«deschiderii acestuia spre fiinţă». Problema adevărului nu mai e una de metodă, ci o problemă de manifestare a fiinţei, pentru o fiinţă a cărei existenţă constă în înţelegerea fiinţei“, op.cit., p. 13.

1155 Mircea Eliade, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas, Buc., 1997, p. 10.

1156 Idem, p. 10.

1157 Ibidem., p.13.

1158 Ibidem., p.13.

1159 Pentru această problematică vezi aici: James L. Cox, A guide to the Phenomenology of Religion. Key figures, formative influences and subsequent debates, T&T Clark International, 2006, în special capitolul 6, pp. 171-207. De asemenea, şi J. Martίn Velasco, Introducere în fenomenologia religiei, Polirom, Iaşi, 1997, pp. 6-143. De altfel, este chiar problema pe care încerca Dilthey s-o impună ca problemă fundamentală a întemeierii ştiinţelor umane în articolul său din 1900, „Dezvoltarea hermeneuticii“, şi care este, într-adevăr, problema cardinală a oricărei hermeneutici. Eliade nu se va lansa niciodată în dezvoltări teoretice cu privire la hermeneutică, va face doar consideraţii privitoare la hermeneutica practicată de sine însuşi în cadrul disciplinei istoriei religiilor. Optimismul epistemologic eliadian îl apropie mult de moştenirea lui Dilthey, deşi este greu de spus în ce măsură Eliade a cunoscut opera filozofului german (Articolul lui W. Dilthey în GS, V, 317-338, trad. engleză The Rise of Hermeneutics în Hermeneutics and the study of history: Selected works. Vol. IV, edited by R.A. Makkreel and F. Rodi, Princeton, NJ: Princeton University Press, pp. 235-253). Pentru problematica metodei din punctul de vedere al istoriei religiilor vezi: Raffaele Pettazzoni, „Aperçu introductif“, în Numen, International Review for the History of Religion, Volume I, E. J. Brill, Leiden, 1954, pp. 1-7;

1160 Mircea Eliade, Imagini şi simboluri, ed. cit. p. 30.

1161 Vezi aici analiza hermeneuticii eliadiene la Jonathan Z. Smith, „The Eternal Deferral“, din volumul Hermeneutics, Politics, and History of Religions. The Contested legacies of Joachim Wach and Mircea Eliade, edited by Christian K. Wedemayer and Wendy Doniger, Oxford University Press, 2010, pp. 215-237. De asemenea analizele şi comentariile, deja citate, din Mircea Eliade, Cahier de L’Herne, no. 33, 1978. Pentru punctul de vedere net defavorabil lui Eliade: Ivan Strenski, Love and Anarchy in Romania, A critical review of Mircea Eliade’s autobiography, volume one, 1907-1937, Religion, Journal of religion and religions, London, vol. 12, no. 4, 1982-1983. Pentru analize detaliate de tip genetic ale conceptelor şi categoriilor eliadiene vezi Natale Spineto, op.cit., Bryan S. Rennie, op.cit. şi Douglas Allen, Mit şi religie la Mircea Eliade, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca 2011.

1162 Fragmentul citat se află în „Psihologie şi religie“ (1940), conferinţă publicată în volumul Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu (Menschenbild und Gottesbild, Walter Verlag AG, Solothurn, Schweiz, 1984), Teora, 1997, pp. 11-12.

1163 Imagini şi Simboluri, ed. cit., pp. 218-219.

1164 Eliade notează în Jurnal: „În istoria religiilor, ca şi în antropologie şi folclor, comparaţia are drept funcţie să introducă elementul universal într-o cercetare „locală“, „provincială“, Jurnal, vol. I, ed.cit., p. 575.

1165 Apud Natale Spineto, op. cit., capitolul „Fenomenologie şi istoricism: dezbaterea dintre Mircea Eliade şi Raffaele Pettazzoni“, p.125.

1166 Apud Natale Spineto, op.cit., p. 128.

1167 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, op.cit., p. 22.

1168 Mircea Eliade, Imagini şi simboluri, ed.cit., p. 36.

1169 Ibid., p. 40.

1170 Ibid., p. 42.