– Du-te să dormi câteva ore, îl sfătuieşte maiorul, bătându-i cu mâna pe umăr. Trebuie, să ai multă vlagă când o să înceapă distracţia. Altfel, o să te alegi cu un cuţit în beregată! îşi atinge vârful bonetei cu un deget şi porneşte agale spre comandantul bateriilor.

Obosit şi ameţit, Henckel se aşază la masa şubredă, alături de aghiotant. Cercetează împreună programele şi ţintele tunurilor.

– Un singur lucru aş vrea să-ţi spun, i se adresează sobru aghiotantul. Să-ţi verifici reţeaua telefonică. Nu lăsa nimic la voia întâmplării. În caz că s-ar ivi vreo problemă, şeful de stat-major va păstra legătura cu tine prin aparatul de emisie-recepţie. Dacă ţi se pare ceva neclar, spune acum!

– Nu sunt un îngrămădit, răspunde Hauptmann Henckel furios. Nu sunt foarte mulţi specialişti coordonatori de tir la fel de buni ca mine. După părerea mea, toată lumea a făcut din ţânţar armăsar. Noi ne-am jucat cu chestii din astea la Jüterburg.

– Dumnezeule Atotputernic, mormăie aghiotantul, suindu-se în Kübel dârdâind. Se înclină spre şofer şi-i spune: Armăsarul ăla infatuat de garnizoană nu-şi dă seama că e cu un picior în faţa plutonului de execuţie. Jüterburg! E o joacă de copii în comparaţie cu ce avem noi de făcut! Nici nu m-aş mira dacă adormitul ăsta o să-şi frângă gâtul diseară! La Regiment! ordonă el scurt, învelindu-se cu o pătură. Doamne, ce frig e!

Kübelul derapează de câteva ori şi e pe punctul de a se răsturna într-unul din şanţurile de lângă şosea.

– Cei care vor scăpa cu viaţă, mormăie aghiotantul îngândurat, nu vor uita prea repede bătălia pentru închisoarea aia spurcată!

– Ştiţi, domnule Rittmeister - spune şoferul, Unteroffizier Stolz, redresând volanul pentru a evita un stâlp -, dacă aş fi în locul generalului, l-aş lăsa dracului pe Ivan cu închisoarea lui cu tot. I-aş lăsa şi sanatoriul, şi moara. Avem destul loc ca s-o luăm pe-alături.

– Dar nu eşti generalul, rânjeşte sarcastic aghiotantul. Când se va termina războiul, tu te vei întoarce acasă şi o să te angajezi iar şofer de camion, chiar dacă vom cuceri sau nu închisoarea. Dar vezi tu, comandantul nostru de divizie e general-locotenent şi are pe umăr o singură stea aurie. I-ar plăcea foarte mult ca până la sfârşitul războiului să mai primească încă două. Generalii consideră că războaiele sunt făcute, pentru avansări. Dacă luăm puşcăria, generalul nostru locotenent va ajunge general de cavalerie şi, cine ştie, poate se va alege şi cu o panglică colorată după gât. Şi de la general de cavalerie nu mai e decât un singur pas până să ajungă General-Oberst. În afară de asta, dacă nu cucereşte închisoarea OGPU, riscă să-şi piardă comanda, stelele, iar leafa îi va fi drămuită pe măsură!

– Mă scuzaţi, domnule Rittmeister, să trăiţi, dar mi se pare absurd ca noi, grupul de asalt, să fim făcuţi terci, numai ca să primească un general câteva stele pe. umăr.

– Ai dreptate, Stolz, dar astea sunt regulile jocului. Tu ai noroc că eşti şofer. Slavă Domnului că nu faci parte din regimentul de asalt.

– Da, chiar aşa! oftează Unteroffizier Stolz, simţind un fior prin şira spinării.

Kübelul greu al comandantului Artileriei e oprit la o intersecţie. Comandantul însuşi, discută pe marginea drumului cu Hauptmann Henckel.

