mm, adaugă Rothe. Asta înseamnă încă douăsprezece! O să facem ceva gălăgie, exclamă Leutnant Hassow. Şi avem munţi întregi de muniţie!

– Când s-or trezi tipii cu pleaşca asta pe cap, or să spună că a venit sfârşitul lumii. N-or să supravieţuiască nici păduchii şi nici şobolanii!

– Infanteria noastră n-o să mai aibă mare lucru de făcut, râde Hassow. Îţi dai seama? Cinci mii de obuze în şase minute!? Ţi se face părul măciucă numai la gândul ăsta. Apoi. următoarele salve se succed la intervale de trei minute. Doamne. Dumnezeule! Şi ăsta doarme ca lemnul! E nebun de legat! Îţi dai seama ce s-ar putea întâmpla dacă undeva treaba nu merge strună?

– Nu-i nevoie să-mi spui, răspunde Rothe laconic. Îl punem să semneze totul, să nu plătim noi oalele sparte! Am o presimţire sumbră în legătură cu ceea ce s-ar putea întâmpla. Henckel se simte de parcă ar fi dormit doar câteva clipe, când Leutnant Rothe îl scoală după câteva ceasuri bune.

– Herr Hauptmann! Treziţi-vă! Treziţi-vă! E divizia pe fir. Treziţi-vă, domnule!

Până la urmă, Henckel reuşeşte să se ridice în picioare, împleticindu-se şi căscând. Rothe îl priveşte bănuitor.

– Sper că nu vă e rău, domnule? Eraţi atât de cufundat în somn încât, la un moment dat, am crezut că sunteţi mort.

– De ce dracu' m-ai trezit? Ce s-a întâmplat? Nu puteţi rezolva nici cea mai mică problemă fără ajutorul meu? Am nevoie de puţină odihnă înainte de începerea atacului.

– Domnule! Divizia vă cheamă imediat la telefon!

– Divizia? bolboroseşte Henckel buimac.

Deodată îşi dă seama unde se află şi îşi îndreaptă spinarea atât de repede încât se pocneşte cu capul de-o grindă.

– Pe toţi dracii! zbiară el, frecându-şi cucuiul. Ce cretini! Să construiască o cameră cu tavanul atât de jos! Rothe, până mâine să-l schimbaţi! Asta se cheamă incompetenţă! Să-l aduceţi în faţa mea pe cel răspunzător la ora nouă fix! Ai înţeles, Leutnant?

"Eşti un bou, gândeşte Rothe. Ar trebui să fii mulţumit că ai un acoperiş deasupra capului. Alţii n-au decât o groapă în pământ."

Henckel ia receptorul şi-şi spune somnoros numele de cod. De la celălalt capăt al firului răspunde o voce vioaie:

– O secundă, domnule! Vă dau legătura cu şeful de stat-major.

Glasul tăios al acestuia se aude îndată pe fir. Henckel nu prea înţelege ce i se spune. E vorba de sincronizarea atacurilor şi de succesiune.

– Prea bine, să trăiţi! face el mecanic, bătând darabana pe teancul de documente din faţa sa.

– Priceput? mârâie şeful de stat-major. Henckel se leagănă pe picioare, gata să cadă. Ascultă cu ochii închişi.

Leutnant Rothe îl înşfacă de braţ şi-l zgâlţâie violent.

– Fir-ar să fie! Treziţi-vă, domnule! Henckel îl priveşte tulbure, dar acesta continuă să-l zgâlţâie până ce Hauptmannul îl împinge nervos la o parte.

– N-am înţeles, să trăiţi! răspunde el cu o voce înăbuşită.

– Te-ai ţicnit de tot? rage furios şeful de stat-major. O să-ţi mai spun o dată intervalele de timp! Dracu' te ia dacă nu le notezi absolut pe toate! Începe să turuie rapid o serie de cifre în urechea lui Henckel.

– Repetă-le! şuieră şeful de stat-major agitat.

Din fericire pentru Henckel, Leutnant Rothe ascultase pe fir. Pune în faţa Hauptmannului un teanc de foi cu intervalele de timp.

