Cărți «Ziua Furnicilor citește top 10 cărți .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Când uşile se dădură în lături, constată dezamăgită că vagonul era deja plin până la refuz; feţe şi mâini erau turtite de ferestre, dar nimeni nu părea să aibă curajul de-a striga după ajutor.
Nu-şi mai amintea motivaţia despre care se spunea că îi împinge pe toţi să se înghesuie de bunăvoie şi zi de zi (şi pe deasupra contra cost) cu sutele într-o cutie de tablă încinsă, de numai câţiva metri cubi. Nici un animal nu ar fi fost într-atât de nebun ca să se vâre din proprie iniţiativă într-o asemenea situaţie!
Hotărându-se dintr-o dată, Laetitia înfruntă răsuflarea acră a unei bătrâne în zdrenţe, duhoarea de vomă împrăştiată de un ţânc bolnav, ţinut în braţe de o doamnă ce trăsnea a parfum ieftin şi sudoarea fetidă a unui zidar, şi păşi în vagon. Lângă ea se mai afla un domn cât se poate de şic, care încerca să îi mângâie pe ascuns fesele, un controlor care cerea să vadă biletele, un şomer care cerşea bănuţi sau bonuri de cartelă şi un chitarist care zbiera cât îl ţinea gura, în ciuda vacarmului.
Vreo patruzeci şi cinci de puşti dintr-o clasă pregătitoare profitau de neatenţia generală pentru a încerca să găurească pielea sintetică a scaunelor cu vârful pixurilor, iar o căprărie de soldaţi urlau "Hai, liberare!". Geamurile erau aburite de răsuflarea sutelor de piepturi ce respirau ca nişte foaie.
Laetitia Wells trase încet aerul viciat in plămâni, strânse din dinţi şi rabdă în tăcere. La urma urmei, nu avea dreptul să se plângă, dat fiind că drumul de la domiciliul ei la locul de muncă nu dura decât o jumătate de oră. Alţii îşi petreceau trei ore pe zi înăuntru la orele de vârf!
Nici unul dintre autorii de science-fiction nu prevăzuse un asemenea lucru: o civilizaţie în care oamenii aveau să accepte să fie striviţi cu miile în nişte cutii de tablă!
Trenul se puse în mişcare şi începu să lunece pe şine, scoţând scântei.
Laetitia Wells închise ochii, încercând să se calmeze şi să uite unde se afla. Tatăl ei o învăţase să-şi păstreze seninătatea controlându-şi respiraţia; când izbuteai să-ţi stăpâneşti suflarea, trebuia să încerci să-ţi domoleşti bătăile inimii, încetinindu-le treptat.
Tot felul de idei parazitare o împiedicau să se concentreze. Se gândea iarăşi la mama ei... nu, mai ales la ea nu trebuia să... nu.
Deschise ochii şi îşi acceleră respiraţia, făcând-o să-şi recapete ritmul normal, o dată cu bătăile inimii.
Înghesuiala scăzuse. Se eliberase chiar şi un loc. Se grăbi să se aşeze şi adormi. Oricum, nu cobora decât la capăt. Şi cu cât avea mai puţin conştiinţa faptului că se află în metrou, cu atât se simţea mai bine.
51. ENCICLOPEDIE
ALCHIMIE: Orice operaţie alchimică urmăreşte să mimeze sau să refacă naşterea lumii. Pentru aceasta, sunt necesare şase operaţii. Calcinarea. Putrefacţia. Dizolvarea. Distilarea. Fuziunea. Sublimarea.
Aceste şase operaţii se derulează în patru faze: lucrarea la negru, care este o fază de fierbere; lucrarea la alb, care este o fază de evaporare; lucrarea la roşu, care este o fază de mixare. Şi, în sfârşit, sublimarea, care dă pulberea de aur. Pulberea aceasta este similară cu a lui Merlin Vrăjitorul din legenda Cavalerilor Mesei Rotunde. E suficient să o presari peste cineva sau ceva pentru ca acesta să devină perfect. Numeroase poveşti şi mituri ascund de fapt în structura lor această reţetă. De exemplu, Albă-ca-Zăpada. Albă-ca-Zăpada este rezultatul final al unei preparaţiuni alchimice. Cum se obţine? Cu ajutorul celor şapte pitici (cuvânt ce provine din "gnomi" sau gnosis = cunoaştere). Aceşti şapte pitici reprezintă cele şapte metale: plumbul, staniul, fierul, cuprul, mercurul, argintul, aurul, care sunt în raport cu cele şapte planete: Saturn, Jupiter, Marte, Venus, Mercur, Luna, Soarele, legate la rândul lor de cele şapte tipuri umane principale: arţăgos, naiv, visător etc.
EDMOND WELLS,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.
52. RĂZBOIUL CU APA
Fulgerele sfâşie în continuare cerul învolburat, dar nici o furnică nu se simte ispitită să admire norii maiestuoşi, de culoare castaniu-aurie, despicaţi de izbucniri de lumină albă. Pentru ele, furtuna reprezintă o calamitate.
Picăturile cad peste Oraş ca tot atâtea bombe, iar furnicile luptătoare care au întârziat pe afară ca să vâneze sunt lovite de proiectilele lichide.
Chiar şi înăuntrul Bel-o-kan-ului, una dintre experienţele încercate în primăvară de către Chli-pou-ni este pe punctul de-a amplifica dezastrul.
Pentru a se accelera circulaţia de la un cartier la altul, regina a pus să fie săpate canale de-a lungul cărora furnicile se deplasează pe frunze plutitoare. Din pricina aversei însă, aceste pârâiaşe subterane s-au umflat devenind nişte fluvii în toată regula, a căror învolburare gărzile încearcă zadarnic să o zăgăzuiască.
În vârful domului, situaţia se înrăutăţeşte. Grindina a perforat acoperişul de rămurele al Oraşului, iar apa se infiltrează prin crăpăturile astfel deschise.
103 683 se străduieşte din răsputeri să astupe cea mai mare dintre breşe.
Toată lumea la solariu, strigă ea, trebuie să salvăm ouăle!
Un grup de soldaţi se precipită pe urmele ei, sfidând valurile revărsate.
Sala înaltă a solariului şi-a pierdut luminozitatea obişnuită. Sus, sub tavan, nişte lucrătoare cuprinse de o agitaţie nebună încearcă să astupe găurile cu ajutorul unor frunze moarte. Apa însă răzbate din nou, scurgându-se pe podea ca nişte panglici prelungi de argint. Totul e ud. Este cu neputinţă sa fie salvaţi toţi coconii, sunt prea mulţi. Doicile abia dacă au timp să pună la adăpost câteva larve precoce. Unele ouă, aruncate în grabă lucrătoarelor, se sparg de podea.
103 683 îşi aminteşte atunci de rebele. Dacă apa continuă să pătrundă la fel ca până acum, ea va ajunge în scurt timp la staulele scarabeilor, înecându-le până la ultima!
Alertă de gradul 1: Feromonii excitatori se răspândesc cum pot, cel mai adesea bruiaţi de vaporii de apă.
Alertă de gradul 2: Soldaţi, lucrători, doici, sexuaţi, toţi laolaltă lovesc cu abdomenele in pereţi, cu furie şi
