n-au fost, strict vorbind, procese politice. Acuzaţia adusă n-a constat în faptul că ar fi fost supuse criticii instituţiile, actele sau persoanele celor ce conduc, ci în faptul că s-a pus în circulaţie o doctrină imorală, aceea a dreptului de a ucide un tiran.

Dacă argumentele din acest capitol au vreo valabilitate, atunci ar trebui să existe cea mai deplină libertate de a profesa şi dezbate – ca o chestiune de convingere etică – orice doctrină, indiferent cât de imorală ar putea fi considerată ea. Ar fi prin urmare nerelevant şi nepotrivit să examinăm chestiunea dacă doctrina dreptului de a ucide un tiran merită un asemenea calificativ. Mă voi mulţumi doar să spun că ea a fost mereu una dintre chestiunile deschise din sfera moralei; că fapta unui cetăţean particular de a doborî un criminal, criminal care, situându-se deasupra oricărei legi, se pune la adăpost de orice control sau pedeapsă legală, a fost recunoscută de popoare întregi şi de unii dintre cei mai buni şi mai înţelepţi oameni ca o faptă de înaltă nobleţe, şi nu ca o crimă; şi că, bună sau rea, această faptă ţine mai curând de sfera războiului civil decât de aceea a crimei. Ca atare, eu susţin că instigarea la comiterea ei, într-o situaţie particulară, poate face obiectul sancţiunii, dar numai dacă a fost urmată de un act făţiş şi dacă se poate stabili măcar o legătură probabilă între acest act şi instigarea în cauză. Chiar şi atunci, numai guvernul lezat, şi nu un guvern străin, este cel care poate exercita, în legitimă apărare, dreptul de a pedepsi atacurile îndreptate împotriva propriei sale existenţe.

3. De către Thomas Carlyle. (N.t.)

4. Aluzia vizează pe arhiereul Caiafa şi reacţia sa la răspunsul dat de Isus întrebării dacă este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu (Evanghelia după Matei, 26, 65). (N.t.)

5. Dr. Samuel Johnson (1709–1784), important om de litere britanic, autor al unui faimos dicţionar al limbii engleze. (N.t.)

6. Cod de legi din Locri (Italia), unde trăia, în secolul al VII-lea înainte de Cristos, o colonie grecească. (N.t.)

7. Prelat italian din secolul al XII-lea care s-a opus Bisericii şi a fost executat. (N.t.)

8. Faimoşi eretici din secolul al XIV-lea şi respectiv al XV-lea care au fost ucişi de Biserică pentru ideile pe care le propovăduiau. (N.t.)

9. Secte eretice care s-au dezvoltat în Franţa în secolele al XII-lea şi al XIII-lea. (N.t.)

10. Membrii unei mişcări britanice pentru reformarea Bisericii din secolul al XIV-lea. (N.t.)

11. Thomas Pooley, la şedinţele din Bodmin, 31 iulie 1857. În decembrie următor, el a fost graţiat de Coroană.

12. Celebru tribunal londonez. (N.t.)

13. G.J. Holyoake, la 17 august 1857; Edward Truelove, în iulie 1857.

14. Baronul de Gleichen, la Tribunalul Poliţiei, Marlborough Street, la 4 august 1857.

15. O reglementare de acest fel era într-adevăr în vigoare în Anglia, în vremea în care Mill scria aceste rânduri. Bineînţeles, ea nu mai există astăzi. (N.t.)

16. Un serios avertisment poate fi dedus din acea revărsare a patimilor de persecutor, la care s-a adăugat o dezvăluire generală a celor mai rele părţi ale caracterului nostru naţional, cu prilejul răscoalei cipailor. Manifestările delirante ale fanaticilor sau ale şarlatanilor din amvon poate nici n-ar merita să fie menţionate; dar capii partidului evanghelic au anunţat că principiul lor, în ceea ce priveşte guvernarea hinduşilor şi a mahomedanilor, este