Cu o voce spartă, nefirească, Henckel repetă cifrele în receptor.

– Henckel, mi se pare că dormi de-a-n picioarelea! Ce se întâmplă cu tine?

– Sunt foarte obosit, domnule!

– Şi eu sunt, explodează şeful de stat-major în urechea lui Henckel. Rage ca un animal de pradă înfometat. Şi generalul e obosit, cu toţii suntem obosiţi! Nu mai vreau să aud. fandoselile tale! Eşti ofiţer şi-ţi vei face datoria aşa cum trebuie! Trânteşte receptorul cu un zgomot care străpunge timpanul adormit al lui Henckel. Acesta rămâne o clipă înţepenit, uitându-se lung la telefon, după care se îndreaptă împleticindu-se spre banchetă.

De-abia îşi trage gluga peste ochi, când e chemat din nou la telefon. Se ridică blestemând şi duce receptorul la ureche.

– Hauptmann, notează-ţi asta, se aude vocea satisfăcută a aghiotantului: "Ora H. BERTHA. HELGA. LUDWIG. ADOLF. BERTHA. Repetă! Terminat!"

– "Ora H. BERTHA. HELGA. LUDWIG. ADOLF. BERTHA. Terminat!" răspunde Henckel sleit, dorindu-şi ca iadul să-i înghită pe aghiotant şi pe toţi cei din Statul-Major.

Legătura e întreruptă. Adormit cum e, îşi închipuie că cel care a întrerupt legătura a fost aghiotantul.

Îşi notează mesajul cu mâini tremurânde, lăţit pe jumătate de-a lungul mesei cu hărţi. N-a auzit nimic despre sincronizarea ceasurilor.

– Lăsaţi-mă să dorm liniştit acum, spune el, întinzându-se pe banchetă. Cei doi locotenenţi se uită la el şi clatină din cap.

– Legătura s-a întrerupt în mod ciudat. Am sentimentul că lipseşte ceva.

– Doamne! Sunt mai mult mort decât viu! murmură Hauptmann Henckel.

O jumătate de oră mai târziu, când Leutnant Rothe îl trezeşte, îşi toarnă în cap o găleată cu apă rece ca să-şi revină, dar asta îl ajută doar pentru moment. Un Feldwebel îi aduce ultimele rapoarte. Împreună cu cei doi locotenenţi, verifică toate legăturile şi orarele. Sunt revăzute din nou tabelele-orare.

– Hai Rothe, citeşte cu voce tare, ordonă Henckel somnoros. Se aruncă pe un scaun, îşi pune mâinile după ceafă şi închide ochii.

– Ordinul de deschidere a focului trebuie dat la ora 05,06. Rothe citeşte răspicat: la 05,12, artileria grea deschide focul cu tunurile de 75 mm. Peste două minute, atacă Panzerele şi infanteria. Barajul se va înălţa înaintea lor şi va înainta încet, pregătind terenul trupelor de asalt, care vin din urmă.

– Simplă rutină. Nu e nimic complicat în toată chestia asta, remarcă Henckel cu indiferenţă, întinzându-şi picioarele. Cască zgomotos până-i trosnesc fălcile. La dracu', sunt gata să adorm din nou! Dacă n-aş şti despre ce e vorba, aş putea crede că am dat în boala somnului! Daţi-mi o vodcă mare. Asta te scoală şi din morţi!

Privindu-l întrebător pe Leutnant Rothe, un Feldwebel îi aduce un pahar cu vodcă. Henckel o dă pe gât dintr-o înghiţitură. Dar lichidul o ia pe alături şi-l apucă un acces de tuse. Începe să sară ca să nu se sufoce.

– N-ar fi mai bine să beţi o ceaşcă de cafea, domnule? întreabă Leutnant Hassow prudent. Trebuie să avem mintea limpede, şi n-aş spune că vodca e cea mai indicată pentru păstrarea lucidităţii!

– Nu-mi spune tu ce să fac, Leutnant, rage Henckel ofensat.

Cere un alt pahar cu vodcă şi-l bea lacom.

Leutnant Hassow îi pune