca prin zone izolate. Cea mai mică greşeală făcută aici - pocneşte cu cravaşa peste hărţi - şi ne putem considera terminaţi!

Instructajul continuă încă jumătate de oră. O dată la câteva vorbe, se aude o ameninţare cu privire la Curtea Marţială şi la puşcărie.

În final, generalul subliniază responsabilitatea deosebită a suportului artileriei. Pune mâna pe umărul lui Oberst Grün.

– Grün, te rog, promite-mi că-i vei înlocui pe cei în care nu ai încredere deplină. Un singur tâmpit printre ofiţerii tăi poate să ne dea totul peste cap! (Îşi duce mâna la bonetă.) Domnilor, vă mulţumesc. Vă doresc tot norocul din lume! Dacă atacul nu reuşeşte, nici unul dintre voi nu va mai fi ofiţer! Ţineţi minte asta!

– Dumnezeule, iarăşi! şopteşte Oberst Grün, exasperat. Hauptmann Henckel a adormit din nou.

– Îmi pare rău, domnule! bolboroseşte Henckel ruşinat. Nu-mi dau seama ce-i cu mine, simt că nu mă pot aduna.

– Ce mă fac cu tine? întreabă Oberstul îngrijorat. Nu am înlocuitor pentru funcţia de coordonator de tir. Aş putea numi oricând un Wachtmeister cu experienţă, dar de data asta e absolut imposibil. Trebuie să-ţi vii în fire! Lua-te-ar dracu' omule, vino-ţi odată în fire! repetă el, trăgându-l cu putere de mânecă pe ofiţerul somnoros. Ţi-ai notat tot?

– Da, domnule, am scris tot, să trăiţi! Nu e prea complicat. Vă puteţi bizui pe mine, domnule!

– Sper din tot sufletul să fie aşa. Dar nu te amăgi cu gândul că va fi o sarcină uşoară. Pentru orice eventualitate, să mai revezi o dată planul împreună cu aghiotantul. Oberstul îşi ia haina lungă de blană din cuier.

Serviabil, Henckel încearcă să-l ajute să se îmbrace.

– Termină cu tâmpeniile, ripostează nervos Oberstul. Nu eşti la popota ofiţerilor. Nu mai pierde timpul, uită-te încă o dată pe instrucţiuni. Să te ajute dracu', Dumnezeu şi toţi sfinţii, Henckel, murmură el în timp ce iese, încheindu-şi centura. Îşi scoate pistolul din toc şi-l bagă în buzunarul de la haină, ca să-i fie mai la-ndemână.

Hauptmann Henckel priveşte în gol. Simte cum încăperea se leagănă ca o corabie pe valuri. Nu-şi doreşte decât să se întindă pe jos şi să doarmă, să doarmă…

"Trebuie să fac un duş rece ca gheaţa", gândeşte el, şi îşi calcă singur degetele de la picioare până când durerea ajunge în dreptul genunchilor. Dar nu-i foloseşte la nimic. Feţele înceţoşate ale ofiţerilor din cameră se învârtesc în jurul său. Undeva, departe, cineva vorbeşte despre sincronizarea ceasurilor.

Un maior din Nebelwerfer îl înghionteşte în coaste, însă nu aude decât un singur cuvânt: "Aşteaptă!". Nu ştie ce trebuie să aştepte.

– Ţi-e rău? Ce dracu' ai? întreabă tăios maiorul.

– Sunt doar puţin obosit, domnule.

– Sper din tot sufletul că nu eşti atât de obosit încât să nu-ţi îndeplineşti ca lumea sarcina de coordonator de tir. Dacă da, ai face mai bine să te îmbolnăveşti imediat. Bănuiesc că or să te închidă, dar e mai bine aşa decât să strici toată treaba! Dacă faci vreo prostie, te trezeşti în faţa Curţii Marţiale. O să-ţi zboare scăfârlia, amice!

– Îmi revin imediat, domnule, îl asigură Henckel cu o voce joasă.

– Sper al naibii de mult! Ţi-ai notat corect intervalurile de timp? întreabă maiorul suspicios, privindu-l lung pe Henckel. Dacă dai drumul rachetelor prea devreme sau prea târziu, întreaga reprezentaţie se va risipi în văzduh. Dă-mi să revăd intervalul de timp! Henckel îi întinde tăcut hârtiile, şi mâna-i tremură.

Strângând din buze, maiorul aruncă o privire peste coloanele de cifre şi calcule. Constată cu satisfacţie că cifrele sunt corecte în ceea ce priveşte aruncătoarele sale de ceaţă.

Nu ştie însă