– Am notat totul, ţine minte ce-ţi spun, Obergefreiter Porta, şuieră Heide ofensat. Va trebui să repeţi fiecare cuvânt în faţa Curţii Marţiale. Ziua în care vei atârna va fi cea mai fericită zi a vieţii mele.

– Hai mai bine s-o ştergem, băiatul meu, înainte de-a apărea Untermenschul. Sau voi fi eu, Obergefreiter, prin mila lui Dumnezeu, Joseph Porta, cel care va ţine strâns de celălalt capăt al frânghiei de care vei atârna, răspunde Porta, suflând asupra ţevii automatului său.

– Sus cu voi, puturoşilor! îi ocărăşte Bătrânul. Uite că vine Löwe. Luaţi-vă degetele alea prădalnice de pe leşurile ruşilor. Altfel, vă paşte Curtea. Ştiţi ce va să zică asta?

– Rămas-bun, puişorule, face Micuţul, mângâindu-se drăgăstos pe obraz.

Porta abia mai apucă să-i umfle rusului actele.

– Şi astea merg la vânzare, rânjeşte el, în timp ce dispare în turela tancului. Când se va fi terminat războiul ăsta mondial al nemţilor, va fi bătaie pentru acte personale. Cu toţii vor sta la coadă ca să înceapă o viaţă nouă. La un aşa gând îl umflă râsul.

– Doamne, sunt frânt de oboseală, geme Barcelona câteva ore mai târziu, când plutonul face popas într-o piaţă largă. Sperăm cu toţii ca de data asta să ne putem, în sfârşit, odihni.

Dar, într-o clipă, piaţa începe să mişune de soldaţi ruşi. Unii dintre ei sunt înarmaţi până-n dinţi, alţii, pe jumătate goi sub lungile lor pelerine kaki, care flutură în vânt. Cu toţii ţin mâinile ridicate deasupra capului şi strigă "tovarişci", apelul universal pentru permisiunea de a supravieţui. Ciudat, viaţa pare că devine pentru noi cu adevărat valoroasă abia atunci când renunţăm la orice speranţă şi la orice ambiţie.

Plictisit, Bătrânul sare de pe turelă, aterizând pe pavajul acoperit cu noroi.

Hoarde întregi de infanterişti ruşi, disperate, feţe cenuşii îşi croiesc drum pe lângă el. Reuşeşte cu greu să nu se lase târât de aceştia.

– Ai zice că se duc să vadă ultimul film porno, aşa-i? croncăne Porta. Vezi să nu fii şi tu luat prizonier alături de ei, Bătrânule! Nu Vrem să te pierdem astfel.

Trupul uriaş al Micuţului blochează trapa laterală a tancului. Cu gura căscată, urmăreşte potopul de oameni îmbrăcaţi în kaki ce se scurge pe lângă vehicul, împânzind întreaga stradă. Pe drum, zace epava arsă a unui tramvai. Şuvoiul trece peste ea fără s-o mai ocolească.

– Măiculiţă, Precistă din Kazan! exclamă Micuţul uluit. Păi asta-i toată Armata Roşie. În viaţa mea de neamţ n-am văzut atâta rusime la un loc!

– Băgaţi capetele la cutie, fiilor, spune Porta, intrând înapoi în tanc. Dacă adunătura de viteji obosiţi ajunge să-şi dea seama cât de mulţi sunt ei şi cât de puţini suntem noi, atunci eroica noastră participare la războiul ăsta prăpădit se va termina cât ai zice peşte.

– Ptiu, drace! hăuleşte Micuţul înspăimântat. Se strecoară rapid în tanc şi închide obloanele. S-o ştergem de-aici!

