– Herr Hauptmann, să trăiţi! Obergefreiter Schwartz cere permisiunea să vă întrebe care e destinaţia, să trăiţi!

– Ştii bine unde trebuie să mergem, mârâie Henckel iritat.

– Nu, să trăiţi! N-am nici cea mai vagă idee, domnule.

– La Centrul de coordonare a tirului, prostule!

– Care dintre ele, să trăiţi? Sunt mai multe, domnule. Henckel e pe punctul să explodeze. Îşi încleştează pumnii şi-l străpunge cu privirea pe Obergefreiterul care zâmbeşte arogant.

– Centrul de coordonare a focului de artilerie! La care te gândeai?

– Eu nu gândesc, să trăiţi! Încă de pe vremea când eram biban, mi s-a tot spus să nu mai gândesc. Ni se spunea să lăsăm chestia asta pe seama cailor. Oricum, ei au capul mai mare!

– Aşa crezi? scuipă furios Henckel. Lasă-mă la Centrul de coordonare a focului de artilerie şi prezintă-te la baterie. Eşti eliberat din funcţie. Nu vreau să te mai văd niciodată!

– Prea bine, să trăiţi! rânjeşte şoferul nepăsător. Porneşte cu scrâşnet de cauciucuri, conducând cu o viteză infernală pe drumul plin de hârtoape. Ocoleşte troienele de zăpadă, dar, deşi gonea nebuneşte, Hauptmann Henckel se cufundă într-un somn adânc.

Obergefreiter Schwartz îl priveşte cu coada ochiului. Pe faţă i se întipăreşte o expresie fericită şi începe să cânte cât îl ţine gura:

Es geht alles vorüber,

Es geht alles vorbei

Das Ei vom Dezember

Kriegst du im Mai!

Zuerst fällt der Führer,

Und dann die Partei!{27}

La un moment dat, Kübelul derapează, se răsuceşte de câteva ori în jurul axei şi alunecă pe o pantă abruptă.

Schwartz râde cu poftă. Pare că într-adevăr se distrează de minune. Îl priveşte din nou pe Hauptmann Henckel, care a căzut pe podea, pe jumătate leşinat.

– Ai impresia că mă poţi da afară, îngâmfat nenorocit ce eşti! Ţi-arăt eu ţie! Chiar dacă o s-ajungi să stai în cap şi să beşi ordine cu fundul, tot n-o să scapi de bătrânu' Schwartz! Frânează brusc în faţa adăpostului în care se află Centrul de coordonare a tirului.

– Permiteţi să raportez, să trăiţi, am ajuns, domnule! Scoală amice, e timpul să arunci cu fier vechi în vărul Ivan. Dacă tragi aiurea, o să-ţi găurească ai noştri debla! (Îl scutură violent, dar ofiţerul nici nu se clinteşte.) Trezeşte-te, fir-ai al dracului de dobitoc! Taxiul a ajuns la destinaţie! Hei, Herbert! zbiară el la Gefreiterul care stă într-o rână la intrarea în adăpost, cu carabina aruncată nonşalant pe umăr. Vino să mă ajuţi! E aici un ticălos care vrea să doarmă până la sfârşitul războiului!

– Trage-i una la boaşe! îi sugerează Herbert nepăsător, muşcând zdravăn dintr-un cârnat îngheţat.

– Nu se poate, amice. Ăsta-i unul dintre grangurii, cei mari. rânjeşte Obergefreiter Schwanz fericit.

– De unde l-ai pescuit? întreabă Herbert, îndreptându-se agale către Kübel.

– E noul coordonator de tir! Haleşte fier şi, în loc de şira spinării, are o lamă de sabie!

– Rahat, mormăie Herbert, împingându-l pe Henckel afară din Kübel de parcă ar fi fost un sac de cartofi. Îl lasă să se rostogolească pe panta înzăpezită.

– Unde mă aflu? Ce se-ntâmplă aici? zbiară Henckel. trezit în urma impactului cu un morman de zăpadă.

