1343 Vezi Insula lui Euthanasius, ed.cit., pp. 265-275.

1344 Vezi Mircea Eliade şi corespondenţii săi, vol. 1, Minerva, 1993, ediţie îngrijită, cuvânt înainte, note şi indici de Mircea Handoca,

1345 Vezi aici René Guénon, Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse (1921), Herald, Buc., 2006, în special pp.13-142. Guénon, spre exemplu, discută aici pe larg despre respingerea „metodei istorice“ de studiu a religiilor orientale, despre distincţia fundamentală de natură metafizică dintre Orient şi Occident etc, toate lucruri care vor intra în bagajul de instrumente hermeneutice eliadian. Foarte interesant de remarcat este şi Concluzia, care discută pe larg despre viitorul devenirii universale în raport cu revenirea Occidentului la disciplina intelectuală a Tradiţiei. Cele trei posibilităţi pe care Guénon le trece în revistă vor influenţa probabil şi ele interpretarea eliadiană a necesităţii revoluţiei spirituale a omului nou, ca soluţie salvatoare la ieşirea din modernitatea eşuată. Revenirea Occidentului la substanţa Tradiţiei ar însemna „dispariţia anomaliei occidentale“.

1346 Vezi Încercare labirintului, pp. 128-129.

1347 Vezi aici Daniel Lindberg, „René Guénon ou la reaction intégrale“, Mille neuf cent, no. 9, 1991, pp. 69-79; Christoph Boutin, „Tradition et reaction: la figure de Julius Evola“, Mille neuf cent, no. 9, 1991, pp. 81- 97; Daniel Dubuisson, „L’ésotérisme fascisant de Mircea Eliade“, Actes de la recherché en sciences socials, vol. 106-107, mars 1995, pp. 42-45.

1348 Pentru opinia contrară vezi aici Mark Sedgwick, Against the Modern World. Traditionalism and the Secret Intellectual History of the Twentieth Century, pp. 189-193, Oxford University Press, 2004; Paola Pisi, studiul deja citat.

1349 „Renaştere şi Prerenaştere“, în Vremea , an VIII, Crăciun 1935, p. 6.

1350 Ibid., p.6.

1351 Jurnalul portughez, ed. cit., p. 150.

1352 Ibid., p. 222.

1353 Vezi aici şi Romano Guardini, op.cit., p. 92: „Omul concepţiei moderne nu există“.

1354 Vezi E. Jünger, Jurnale pariziene, pp. 107-108, 111,195.

1355 Ibidem, p. 138.

1356 Ibid., p. 137.

1357 Ibid., pp. 299-300.

1358 Mircea Eliade, op.cit., p. 108.

1359 Ibid., p. 103.

1360 Vezi aici Mircea Eliade, Ocultism, vrăjitorie şi mode culturale – eseuri de religie comparată, ed.cit., cap. „Mitologiile morţii. Introducere“, pp. 47-64.

1361 Articolul citat în volumul Împotriva deznădejdii, Humanitas, Buc., 1992, pp. 120-126.

1362 Virgil Nemoianu va scrie despre tranziţia de la „arhaic“ la modernitate următoarele: „(…) faptul istoric fundamental al istoriei româneşti moderne este că tranziţia de la o societate arhaic-tribală la modernitate s-a făcut incomplet, pieziş, precum şi cu anume recalcitranţe. Această stare de lucruri a rămas o povară durabilă pe umerii istoriei româneşti până în ziua de azi. Nemulţumirea tranziţiei a rămas ca un permanent gust amar, dar a şi explodat recurent cu furie oarbă. Există un anume fond eretic-utopic (gnostic sau bogomil i s-a spus câteodată) la care mereu se recurge