Vehiculul blindat Puma al lui Barcelona se poticneşte brusc. Tunul său lung de 75 mm răsare ameninţător din turela joasă. Cu un scrâşnet metalic, şterge în trecere tramvaiul ars. Roţile grele agaţă sub ele câţiva ruşi, care urlă sfâşietor. Alţi soldaţi îi scot, dar noi nu-i băgăm în seamă. Suntem prea obişnuiţi cu o asemenea imagine. Şi aşa sunt destui prizonieri, ce mai contează câţiva în plus sau în minus?

Barcelona se apleacă peste turelă, îşi ridică pe cască uriaşii săi ochelari de protecţie contra prafului şi strigă ceva nedesluşit.

Faţa neagră de african a lui Albert răsare din locaşul mecanicului.

– Hau-hau! latră el către prizonierii ruşi, arătându-şi cele două şiruri de dinţi albi şi strălucitori. La vederea unui german negru, aceştia sar îngroziţi înapoi.

– Au impresia c-o să-i halească, rânjeşte Porta în stilul unui ştrengar berlinez. În câteva zile va scrie în Pravda: "Duşmanii capitalişti folosesc trupe de canibali!"

– Opreşte motorul ăla afurisit! izbucneşte Bătrânul iritat. Nu-ţi poţi auzi propriile cuvinte.

– Eşti prost dispus, spune Barcelona, cu un zâmbet larg. Înviorează-te! Răzbelul ăsta nu-i decât începutul a ceva mult, mult mai rău. Tocmai am primit câteva mesaje de felicitare de la Cartierul General. Intraţi în acţiune, băieţi, şi asta numaidecât! Mergeţi tot înainte şi mai curăţaţi niscaiva păgâni în aşa fel încât ăi de-or mai rămâne în viaţă să se poată căra de unde-au venit! Pentru asta sunteţi plătiţi, ce credeţi? Eu vă urmez în poziţia a treia.

– Cine-i al doilea? strigă Porta din scaunul mecanicului.

– "Şobolanul deşertului" cu al său P-IV, chicoteşte Barcelona fericit. E deprins să vâneze cămile încă de pe vremea uceniciei sale în Sahara.

– Cămile? întreabă senin Bătrânul. Doar nu sunt şi cămile în pustia asta de război! Ori sunt?

– Las' că vezi tu, răspunde Barcelona. Până să te afli-n treabă, te vei trezi cu un bot de cămilă în prohab, amice. Ivan a trimis încoace o divizie întreagă de cocoaşe din stepa calmucă.

– Sfântă Fecioară, ţipă Porta încântat, în cazul ăsta am să trag nişte fripturi de cămilă. Am făcut rost de o reţetă minunată de la un beduin, care mi-a fost recunoscător fiindcă n-am dat cu tancul peste el pe când invadam Franţa. Ascultaţi aici…

– Să n-aud un cuvânt despre mâncare, ameninţă Bătrânul.

– Care ticălos galonat o fi ajuns la concluzia că e nevoie tot de noi şi în afacerea asta? întreabă Micuţul, trăgând atent cu ochiul dincolo de oblon. Îl înfiorează doar simplul număr a! prizonierilor ruşi care trec pe lângă noi.

– Comandantul de divizie, răspunde Barcelona cu o expresie atât de semeaţă pe chip încât ai zice că el însuşi ar fi şeful Statului-Major. Herr General "Fund-şi-Cizme" mai vrea niţel argint, şi noi suntem băieţii care i-l vom atârna de grumaz. Că veni vorba, am auzit că Gregor a dat de dracu' pentru că a făcut praf Kübelul lui "Fund-şi-Cizme". Generalul a nimerit într-un copac, cu cizme şi chipiu cu tot, şi a băgat spaima într-o grămadă de ciori negre. Gregor a primit un şut în cur, şi-n curând îl vom avea din nou printre noi.

Arma Legionarului se aude pocnind de după depoul de tramvaie. Motoarele Maybach se îneacă neîncetat. Din când în când bubuie eşapamentele. Apoi străduţa îngustă este zguduită de explozii. Caii-putere ai motoarelor încep să preia controlul. Urletul lor despică văzduhul şi umple întreaga