Cărți «Factotum citește romane online gratis pdf 📖». Rezumatul cărții:
M-am ridicat şi m-am dus în camera din faţă. În casa de peste drum era o nevastă tânără. Purta o rochie cafenie, scurtă şi mulată. Stătea pe scări. Puteam să mă holbez în voie la rochia ei. Am urmărit-o de după perdea, tot holbându-mă. M-am excitat, în final, m-am masturbat iarăşi. Am făcut baie şi m-am îmbrăcat şi mi-am omorât timpul fumând mai multe ţigări. Pe la 5 p.m. am ieşit să mă plimb, învârtindu-mă vreo oră.
Când m-am întors, ai mei erau acasă. Cina era aproape gata. M-am dus în dormitor şi am aşteptat să mă cheme. M-au chemat. M-am dus la masă.
– Şi, zise tata, ţi-ai găsit de lucru?
– Nu.
– Ascultă, oricine vrea să lucreze găseşte de lucru.
– Poate.
– Nu pot să cred că eşti fiul meu. Nu ai nici o ambiţie, eşti un puturos cum nu s-a mai văzut. Cum dracu' o să te descurci în lumea asta?
Luă o gură de mazăre şi zise iar:
– Ce-i cu fumul ăsta aici? Ai pipat ca un furnal! Puh! A trebuit să deschid toate geamurile! Era ceaţă aici!
A doua zi m-am mai întins un pic după ce s-au cărat. Pe urmă m-am ridicat şi m-am dus în camera din faţă şi m-am uitat afară printre draperii. Tipa stătea iar pe scări. Avea pe ea altă rochie, mai sexy. M-am holbat la ea mult timp. Apoi m-am masturbat încet şi pe îndelete.
Am făcut baie şi m-am îmbrăcat. Am găsit nişte sticle goale în bucătărie şi le-am vândut la băcănie. Am dat de un bar pe stradă, am intrat şi am cerut o bere la halbă. Erau o groază de beţivi acolo, care puneau muzică la tonomat, vorbeau tare şi râdeau. Din când în când, o nouă bere ateriza în faţa mea. Cineva făcea cinste. Am băut. M-am apucat să vorbesc cu oamenii.
La un moment dat, m-am uitat afară. Era seară, aproape beznă. Berile veneau întruna. Femeia grasă care ţinea barul şi iubitul ei erau prietenoşi.
La un moment dat am ieşit afară să mă bat cu cineva. N-a fost o bătaie pe cinste. Eram amândoi prea beţi şi în asfaltul din parcare erau gropi mari, în care ne împiedicam. Am lăsat-o baltă...
M-am trezit mult mai târziu într-un separeu capitonat cu roşu, în fundul barului.
M-am ridicat şi am aruncat o privire în jur. Toată lumea se cărase. Era 3.15. Am încercat uşa, era încuiată. Am intrat după tejghea, mi-am luat o bere, am desfăcut-o, m-am întors în separeu şi m-am aşezat. După care m-am dus iar şi mi-am luat un trabuc şi o pungă de chipsuri. Mi-am terminat berea, am găsit o sticlă de votcă, una de whisky şi m-am tolănit iar. Le-am amestecat cu apă; am fumat trabucuri şi am mâncat pastramă de vită, chipsuri şi ouă răscoapte.
Am băut până pe la 5 a.m. Apoi am făcut curat la tejghea, am ascuns tot, m-am dus la uşă şi m-am prelins afară. Am văzut că se apropia o maşină de poliţie. Se ţineau încet după mine.
După o clădire, au tras pe dreapta. Un poliţai şi-a scos capul pe geam.
– Hei, frate!
Farurile mă izbeau în ochi.
– Ce-i cu tine?
– Mă duc acasă.
– Locuieşti în zonă?
– Da.
– Unde?
– 2122 Longwood Avenue.
– Ce făceai în barul ăla?
– Sunt omul de serviciu.
– Al cui e barul?
– Al unei doamne pe nume Jewel.
– Urcă.
Am urcat.
– Arată-ne unde stai. M-au dus până în faţa casei.
– Acum ieşi şi sună la uşă.
Am luat-o pe alee. Am urcat pe verandă, am sunat. Nici un răspuns.
Am tot sunat, de mai multe ori. În sfârşit uşa s-a deschis. Mama şi tata stăteau acolo în pijamale şi halate.
– Eşti beat! ţipă tata.
– Da.
– De unde iei bani să bei? Eşti falit!
– O să-mi găsesc de lucru.
– Eşti beat! Eşti beat! Fiul meu e un Beţiv! Fiul meu e un Beţiv Nenorocit şi De Rahat l Lui taică-meu i se ridicase părul în cap în smocuri nebune. I se zbârliseră sprîncenele, iar faţa îi era umflată şi roşie de somn.
– Te porţi de parcă aş fi omorât pe cineva.
– Nu e nici o diferenţă!
– ...ooh, la dracu'...
Dintr-o dată am vomitat pe covorul lor persan, Pomul vieţii, Maică-mea ţipă. Taică-meu se repezi la mine.
– Ştii ce facem când o javră se cacă pe covor?
– Da.
Mă prinse de ceafă. Apăsă cu putere în jos, forţându-mă să mă îndoi din mijloc, încerca să mă facă să cad în genunchi.
– Îţi arăt eu acum ce facem.
– Nu...
Eram aproape cu nasul în vomă.
– Îţi arăt eu ce le facem javrelor! Am ţâşnit în sus, cu pumnul încleştat.
Un croşeu perfect. S-a clătinat traversând cu spatele toată camera şi s-a prăbuşit pe canapea. M-am luat după el.
– Scoală-te.
Nu se mişca. Am auzit-o pe maică-mea:
– Ai Dat în Taică-tău! Ai Dat în Taică-tău l Ai Dat în Taică-tău!
Urlă şi îmi sfâşia obrazul cu unghiile.
– Scoală-te, i-am zis lui taică-meu.
– Ai Dat în Taică-tău!
Îşi înfipse iar unghiile în moacă mea. M-am întors spre ea. Sări să îmi sfâşie şi celălalt obraz. Sângele îmi şiroia pe gât, îmi năclăia cămaşa, nădragii, pantofii, se prelingea pe covor. Ea îşi lăsă mâinile în jos şi se holbă la mine.
– Ai terminat?
Nu zise nimic. Am pornit spre dormitor şi m-am gândit că mai bine mi-aş găsi o slujbă.
A doua zi am rămas în cameră până când s-au cărat. Apoi am luat ziarul şi am deschis la Oferte de serviciu. Faţa mă durea; greaţa nu-mi trecuse. Am încercuit câteva anunţuri, m-am ras cum am putut, am înghiţit câteva aspirine, m-am îmbrăcat şi m-am îndreptat către bulevard. Am început să fac autostopul. Maşinile goneau. Apoi una a oprit. Am urcat.
– Hank!
Era un vechi prieten, Timmy Hunter. Merseserăm împreună la Los Angeles City College.
– Ce e cu tine, Hank?
– Caut de lucru.
– Acum mă duc în California de Sud. Ce-ai păţit la faţă?
– Unghiile unei femei.
– Zău?
– Zău. Timmy, trebuie să beau ceva. Timmy opri la primul bar. Am intrat şi el ceru două beri.
– Ce fel de slujbă cauţi?
– Magazioner, funcţionar în comerţ, om de serviciu.
– Ascultă, am acasă nişte bani. Ştiu un