1117 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, cap. I, ed.cit., p. 29.

1118 Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, traducere şi postfaţă de Cezar Baltag, Univers enciclopedic, Editura Ştiinţifică, Buc., 1999, p. 13.

1119 Ibid., p. 12.

1120Mircea Eliade, Aspectele mitului, p. 133.

1121 Jorge Luis Borges, „Cartea de nisip“, în Cartea de nisip, Univers, Buc., 1983, p. 338.

1122 Moshe Idel spunea despre Eliade în 2002 următoarele: „(…) Şi nu contează câte cărţi a scris despre toate religiile, el a căutat de fapt asta: o religie care a apărut la sfârşitul anilor 20 ai secolului XX, după părerea mea, ca un efort de a unifica România Mare prin religia satului. O nostalgie şi o utopie în acelaşi timp a viziunii agrare, orgiastice primordiale, cu multe paralele indiene. Eliade este omul unei misiuni care a rămas singura lui misiune de bază, de a arăta, de fapt, marea lumină care vine dinspre Carpaţii de est. N-aş vrea să fiu reducţionist, dar cred că e foarte uşor de argumentat acest punct, chiar dacă avem un scriitor care a fost extraordinar de prolific şi a scris despre toate religiile din lume. A scris, dar, de fapt, centrul de gravitaţie a rămas unul. Cred că Eliade nu s-a schimbat din punctul acesta de vedere de la începutul anilor 30. Mai clar, cred că s-a format la mijlocul anilor 30 şi, de fapt, din eseurile pe care le-a scris despre Meşterul Manole şi Mioriţa puteţi vedea toate ideile de bază, care au devenit universale în câţiva ani.“, Andrei Oişteanu, Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, Polirom, Iaşi, 2007, pp. 192-193. Referirea la o „religie“ apărută în anii 20 este obscură, iar întreaga evaluare a lui Eliade ca fiind un prizonier obsedat al naţionalului arhaic care trebuie să treacă drept arhaic originar şi universal este inevitabil reducţionistă şi ambiguă ca raţiune hermeneutică. Cu toate acestea, Moshe Idel, care îşi va dezvolta şi rafina referirile la opera lui Eliade, rămâne până astăzi un comentator obiectiv al operei eliadiene, un autor care va aduce multe distincţii necesare în interpretarea hermeneuticii eliadiene.

1123 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, ed.cit., p. 252.

1124 Mircea Eliade, Tratat…, p. 253.

1125 Mircea Eliade, op.cit., p. 254.

1126 Ibid., p. 255.

1127 Vezi pentru această problematică: Julien Reis, „Orizontul iudeo-creştin în opera lui Mircea Eliade. Dumnezeu, om, mit şi istorie“; Juan Martίn Velasco, „Mircea Eliade, o nouă hermeneutică a sacrului. Locul lui Mircea Eliade în ştiinţa religiilor“; Natale Spineto, „Mircea Eliade şi redescoperirea gândirii simbolice“; Mircea Itu, „Transcenderea contrariilor“; toate textele în Eliadiana, ediţie îngrijită de Cristian Bădiliţă, Polirom, Iaşi 1997; precum şi analizele lui I.P. Culianu, în Mircea Eliade, Nemira, 1995 şi Studii româneşti I, Nemira, 2000; David Rasmussen, „Herméneutique structurale et philosophie“, în Mircea Eliade, Les Cahiers de L’Herne, no. 33, 1978, pp. 97-104; Luciano Arcella, Paola Pisi, Roberto Scagno, a cura di, Confronto con Mircea Eliade. Archetipi Mitici e Identita Storica, Jaca Book, Milano, 1998; Douglas Allen, Mit şi religie la Mircea Eliade, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj, 2011(Routledge, 1998); David Cave, Eliade’s vision for a new humanism, Oxford University Press, 1993; James L. Cox, A guide to the Phenomenology of Religion. Key figures, formative influences and subsequent debates, T&T Clark International, 2006; Daniel Dubuisson, Mitologii ale secolului XX. Dumézil, Lévi-Strauss, Eliade, Polirom, Iaşi, 2003 (Presse Universitaire du Septentrion,1993); Christian K. Wedemayer and Wendy Doniger ( edited by ), Hermeneutics, Politics, and History of Religions. The Contested legacies of Joachim Wach and Mircea Eliade, Oxford University Press, 2010; Charles H. Long, Le sens de l’oeuvre de Mircea Eliade pour l’homme moderne, în Mircea Eliade, Les Cahiers de L’Herne, no. 33, 1978, pp. 224-230; Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Dacia, Cluj-Napoca, 1980; Michel Meslin, Ştiinţa religiilor, Humanitas, Buc., 1993 (Seuil, 1973); Bryan S. Rennie, Reconstructing Eliade: Making sense of Religion, State University of New York Press,