Eu te-am scoborât anume între bravii sanchiloţi

  Să ne fii ca o Mafaldă (Ah, Casandră de n-ai fi.)

  Tu, ce zugrăvişi cu nouri ceriurile coralii

  Şi cu flori spuzit-ai câmpul: gura-leului, grozamă.

  — Bravilor, grăii, de moarte voi nicicum să n-aveţi teamă:

  Fiind voi doar personagii, Nastratin, Zotalis, Zoe

  Vă iscaţi în textul cărţii numai unde e nevoe, Iară chiar de vă ucide vun duşman, e în zadar:

  Trăiţi iarăşi când un ochiu literile dă tipar

  Desluşeşte, cetitonul când desface cartea-n braţă.

  Să îmflăm din nou beşica ce-i pitită în verdeaţă

  Şi la Bucuresci s-ajungem. Clipa mare a sosit.

  Desfăşoară iar cornetul dân apus la răsărit

  Coadele ca dă balaur însolzate cu văpăi.

  Fantasie aripată, Giurgiu pere jos în văi

  Iară tu înalţi iroii pân-la tainicii zefiri

  Cu obrazele umflate, pân-la marii trandafiri

  Galaxielor, ce-n roiuri să adună şi în crânguri, Căptuşind bule dă spaţiu, înşirându-se pe stringuri, Fantasie-al cărei nume cel dă taină este vis

  Ce-l gândeşti cu crieri limpezi, ce-l zăreşti cu ochi deschis, Fă să pot sfârşi această nesfârşită epopee, Fă să pot scăpa dân miezu-i şi să-mi regăsesc femee, Casă, slujbă, soarte. Iată, mai închei aci un tiv.

  — Hai, musiu! Răcni Iaurta. Iară Languedoc:

  — J'arrive!

  CINTUL AL u

  NSPREZECELEA

  În palatele aprinse Ar fi cu cale ca să aruncăm zapise Nu, eu alta aş scornire Este planul meu din toate ăl mai bun şi cilibiu E sară naltă şi e Bărăganu-ntins Un smău Totuşi noi suntem acilea-n Orient Bucuresciul stă răsfrânt în capul mesei large sade Vodă E la nave va O tâmplare minunată Evoe! Ce biruinţă! Mais. D-acuma vine greul Bolţi dă cărămizi antice! Trii sunt lacăte Insă toţi sunt ca de abur Nu, prietine, nu-i vrajă Zgomot mare, pneuri, frâne Eu aş pune pă Manoli Trei podghiazuri deşuchiate S-au revizuit puterea Miliţian cu walkie-talkie Fiorituri, înluminiuri

  I n palatele aprinse, pân balcoane şi unghere Unde zgândăreşte struna deştul unei baiadere Care ghiul dă aur poartă răsucit ca un ghioc, Liturghia bogăţiei are ş-astă seară loc. E sub ţeasta-mi poleită platou harnic dă filmare, Unde să înalţ decoruri urieşe, solitare, Cu brâncoveneşti coloane ca spiralele cu cremă Şi cu loggii ca acelea dă dân care o triremă

  Dogele binecuvântă la Venezia.

  — N San Marc.

  Dară totul e aicea ca la jucării, cu arc.

  Sunt palatele dă şiţă, dă carton, şi sunt proptite

  Pă dân dos cu pari, faţade cu arcade aurite

  Şi cu sveltele statue găunoase sunt, minciuni.

  E cu câlţi umplut, dă ipsos, chiar şi cornul sfintei luni.

  Cabluri, şine sunt întinse preste tot şi microfoane, Reflectoare pune spotul pă cupole şi frontoane, Camerele dă filmare cu ecranul cât un timbru

  Să pătrund pân transfocare-n sale ce miros a cimbru, Sau în rozele alcovuri unde roze coapse dansă.

  Totul e ca tu, iubite cetitor, să intn-n transă.