– Permiteţi să raportez, să trăiţi! Vă aflaţi în Rusia, domnule! strigă ambii soldaţi deodată, salutând cu stângăcie.

– În Rusia? murmură Henckel, privind nervos spre cer. O "râşniţă" rusească se apropie zgomotos. În depărtare ţâşnesc flăcări. Un tun automat bubuie sălbatic. Grenadele explodează cu sunete înfundate. În pădure se zăreşte unitatea meteo. Siluete întunecate mişună de colo-colo. O rază de lumină străbate cerul înnorat.

Henckel intră în adăpostul de coordonare a tirului clătinându-se pe picioare şi-i salută pe cei doi locotenenţi care îi întâmpină.

– Totul e în ordine? întreabă el arogant.

Aici se simte ca acasă. E în elementul lui. De-a lungul peretelui se află nişte centrale telefonice la care lucrează patru transmisionişti. Pe o masă e întinsă harta întregii regiuni, pe care sunt însemnate punctele ce urmează a fi bombardate. Împreună cu locotenenţii, Henckel îşi notează coordonatele şi intervalele de timp necesare.

Un curier aduce raportul meteorologic. Henckel protestează. Raportul e scris neglijent şi ordonă să fie refăcut.

– Vă rog, să aibă şi marginea regulamentară de două degete!

Cei doi locotenenţi se privesc lung şi se abţin de la orice comentariu.

– O să mă întind puţin, mormăie el acru.

Se lungeşte pe o bancă şi-şi trage gluga peste faţă. Toţi îl privesc uimiţi. Nu le vine să-şi creadă ochilor.

– S-o fi ţăcănit, şopteşte Leutnant Rothe. Să dormi înainte de atacul de artilerie! Tipul ăsta are nervi de oţel. Nici nu s-a sinchisit să verifice reţeaua telefonică!

Zbârnâitul alarmant al unui telefon îi curmă vorbele.

– Nu mă deranjaţi decât pentru şeful de stat-major sau pentru comandant, bolboroseşte Henckel somnoros, trăgându-şi gluga şi mai jos.

– Am înţeles, să trăiţi! răspunde Leutnant Rothe nepăsător şi ridică receptorul. Aici Iepurele de Zăpadă. Leutnant Rothe. Da, domnule Oberstleutnant, să trăiţi! Totul e în ordine. Cum doriţi, domnule! Terminat mesajul!

Pune receptorul în furcă. "Băieţii de la bateriile antitanc", îi explică el locotenentului Hassow.

În următoarele cincisprezece minute, telefoanele sună tară întrerupere. Unităţile de artilerie au raportat că sunt pregătite de acţiune. Trei grefieri lucrează frenetic. Pregătesc ordinele pentru toate subunităţile. Întreg Centrul de coordonare a focului devine scena unei activităţi febrile.

Cei doi locotenenţi muncesc pe brânci ca să termine la timp toate pregătirile. Numai coordonatorul de tir continuă să doarmă liniştit, ca şi cum problemele astea nu-l privesc de fel.

– Doamne, ajută-ne! spune Leutnant Hassow. privind teancurile cu tabele de tragere din faţa sa. Ce măcel o să iasă! L-ar băga în sperieţi chiar şi pe cei mai curajos individ din Armată! Slavă Domnului că nu sunt eu coordonatorul tirului, cu toată răspunderea pe cap! E incredibil ce-au putut să aducă aici. Două brigăzi de aruncătoare de ceaţă. Sunt douăsprezece plutoane cu câte patru baterii la fiecare, şi fiecare baterie arc patru "Werfere" cu câte zece ţevi de căciulă! Mai sunt şi tunurile de 210 mm. Patru tunuri la fiecare baterie înseamnă în total o sută nouăzeci şi două. Apoi, plutonul greu cu trei baterii. Cu totul, nouă tunuri. Pe urmă noi, cu nouăzeci şi şase de ţevi de 105 şi 150 mm.

– Nu uita de specialiştii cu patru baterii de pocnitori de 280