Da-ntr-o noapte, cornul lunii ieşind lin şi lung din mare, Drept pe raza-i, preste ape, se iveşte arătare:

  O muiere-n văluri large păşind leneş pe cleştar

  Ca o mână de domniţă-ntinsă în agheasmatar.

  Ea păşea pe ape ca pe punţi bătute-n solzi de aur

  Şi venea în urmă-i blânde o licornă şi-un ţintaur.

  Drept spre schit păşea. Trei barbe să iviră din ocniţă, Trei şiraguri de metanii să ciocniră cu clinchiţă

  Şi „Barcaz să fie oare cu cearceafuri de mătasă

  Se-ntreba – sau o rotundă, dulce-n umere mireasă?”

  Au de ce rânjea muierea? Şi ce slabă pre subt iie!

  Numai coaste şi ciolane, iar în dreapta o lucie

  Coasă geamănă cu luna la-nconvoi şi la argint; Nu-s ţintaur şi licornă, ci aspidă mârâind Şi, cu pintene de zale, cu de papagaie plisc, Când cocoş şi când năpârcă, un turbat de vasilisc. Hârşti, Mamon şi hârşti, Behemot, hârşti, căzu şi Valafar Dar sculară fără capuri, şi pe-al mării icosar O porniră după doamna înecaţilor, clătind. Iar în urma lor subt ape străvezii se văd suind Grele galioane putrezi, scufundate goelete, Caravele şi feluce, toate pline de schelete Galben schinteind în lună, flotă grea de nenoroc. Trăsnet lung ca un balaur puse flăcări la mitoc.

  Zice-se. Fapt că Iaurta îl pofti pe Manoil Ca să îi cinstească masa-n ruinatul peristil. Zile trei tot robotise Idolon harapul care Cu o paceaură grasă îngrijise de mâncare Iar acum cu buze groase mustăcea satisfăcut: Un belciug în nas, de aur, purta negrul încrezut. Stau în jur de mese lunge toţi piraţii suduind Şi înfulec ca vierii, cu mânece se ştergând, Hohotesc şi latru Mavros, Nicodimos şi cu Iorgos P-un cap d'operă de cină, margaritas ante porcos: Căci zăreai, subt maioneza străvezie şi-nspumată, Icre de chefal cu boaba mărgărint şi marinată De stavrid în taleri lunge ciocănite-n cositor. Crapi tăiaţi pe lung cu solzii ca de sticlă, ce se-omor Grecii după ei când burta albă-i plină de stafizi, De lămâie de Messina au în jur felii limpizi. Purceluşi umpluţi cu-alune, care pielea le-a crăpat Au piper şi-enibaharuri pe spinare şi pe lat, Conjuraţi de chifteluţe cu mărar şi hasmaţuki, Ţelină ce face s-arză ochii negri care ţuchi-i, Ghiudeni, trandafiri, ridiche în felii alb-roz, cu sare

  Care face să se ducă vinul pe înghiţitoare.

  Coşuri de răchite poartă cozonacii grei cu nucă

  Şi cu mac, alături melcii fierţi pe frunze de lăptucă

  Roşesc galeş ca fecioara care mâna-i pui pe sân.

  Brânză de burduf cu chimen ce se ţine în chersân însoţită e de ceapă cu cămaşa ca de steclă

  Şi de cidru ce cu spume ţi se suie drept la meclă, De îţi vine-a pune mâna pe cosor şi de-a tăia.

  Se fărâmă-n pulberi umezi calupi aspri de halva.

  Sunt dân loc în loc pe taleri, lingă sfeşnice ce ard, Ananaşi grămezi şi struguri ce miros a mosc şi nard, Tămâioşi şi ţâţa caprei, portucale sunt şi gref;

  De de toate avu grijă bucătarul muchelef.

  Intre vrafuri de clătite rumenite cu mult har

  Şi umplute cu migdale, lisă şi rodozahar, Trei butelci de răfioară trase-s care încotro.

  Ele poartă vin de Chios, de Madera, de Bordo.

  Ce folos! Tâlharii cântă, toarnă vinu-n păr şi strigă

  Şi înfulec sarailia cum mănânci dân mămăligă, Mânc măslinele cu sâmburi şi lămâia ca pe măr

  Şi-ncrustează-n masă literi: numele fămeii lor.

  Într-un timp i-apucă plânsul, smulg basmale de pe capuri

  Mănânc margine de străchini în măsele, înghit hapuri

  (Leac de dragoste) şi-apare din senin un sirtaki: „Of-of-ooooof!”, aşa cântarea Ghiorghi ştirbul o porni:

  Păsărică obidită

  Ce oftezi şi te jeleşti, Mult amar lăcătuită

  Dupe sârme nefireşti, Cănăraş cu cioc de ceară Şi cu ochii de mărgean, Care în oricare seară

  Cânţi cântare de alean, Mai ferice eşti ca mine, Tu cu fulgii cilibii, Zieu că aş schimba cu tine

  Să poci eu, fie ce-o fi.

  După sârmele de aur Eu aş fi prea fericit în alcovul ei să-mi faur

  După chipu-i, chip cioplit, Să o sorb cu ochişorii

  Tolănită pe divan: Cu obrajii ca bujorii

  Bea cahvea dân filigean.

  Să o văz mereu ca tine

  Mi-ar părea cum că visez: Of, îi şade-aşa de bine

  În şalvarii de geanfez!

  Dinţii mărgăritarele

  Şi ochioasă ca un cerb, Buzişoare micşunele

  Carele mă fac să ferb, Iar sub iia străvezie

  De ca abur borangic

  Cu doi globi de păpădie Eu asemăn sânu-i mic.

  Căci n-am eu putere, lele, Să-ţi zăresc cu ochi şiret

  Ţâţişoare bourele

  Cu gurguie dă şerbet?

  Dar aşa, sărman dă mine, Umblu-n câmpii de mohor

  Până nu mai ştiu de mine, Până mor, agapi, mor!

  Fie-ţi milă, mă primeşte

  În zăbrele cănăraş, Fie-ţi milă, mă hrăneşte

  Cu mălai şi arpacaş, Şi-o să-ţi ciugulesc ferice Boabe dulci din palma ta

  Cu inele vinitice:

  Ametist i peruzea.

  Şi-o să uit dă tot, dă lume

  Şi-o să-ţi cânt mereu d-acu

  Cum nu s-a cântat pă lume, Psihi-mu, agapi-mu!

  Prăbuşiţi subt mese furii bocea după Penelopi, Eufrosa, Filofteia, Elenuşa, Caliopi

  Ca motanii cei dân fabuli încizmaţi cu scârţ şi pinteni.

  Doară hâdul de Iaurta şi Manoli era sprinteni.

  Ei tăcea privind la fumul care flori suia-n tavane

  Ca şi visuri de mărire în gândirile cei vane, Ca o şoaptă de iubire în urechi de eunuc:

  E tutunu-n narghilele îndesat pân' la butuc.

  E tocat mărunt, uscat e d-ale Lumii Noi fecioare, împănat apoi cu opiu, aromat cu cuişoare

  Iară fumul lui de aur pân parfum este trimis, Ce-i păstrat în scobitura narghilelei de cais.

  Parlagiu să fii sau cioclu, de sorbeşti tabac eşti rege

  P-un ţinut fantasmagoric unde cheful tău e lege, Unde de voieşti şi tronul ce-i