et atumcea senioru a zis tu kint ieş trămis dân Cer vrei tu a venire la tabăra înpărătească să spui que ţea zis Sanctu Baudolinu et ieu am dzis că dacă voea o să dzic şi că San Baudolinu mi dzisesă că la asediu au să vină Sânţii petrepavelu să călăuzască pă imperiali et iei a spusu Ach wie Wunderbar{18} mie mear ajunge şi Petru sângur Kint{19} vino cu mene şi norocul tău e fact de mânecate adecă aproape dă mânecate adecă în demeneaţa de după aceia senioru ăla dzice a tatămio că mă iea cu iel et mă duce într on locu unde să nvăţ a cetire et a schrivere ş că poa să ajungu ceva Ministerial

tatămio Galiaudo nu ştia bine ke voia să zică da an ţăles căi loa dacassă un mâncător dă pănre pe dăgeaba şi nu avea să mai trebuie să să chimie fincă o tăeam pân scaeţi însă credea că senioru ăla putea fi unu dăn ăia care mărg pren târguri şâ pân pieţi cu maimuca et că la o adică avea pân la urmă săşi puie mânule pă mine dar seniorul a dis că iel ierea un mare comes palatinus et că pântre alamanni nu să ezistau Sodomit

ke sunt ăia Sodomit ea zis tatămio şâ eam lămurit ieu că sunt ăndrălăi ţinchipui a dis iel frecălăii îs păste tot dară văzându că senioru scotea alte cinci Monete pă lângă ale doo dă a seară atunci na mai zâs nemic et mea spusu fiule dute căsta ţe norocu tău şâ poate să fie şi pentru noi dar fincă alamanni ăştea sân vârt păste tot sunt mereu paici pă la noi eară asta va să zică că oareşcănd ăi veni să ne vez et ieu am dis giur şi dusumam dară parcă mapuca cu plânsoare fincă vedeam mama mea plângăndu ca cum mă duceam la muarte

et aşea am plecatu şi seniorele mi dicea săl ducu acolo undei Castrul imperialiloru prea-lesne este, zic ieu ajunge să ne lom după soare să ne ducem încolo dă unde vine iel

et cum mergeam noi când eată să vedeau taberli vine o cumpanie dă călări cu armuri la, cai car îndat ce ne văd să pun în genuchi şi apleacă lănciile et stemele et ardică săbiile ceo mai fi şiasta meam zis ieu cătă mine şâ ăia dăi dăi şi răcneşte Chaîser Kaiser{20} încoa şâ Kayser încolo et Sanctissimus Rex{21} et sărută mâna a celui senior şâ ieu mai cămi sburau măselele pafară dân gura dăşchisă cât o şură fincă togma atumcea înţăleg ieu că seniorele cu barba roşă era Imperatorele Frederic în karne şi oasă iară ieu îi povestasem la palavre tuoată sara aia ca cum ar hi fostă un Nătăroi ca tot nătăroii

acum ar sămi tae capu mi zic în mine dar totuş lam costat VII monete căce dacă ar hi voit capu mieu l tăiea ieri pă nemica şi doamne ajută

et iel dice nu vă spăimântareţ toates bune aduc mari veşti de o Vedenie tu copile (puer) spune a tot vedenia car ai avuto n codru atumcea ieu mă prăvălescu la pământ ca cum aş fi dă pedepsie et holbez okii păste cap şâ facu spume la gură et răcnescu văz eată văz şâ le spuiu tuoată tărăşenia cu san Baudolino car mea fapt prorocia et toţ dau laudă a Dumne Dzeu et toţ dicu Miraclu lucru minunat gottmituns{22}

et ierau aquolo prinşii dân Terdona car nu să otărâse să se supuie au ba însă căn au vezutu şi au auzitu pe mine să lungeau la pământ et diceau că eată şi svinţii să puneau în contra loru ca mai bine să să supuie fincă mai mult nu era a răbda

et pormă văzutam derthonezii cum işeau toţ dân cetate omin fămei copchii bătrâni et să jăluiau eară alamannii îi purtau ca cum erau uoi au berbeci au alte turme et ăia den Pavia cu aida aida hai entrau ăn Turtona ca smintiţi cu legături dă nueale et bâte ciocane et tărnăcopuri că pă iei a dărâmare un târg sau o cetate dân temelii le venea a sburdare

et cătră seară am văst pă collină un fum maare et Terdona ohh terdona nu mai ierea mai nemic aşeai răzbelul făcut să fie cum dzice i tatămio Galiaudo e o mare Feară însă mai bine iei dăcât noi

ei pă seară imperatorul săn toarnă veselos la Tabernacule şi mapucă de obraz cu deagetile aşe cum tatămio nice odată nu mia fapt et pormă kiamă un senior car nu ierea altu decât bunul canonic Rahewinus et i dzice ke voea ca ieu săn văţ a schrivere et abacu et asemene grammateca car atumci nu ştieam ce iaste dar acuma cătinel cătinel aflu et tatămio Galiaudo nici neam nuşi închipuea tarei bine să fie omun ţălept cinear fi credzută mulţămită aducem domne dumini pân la urmă Domnului mulţămită

Îns a scrie uă chronică te ia cu kăldure chear dacăi earnă et teamă mii că misă stinge lumânarea et cum dzice oareşcine deştiu mare rău mă doare

2

Baudolino îl întâlneşte pe Nicetas Choniates

„Asta ce-i?” întrebă Nicetas după ce învârtise-n mâini pergamentul şi încercase să citească din el câteva rânduri.

„E primul meu exerciţiu de scriere”, răspunse Baudolino, „şi de-atunci de când