vorbea. Este o istorioară ciudată. Hai s-o descifrăm. Cineva este gata să traverseze puntea – adică să se apropie de celălalt – când cel de-al doilea îl invită să facă exact ceea ce îşi propusese. Atunci primul nu poate face pasul pentru că acum ar părea că se supune celuilalt – puterea fiind, se pare, un obstacol în procesul de apropiere.

  — Da, da, ai dreptate, Sâg. Excelent! înţeleg acum. Asta înseamnă că Herr Muller va interpreta orice expresie a unui sentiment pozitiv ca o manifestare a puterii. O noţiune bizară: asta face aproape imposibilă apropierea de el. într-un alt fragment de aici, el spune că simţim ură faţă de cei care ne descoperă secretele şi ne învăluie în sentimente tandre. Noi avem nevoie în acele momente nu de simpatie, ci să ne redobândim puterea asupra propriilor noastre emoţii.

  — Josef, zise Freud aşezându-se din nou şi scuturând scrumul în scrumieră, săptămâna trecută l-am urmărit pe Bilroth folosind noua şi ingenioasa lui metodă chirurgicală pentru a trata un cancer la stomac. Acum, ascultându-te, mi se pare că trebuie să faci o operaţie psihologică la fel de complexă şi delicată. Ştii că vrea să se sinucidă din relatarea domnişoarei, şi totuşi nu-i poţi spune că ştii. Trebuie să-l convingi să-şi recunoască disperarea; cu toate acestea, dacă reuşeşti, te va urî pentru că l-ai făcut să se simtă prost. Trebuie să-i câştigi încrederea; cu toate acestea, dacă îl tratezi cu compasiune, te va acuza că încerci să câştigi putere asupra lui.

  — Operaţie psihologică – este interesant să te aud numind-o astfel, spuse Breuer. Poate că dezvoltăm o întreagă specializare în medicină. Stai, mai vreau să-ţi citesc ceva ce mi se pare relevant.

  Răsfoi vreme de câteva minute paginile din Omenesc, prea omenesc.

  — Nu pot să găsesc acum pasajul, dar ideea e că un căutător al adevărului trebuie să treacă printr-o analiză psihologică personală – el o numeşte „disecţie morală". De fapt, merge până la a spune că greşelile, chiar şi ale celor mai mari filosofi, au fost cauzate de faptul că nu-şi cunoşteau propria motivaţie. El susţine că, pentru a descoperi adevărul, cineva trebuie să se cunoască mai îndi complet pe sine însuşi. Iar"pentru a face asta, trebuie să se sustragă punctului său de vedere obişnuit, să iasă chiar din epoca şi ţara sa – şi apoi să se analizeze de la distanţă!

  — Să-şi analizeze propriul psihic! Nu este o sarcină uşoară, spuse Freud, ridicându-se să plece, dar e o sarcină care în mod evident ar fi uşurată de prezenţa unei călăuze informate, obiective!

  — Exact ce gândesc şi eu! răspunse Breuer conducâh-du-l pe Freud de-a lungul coridorului. Acum urmează partea cea mai grea – să-l conving pe el de asta!

  — Nu cred că va fi greu, spuse Freud. Ai de partea ta atât propriile lui argumente despre disecţia psihologică, cât şi teoria medicală asupra stresului şi migrenei – invocate subtil, bineînţeles. Nu văd cum ai putea să nu-l convingi pe reticentul tău filosof să accepte un proces de autoanaliză sub îndrumarea ta. Noapte bună, Josef.

  — îţi mulţumesc, Sâg – şi Breuer îl bătu pe umăr. A fost o discuţie folositoare. Studentul l-a învăţat pe profesor.

  SCRISOARE DE LA EUSABETH NIETZSCHE CĂTRE FRIEDRICH NIETZSCHE

  26 noiembrie 1882 Dragul meu Fritz, Nici mama, nici eu n-am mai avut veşti de la tine de săptămâni întregi. Nu e momentul să dispari! Maimuţa ta rusească îşi împrăştie în continuare minciunile despre tine. Arată poza aceea dizgraţioasă cu tine şi cu evreul acela, Ree, înhămaţi de ea şi spune tuturor că îţi place gustul biciului ei. Te-am prevenit să recuperezi poza aceea – ne va şantaja cu ea toată viaţa! îşi bate joc de tine peste tot, iar amantul ei, Ree, îi ţine isonul. Ea spune că Nietzsche, filosoful de pe altă lume, nu e interesat decât de un singur lucru: de. – o parte a anatomiei ei – nu-i pot repeta cuvintele – partea ei obscenă. Las frâu liber imaginaţiei tale. Acum trăieşte cu prietenul tău, Ree, în plin viciu, sub ochii mamei lui – frumoasă adunătură, cu toţii. Nimic din toate astea nu este neaşteptat, neaştepta pentru "tine' m orice caz (încă mă mai doare că mi-ai nesocotit avertismentele la Tauten-b) dar acum se transformă într-un joc şi mai murdar – S' Baselul cu minciunile ei. Am aflat că le-a trimis scrisori i Kemp cât şi lui Wilhelm! Fritz, ascultă-mă: nu se va opri Zadndmla pune mâna pe renta ta. Poţi prefera tăcerea, dar eu n-o voi face: voi cere o anchetă oficială a poliţiei pentru comportarea ei cu Ree! Dacă reuşesc, şi trebuie să am sprijinul tău, va fi deportată pentru imoralitate în mai puţin de-o lună. Fritz, trimite-mi adresa ta.

  Elisabeth.

  CAPITOLUL 8

  Dimineţile erau întotdeauna la fel în casa Breuer. La şase, brutarul din colţ, un pacient al lui Breuer, le aducea Kaisersemmel proaspăt scos din cuptor. în timp ce soţul ei se îmbrăca, Mathilde punea masa, îi făcea cafeaua cu scorţişoară şi ungea cornurile triunghiulare crocante cu unt şi dulceaţă de cireşe amare. în ciuda tensiunilor din căsnicia lor, Mathilde îi pregătea întotdeauna micul dejun în timp ce Louis şi Gretchen se ocupau de copii.

  Breuer, preocupat în dimineaţa aceasta de apropiata lui întâlnire cu Nietzsche, era atât de concentrat răsfoind Omenesc, prea omenesc, încât abia dacă-şi ridică ochii spre Mathilde când îi turna cafeaua. îşi termină în tăcere micul dejun, apoi mormăi că întâlnirea de la prânz cu noul său pacient se putea prelungi până după ora cinci. Mathilde nu fu încântată.

  — Aud atâtea despre filosoful ăsta că încep să mă îngrijorez. Tu şi Sigi petreceţi ore întregi vorbind despre el! Miercuri ai lucrat şi în timpul cinei, ieri ai rămas în biroul tău să-i citeşti cartea până când s-a servit masa, şi astăzi îl citeşti din nou, la micul dejun. Iar acum spui că încă o dată vei sări peste cină! Copiii au nevoie să vadă