Cărți «Insula misterioasa citeșste online gratis cărți bune pdf 📖». Rezumatul cărții:
Om bine înzestrat, energic, prompt şi gata oricînd să acţioneze, Spilett străbătuse lumea întreagă. Soldat şi artist, însufleţit cînd era vorba să dea un sfat şi hotărît la fapte, el nu se dădea în lături de la nici o greutate, de la nici o oboseală şi nici o primejdie, atunci cînd ştia că poate să capete informaţii, în primul rînd pentru el, apoi pentru ziarul său. Era un adevărat erou al curiozităţii, al informaţiilor, al ineditului, al necunoscutului, al imposibilului. Era unul dintre acei observatori neînfricaţi, care scriu sub ploaia de gloanţe, îşi redactează cronicile în bătaia obuzelor şi pentru care orice pericol constituie o adevărată fericire.
Luase parte şi el la toate luptele, mergînd în primele rînduri, cu revolverul într-o mînă şi cu carnetul în cealaltă, iar creionul nu-i tremura cînd explodau obuzele lîngă el. Spilett nu avea obiceiul să ocupe neîncetat firele telegrafice cu telegrame, potrivit năravului celor care vorbesc chiar şi atunci cînd n-au ce spune, dar fiecare însemnare a sa era scurtă, limpede şi precisă, menită să lămurească o problemă însemnată. Pe lîngă toate aceste daruri, era înzestrat şi cu mult simţ al umorului. Astfel, voind să-şi păstreze cu tot dinadinsul locul la ghişeul telegrafic, pentru a fi primul care să comunice ziarului său rezultatul bătăliei de la Rîul-Negru, Gédéon Spilett telegrafie, timp de două ore, primele capitole ale Bibliei. Ziarul plăti două mii de dolari, dar avu mîndria de a fi primul care să publice această informaţie.
Gédéon Spilett era înalt. Avea cel mult patruzeci de ani. Faţa îi era încadrată de favoriţi blond-roşcaţi şi privirea vioaie ca a unui om deprins să observe îndată orice amănunt. Era vînjos şi se călise, trăind în regiuni cu clima cea mai diferită.
De zece ani, Gédéon Spilett era prim-reporter al ziarului New-York Herald, căruia îi trimitea toate cronicile şi desenele lui, deoarece mînuia tot atît de bine creionul, ca şi penelul. în momentul în care fusese prins, Spilett descria cîmpul de luptă, căutînd în acelaşi timp să-l şi schiţeze. Ultimele cuvinte scrise în carnetul lui spuneau: „Un sudist este gata să tragă asupra mea şi..." Dar Gédéon Spilett, norocos ca de obicei, scăpă fără nici o zgîrietură.
Cyrus Smith şi Gédéon Spilett, care se cunoşteau cel mult din auzite, fuseseră transportaţi în acelaşi timp la Richmond. Rana inginerului se vindecă repede şi în timpul convalescenţei îl cunoscu pe reporter, între eroii noştri se legă o strînsă prietenie. în curînd, şi unul şi altul nu mai aveau decît un singur gînd: să fugă, să regăsească armata lui Grant şi să lupte din nou în rîndurile ei pentru unitatea federală.
Cei doi americani veniţi din Nord erau hotărîţi să se folosească de orice prilej ca să fugă... Dar cu toate că puteau circula în voie prin oraş, orice încercare de evadare părea cu neputinţă, deoarece oraşul Richmond era păzit cu străşnicie.
Între timp, izbuti să ajungă la Cyrus Smith servitorul său, care-i era devotat cu trup şi suTlet. Viteazul acesta era un negru născut pe moşia inginerului. Părinţii lui fuseseră sclavi, dar Cyrus Smith, aboliţionist{5} convins, îl eliberase de multă vreme. Robul, devenit om liber, n-a vrut să-şi părăsească stăpînul; îl iubea pînă la sacrificiu. Tînărul acesta de treizeci de ani, zdravăn, sprinten, îndemînatic, inteligent, blînd şi liniştit, întotdeauna zîmbitor, îndatoritor şi bun, se numea Nabucodònosor, dar nu răspundea decît la numele prescurtat şi familiar de Nab.
Aflînd că stăpînul său este prizonier, Nab veni fără să stea pe gînduri, tocmai din Massachussets. Sosit la Richmond, izbuti să pătrundă în oraşul asediat mulţumită şireteniei şi dibăciei sale, nu fără să-şi fi pus de vreo douăzeci de ori viaţa în pericol. Nu se poate descrie bucuria lui Nab şi a lui Cyrus Smith în clipa revederii.
Dar dacă Nab izbutise să pătrundă în oraş, nu însemna că tot atît de uşor puteau să plece, deoarece prizonierii federali erau supravegheaţi îndeaproape. Trebuia o întîmplare neobişnuită, pentru a încerca o evadare cu oarecari sorţi de izbîndă şi prilejul acesta nu numai că nu se ivea, dar era şi greu să-l provoci.
Între timp, generalul Grant îşi continua energicele operaţii militare. Plătise scump victoria de la Pittsburg-Landing. Forţele lui, reunite cu cele ale lui Butler, nu izbutiseră să obţină nici un rezultat în lupta pentru oraşul Richmond, aşa că nimic nu-i îndreptăţea pe prizonieri să creadă într-o eliberare grabnică. Reporterul, căruia plicticoasa captivitate nu-i dădea prilejul să scrie nici un articol interesant, îşi pierduse răbdarea. Ajunsese să fie stăpînit de un singur gînd: să iasă din Richmond cu orice preţ. Făcuse chiar cîteva încercări, dar întîmpinase piedici de neînvins.
Totuşi, asediul continua; dacă prizonierii doreau cu orice preţ să scape pentru a se întîlni cu armata lui Grant, unii dintre asediaţi nu erau mai puţin grăbiţi să fugă pentru a putea să reia legătura cu armata secesioniştilor. Printre aceştia din urmă se număra şi un oarecare Jonathan Forster, sudist îndîrjit. Adevărul era că şi secesioniştii erau blocaţi în oraş tocmai ca şi prizonierii federali. Armatele nordice îi împresuraseră. Guvernatorul oraşului Richmond nu mai putea să intre în legătură de multă vreme cu generalul Lee. Şi trebuia să-i comunice cît mai grab-. nic situaţia oraşului, pentru ca armata chemată în ajutorul asediaţilor să vină cît mai curînd. Acestui Jonathan Forster îi veni atunci ideea să zboare cu balonul peste liniile duşmanului şi să ajungă astfel la lagărul secesioniştilor.
Guvernatorul încuviinţă încercarea. Un aerostat special construit fu pus la dispoziţia lui Jonathan Forster, care urma să plece cu alte cinci persoane. Călătorii luau cu ei arme, pentru cazul cînd ar fi fost nevoiţi să se apere în clipa aterizării, şi alimente, pentru cazul cînd ar fi siliţi să facă o călătorie aeriană mai lungă.
Plecarea fusese hotărîtă pentru ziua de 18 martie. Folosind vîntul de nord-vest şi călătorind în timpul nopţii, aeronauţii socoteau să ajungă în cîteva ore la cartierul generalului Lee.
Dar vîntul de nord-vest n-a fost o adiere oarecare şi încă