  Toate, toate sunt efecte plănuite îndelung

  Să te-nşurubezi în ele ca şi becul în fasung, Să te-mpleticeşti, să nu ştii cât e vis şi cât aeve-i.

  Sângur ca să eşi dân astă-ntortochiere nu pute-vei.

  Aide, uită-te pre ţine. Aide, îmi pătrunde somnul, Vino, vino mai aproape. Sunt în aste clipe domnul

  Tenebros al mintei tale. Dormi. Adormi. Răsuflă lin.

  Sanchiloţii să pusese la taclale-n zepelin.

  — Mai întâi ar fi cu cale, chir Ampotrofagul zise, Cât suntem deasupra urbei ca să aruncăm zapise

  Unde să-nsemnăm aceste, cu chirilice dă sânge: „Neam al meu prea obidite, şterge lacrimi, nu mai plânge, Iacă, ţe-a venit dân ceruri mântuirea dă nevoi.

  Plăpumari, şelari şi dascăli, puneţi mâna pă pietroi!”

  Şi om iscăli: Guvernul Provisoriu dân Nori.

  Să vor bate pă aceste foi volante trecători.

  Or cădea pă coperişe, s-or înfige-n giruete, Uliţe se vor podire cu zapise dân perete în perete dă cocioabe, în beserici vor intrare

  Şi-or eşi enoriaşii cu ciomege şi topoare.

  În tăbăcării duhoarea unde te trăzneşte-ndată

  Or pluti pân ochi dă geamuri foile cu slova lată

  Şi or sparge tăbăcării şteampuri, roate unse, pive.

  O ninsoare răzvrătită gloatele cei costelive

  Le-o însufleţi, şi-ndată adunări constituante, Cluburi, oratori avea-vom ca şi-n ţerile-alelante, Iar dân vodă noi om face o persoană oarecare

  (Aş propune să-i dăm nume „Cetăţeanul Neatârnare”.)

  Iacă, am aci în traistă Boston greu şi mititel, Şi cu literi moi dă plumburi, şi cu icuri dă oţel, Şi-am un top dă foi pă care un „Levant” întreg poţi seri.

  (Cătră mine Leonida strânse pleoapa şi zâmbi).

  Ei, ce spuneţi dă aceste?

  — Mai nemic nu spun, nebune, Că hârtia nu îndură tot cât aş avea a-ţi spune. Pă statua Libertăţei dân Ploesci, eşti un bolund! Câţi cetesc în urbea asta? Toţi ştergea-se-vor la fund Cu zapisele pre cari mintea-ţi slabă le scorni, Iar muierile pre moaţe pletele-şi vor răsuci. Plin dă cărturari tu oare îţi închipui Bucureştul? Păi acilea chiar şi aga, chiar şi juzii pune deştul. E poetic cu renume ăl de gângăve „oi – boi”, Iară ăla care ştie Tatăl Nostru-i ghizoroi. Nu, eu alta aş scornire. Fraţilor, ci fiţi atenţi: Să vă-nveşmântaţi în straie de domneşti locotenenţi. Eu oi merge înainte cu pistoale-n ambe mâne (Ca şi Revoluţiunea-n mintea plebei voi remâne) Iar când Vodă va ieşire, îi voi pune ţeava-n pept. Garda spangele-o s-arunce (Nu e planul înţelept?) Tu urca-vei, Manoile, pă statua lui Michaiu

  Şi în faţa gloatei strânse înălţa-vei tare graiul: „Fracilor! Vei zice, iată, ziua mare au sosit! A perit reacţiunea, ciocoimea a perit!” Iară peaţa să va umple dă drapeluri tricoloare, Şi-or da mâna cetăţenii, or întinde hora mare, Şi or apărea gazeturi, s-or deschide teatre, scoale O să curgă vinul spume la serbări electorale. Robul va vedea lumina iară orbul libertaua. Să trezi atunci Iaurta: