clinchetind, c-un icusar, Căci îmi fuse astă urbe dragostea a mea dintâi.

  Fila asta dân „Levantul” s-amiroasă a lămâi

  S-ar fi cuvenit, că-n curtea dă palaturi, Şuţu, Ghica, Chiparoşii şi smochinii şi-mpleteşte vesel chica, Iară sutele dă turle de biserici poleite

  Sunt frecate cu naramze, rodii rumene şi chitre.

  Mii şi mii căsuţe scunde împing botul una-n alta, Zidiri moi dă hanuri scunde parcă scoase sunt cu dalta

  Dântr-un moşunoi dă cretă; au în curte foc şi care.

  Jupânesele-au-în sânuri între ţâţi enibahare

  Şi-n faitonuri se preumblă înfoiate-n malacof.

  Au ciocoii bumbi dă sârmă şi pamblice la pantof.

  La un colţ podit cu scânduri dă stejar Marin ursarul

  Gurăcaştilor în trenţe fearei le arată harul

  D-a juca dă lanţ cu sârma prinsă-n nasul sângerat.

  Un cobiliţar să lasă, gol, dă urs pă trup călcat.

  Mahalalele-s boite ca şi sorcove pestriţe:

  Corcoduşi în fundul curţii iar la geamuri sunt crăiţe, Dâmboviţa mocirloasă, fete roze-n ea fac baie

  Cu gânsacii împreună. Porcii râncezi în hârdaie

  Plescăie. În jur sunt holde, vii cu strugurii brumaţi

  Şi pe drumuri lungi, căruţe cu boi molcomi înhămaţi.

  Vezi pă deal mitropolia, ca o mitră de părinte, înălţând în nori clopotniţi ca neşte cădelniţi sfinte.

  Ele face să vibreze aerul ca şi de bronz.

  Căşi domneşti să-nşir pă uliţi, cu goi îngeri rubiconzi.

  Târgoveţii vin curcanii cu mărgele moi a-i pune

  Pă tarabă.

  — N gâinaţuri. Altul cântăreşte prune.

  Cântăreaţa cu daireaua zvârle pletele-n ţărână, Saltimbancul rupe-n gură lanţuri groase ca pe mină.

  Boeri vechi la sfatul ţării se grăbeşte în trăsure

  Pregătiţi de-acasă toate umilinţele să-ndure, Să să-ntreacă-n osanale cum deschide Vodă gura.

  La bărbier un negustoriu cască spre tavan dantura, Iar felcerul prinde-n cleşte o măseaua ca un cui.

  Un vardist face cu ochiul unei trupeşe dudui

  Ce-şi iveşte picioruşul când dân brişcă se dă jos. „ într-un colţ pă coji dă nucă stă şcolerul puturos; r în chilia unde Domnul cu nuiaua bate bine

  Pruncii ce se pedepseşte în scripturele creştine.

  Şi pre toate, ca şi nouri să ridică rotocoale

  Dulci mirosuri de gogoaşe, de cârnaţi şi de sarmale

  Ce îi face să înghită-n sec pre bravii dân balon.

  Pân-la ei mai urc şi başii vunui vechi acordeon

  Iară restul îşi închipui, căci e noapte şi-abea văd.

  E dumnezeiesc oraşul subt al stelelor prăpăd!

  Sunt la două-trei palate lumini mari ca şi de zio, Te-ar uimi iluminarea sălei, dacă ai privi-o, Unde-n noaptea asta Vodă un ospăţ măreţ au dat.

  Lumânări dă ceară albă, împletită minunat, Cari-şi vărs dân policandre focul preste mese-ntiiţşB'

  Unde rupe dân fripture dregători cu barbe ninse Lh! L

  Şi-ananaşi pântre pahare nu să ştiu la ce servesc. In'

  Farfurii dă smalţ şi aur subt purcei se-ncovoiesc.

  Cocoţat pă tron în capul mesei large sade Vodă.

  Cum arată? Arătarea i se schimbă după modă, Căci acelaşi e Tiranul în giubele au în frac, Şi-l cunoşti şi-n leu, şi-n vulpe, şi-n mintos, şi-n prostănac.

  De zugrav aş fi (şi opul ista îmi trădează visul „' '!

  Ca cu reci înluminiuri să-mi acopăr manuscrisul) ih'i.-

  Umbră neagră şi adâncă aş mânji pă jeţul roş.

  — Mhr.

  În de care-ar strălucire doară ochii ticăloşi, Ochi nebuni ce te-mpietreşte, ce tot cată să se-ntingă-n d

  Sângiurile-ţi îngheţate, sa le bea ca un paingăn. <j împregiur sunt stâlpii ţeni: şontorogi în haini bogate, Cocoşaţi ce îşi ascunde ghebele cu nestemate, „.li

  Orbi ce ţine visteria, surzi cădii pre la giudeţe, Giupânese ce-n mătăsuri mai duhnesc a precupeţe, Stârpituri, circari, otrepe de ţ-e scârbă a-i descri: Grecotei cu cearcăni large, turcaleţi cu ochi purii. Pă podele cadrilate cerşitorii să trântesc Dup-un os, se-ncăibărează c-un dulău împărătesc. Folosiţi-vă de cântec, de lumină şi de taină, Căci iroii epopeii-mi de pe-acuma ei vă caină, Cari plan urzesc măiastru ca să vă doboare-n pripă, Cupe omeneşti de goluri pline-n viaţă câte-o clipă!

  Tu, care ceteşti „Levantul” tolănită pe sofa, La bulgari văzuşi alalteri filmul „E la nave va”?

  Cătră fine îţi arată studioul dă filmare, Schela urieşă unde mişcă marile vapoare, De tu crezi că e aievea un tangaj mehanicesc.

  Postmodern e procedeul, deci şi eu îl folosesc.

  Află dar că bătălia ce-i găsi în aste pagini

  Prin efecte speciale, suprapuneri dă imagini, Decupaje, animare, totul pe calculator

  E minuţios filmată, ca-n „Războiul stelelor”.

  Insă textul ce-nsoţeşte scenele tehnicoloare

  E pentru contrast un hronic condeiat d-un oarecare

  Chir Zarifu Calemgiul. Urmăreşte de aci:

  (Fond sonor: meterhaneaua miorlăind: pa, vu, ga, di)

  O tâmplare minunată Dă stai cu gura căscată Voieşte-a vă povesti

  Chir Zarifu Calemgi

  Ce s-au pedepsit în scoale

  D-a rămas cu talpe goale, C-aşa-i vicleana dă lume, Nu va să ştie anume

  De cei ce se-nţelepţeşte

  Pre turceşte, elineşte, Ci de cei cu averi multe

  Lumea va ca să asculte.

  Oh, oh, libovnică vană!

  Oh, muiare prea vicleană!

  Când luă Vodă domnia

  Mare îi fu bucuria, Că chitea să strângă scule

  Şi alte comori dăstule.

  La Ţarigrad el avea

  Pă unchi-su Gligori capicheha

  Şi dece dân ceea parte

  Nu avea prepus dă moarte, Nici ferman nici mazilie

  Nu cugeta ca să-i viie.

  La început miel milos, Mai apoi fu leu, pardos, In divan el nu răbda

  Să-l înfrunte cineva

  Că-i striga:

  — Mă obraz gros

  Şi dypeiox; dv6pcojrco<;

  Porcule, cum îndrăzneşti

  Astfel să te sumeţeşti?

  Şi-ndată scotea papucul

  Sau îl croia cu ciubucul.

  La ticălosul rumân

  Scotea sufletul dân sân, Dări, năpăşti scornea-n divan Câte douăzeci pe an, De toţi îi ştiia papara Şi să băjenise ţeara. Deci nime, el cugeta, Poate împotrivă-a-i sta. Sta serin şi liniştit Până