– Opreşte aici! ordonă aghiotantul, care sare mai înainte ca maşina să frâneze.

– E totul în regulă? întreabă tăios Oberst Grün, adăpostindu-se de vânt în spatele Kübelului.

– Da, să trăiţi, totul e în regulă! răspunde aghiotantul, pocnind din călcâie. Am verificat împreună cu Hauptmann Henckel.

Oberstul îi face un semn aprobator din cap, îşi ridică gulerul de blană până peste urechi şi priveşte îngrijorat spre stepa întunecată. Pâlcuri de nori negri se îngrămădesc pe cer.

– O vreme, voi fi la Statul-Major al Diviziei, spune Oberst Grün, bătătorind zăpada eu picioarele. Mă găseşti acolo dacă ai vreo nelămurire. Henckel, dacă vrei ceva, întreabă-mă acum!

– Prea bine, să trăiţi! răspunde Henckel, cu un glas tremurat. Ordinul de deschidere a focului va trebui să-l dau eu, sau va veni de la divizie?

Oberstul îl priveşte înmărmurit. Nu-i vine să-şi creadă urechilor.

– Am trăit s-o aud şi p-asta! spumegă el turbat. N-ai priceput nimic din ce s-a discutat? Bineînţeles că tu o să dai ordinele. Doar pentru asta ai funcţia de coordonator de tir! Să controlezi tirul tunurilor! (Oberstul mijeşte ochii şi-l priveşte suspicios.) Sper că n-ai luat-o razna de tot!

– Nu, să trăiţi! Totul e în ordine. Mi se învârteşte puţin capul. Sunt cam obosit şi ameţit. N-am dormit de foarte multă vreme, adaugă el stânjenit.

– Nu eşti singurul care n-a dormit, i-o retează scurt Oberstul. Hauptmann, n-ar trebui să te plângi. Tu n-ai avut nici o problemă în cei trei ani petrecuţi la Jüterburg, pe când noi am trăit aici ca şobolanii. Şi acum te văicăreşti ca o muiere reumatică, numai pentru că ai rămas puţin în urmă cu somnul! Dacă nu te simţi în stare să-ţi faci datoria, spune-o până nu e prea târziu! Te pot folosi oricând pe post de curier.

– Herr Oberst, sunt instruit pentru funcţia de coordonator de tir şi nu consider că misiunea asta specială ar fi deosebit de dificilă, răspunde Henckel jignit.

– Sună promiţător, râde Oberstul batjocoritor. Generalul o să-ţi scoată şi sufletul dacă faci vreo prostie! Verifică-ţi legăturile. Trebuie să meargă strună! Hals und Beindbruch{26}, Henckel! adaugă el, urcându-se în Kübel. Maşina dispare într-un nor de zăpadă, urmată îndeaproape de vehiculul aghiotantului.

– Cretin egoist! bombăne Henckel. Tembelul ăsta n-ar fi ajuns niciodată Oberst dacă n-ar fi fost război. Cei mai buni ofiţeri sunt ţinuţi pe post de instructori. Instructorii buni formează ofiţeri buni. Ştiu mult mai multe decât tine despre coordonarea tirului, porc încrezut ce eşti! Ţi-au trebuit douăzeci de ani să ajungi Oberst, iar eu am fost Hauptmann în trei ani! Când îmi voi termina aici treaba, voi fi chemat înapoi la Jüterburg cu gradul de maior! Jignit, se urcă în maşină, înfăşurându-se mai strâns cu haina de blană.

– Isuse! Domnule Hauptmann! I-auziţi-i cum bubuie! mormăie şoferul, un Obergefreiter care seamănă cu Micuţul.

– Mai încet cu obrăzniciile, Obergefreiter, tună Henckel, că altfel o păţeşti! Vorbeşte numai când eşti întrebat!

Obergefreiterul ridică mirat din sprâncene. "Rahat îngâmfat ce