– S-ar putea să mă fi înşelat în privinţa ta, face Wolf pe un ton măgulitor, ciocnindu-şi paharul de al lui Porta. În sănătatea ta, bătrâne ticălos!

– Ditto, ditto, zâmbeşte Porta, aruncându-şi băutura în gură, aidoma unui om care deşeartă o găleată într-o hazna.

– Şi când te gândeşti că te-am considerat întotdeauna un blestemat de criminal, un escroc care şi-ar vinde şi propria mamă dacă i-ar conveni preţul, spune Wolf, dând din cap cu regret.

– Să lăsăm ce-a fost, face Porta generos, umplându-şi din nou paharul. Oricine mai greşeşte din când în când.

O vreme, Wolf rămâne tolănit în scaunul său rotativ, din dotarea exclusivă a generalilor, şi savurează priveliştea lingoului de aur din fotografie.

– Ţine-ne, Doamne! murmură el. Cu câteva cocoloaşe din astea la ciorap n-o să ne mai doară capul toată viaţa. Din partea noastră, ceilalţi pot rămâne în mocirlă pân' la gât, că cei mai mulţi dintre ei tot săraci vor termina războiul. Noi vom râde şi vom avea plăcuta senzaţie pe care ţi-o dă o îmbrăcăminte finuţă pe corp!

În următoarele ore, tot felul de mesaje de maximă urgenţă zboară încoace şi-ncolo între Cartierul General al lui Wolf şi Ministerul de Război de la Berlin.

Târziu, în noapte, planurile celei mai importante şi ultrasecrete acţiuni a celui de-al doilea război mondial sunt întocmite. I se dă codul "Abundenţa".

Două ore mai târziu, Sally, Oberfeldwebel şi şef de departament de la Biroul 4 al Ministerului de Război, se află în drum spre Rusia într-un avion poştal Ju-52, cu prioritate absolută de decolare şi aterizare.

Într-un Mercedes cu trei osii, pe aripa căruia flutură un steguleţ al Statului-Major General, oamenii de afaceri Porta şi Wolf se îndreaptă spre aeroport pentru a-l întâmpina pe Excelenţa sa, Ministrul de Război Sally, care coboară fudul pe scările avionului, asemenea unui Frederic cel Mare. Poartă o uniformă a cavaleriei, de comandă, cizme lustruite-oglindă, iar faţa i se scaldă într-un rânjet fals. În jurul gâtului are Crucea pentru Servicii de Război, Clasa Cavalerilor, care i-a fost asigurată de către numeroasele sale relaţii din umbră.

Oamenii din Luftwaffe îl salută ţepeni, iar el le face un semn amabil cu capul. Păşeşte pe vârfuri pe asfaltul ud. Nu vrea ca cizmele sale sclipitoare să se păteze de noroi rusesc.

– Ce ţară îngrozitoare, se zbârleşte el înfiorat, în timp ce se caţără în Mercedesul greoi. N-aţi putut alege şi voi alta s-o eliberaţi?

– Nu ne-a cerut nimeni părerea, rânjeşte Wolf.

– Cum mai arată lumea de-afară? întreabă Porta, învelindu-l pe atotputernicul Ministru de Război, neobişnuit cu clima rusească, într-o blană de urs pentru a-l proteja de frigul pătrunzător.

– Ne aruncă bombe-n cap tot timpul. Englezoii noaptea şi yankeii ziua. Nu mai poţi duce nici măcar un pahar la gură.

Jumătate din el se varsă din cauza cutremurului continuu. Oriîncotro îţi îndrepţi privirea, nu vezi decât mizerie. Frontul de Acasă{32} trage tot timpul la lopată, înveşmântat în ţoale vechi, şi toată lumea-i flămândă. Să nu credeţi că numai voi, cei de-aici, sunteţi singurii care o duceţi greu. Şi noi cei de-acasă suferim cât cuprinde! Dar ne facem datoria fără să crâcnim şi suntem gata să răbdăm şi de foame pentru a salva bătrâna Germanie!

– Nu s-ar zice că suferi prea mult de pe urma lipsurilor, chicoteşte Porta, cu un aer cunoscător.

– Nici n-am spus aşa ceva, sau mă-nşel? i-o întoarce Ministrul de Război, care împarte în jur ţigări americane şi coniac franţuzesc dintr-o butelcă de buzunar din argint.

– "Jandarmul olog" mai e la locul lui, pentru numele lui Dumnezeu? întreabă Porta, îngrijorat. Dacă nemernicii de englezi sau yankei au cutezat să-i zgârie doar tencuiala, o să aibă de-a face cu mine! Şi n-o să le fie prea moale.

– Sunt convins că-şi dau seama de asta, zâmbeşte Sally. Singurul local din întreaga piaţă rămas neatins e "Jandarmul". Chiar azi-dimineaţă am aruncat şi eu o privire pe-acolo, şi m-au rugat cu toţii să-ţi transmit cele cuvenite. Au vrut să ştie dacă nu te-ai săturat să tot lupţi pentru Führer, Volk şi Vaterland. Nici eu nu pricep cum de sunteţi voi în stare să hălăduiţi pe-aici.

Porta abia reuşeşte să evite cu imensul Mercedes epava încă fumegândă a unui camion. De jur-împrejur zac soldaţi cu feţele la pământ.

– Care-i părerea ta în calitate de Ministru de Război despre răzbelul ăsta pe care-am fost obligaţi să-l pornim? vrea să ştie Porta, întorcând capul pentru a-l vedea pe Sally, care tremură. Sper că nu există pericolul să-l câştigăm.

– Fii pe pace, spune Sally, sigur pe el. Ăilalţi s-au trezit cu totul, aşa că vom pierde bătălia finală ca de obicei şi vom avea ocazia să folosim scuzele obişnuite despre hărţuială şi trădare ca fiind cauzele înfrângerii noastre.

– Asta-i reţeta germană, intervine Wolf. Face parte din tradiţie. Ne câştigăm calea spre înfrângere.

– Slavă ţie, Doamne! răsuflă Porta uşurat, cotind cu Mercedesul pe lângă un alt camion distrus. Câteodată am coşmaruri la gândul c-am putea câştiga.

Porta calcă pe accelerator. Scoate din maşină tot ce poate da ea. Steguleţul Comandantului de Divizie de pe aripa din faţă înlătură orie piedică din cale.

– Îl vezi pe grăsanul de colo, cu epoleţi înguşti şi panglică argintie? observă el râzând. Nu prea vezi des pe-aici aşa salut impecabil.

– Toţi se scapă în nădragi când flutură steagul lui "Fund-şi-Cizme" pe botul vreunei maşini, aruncă Wolf cu dispreţ.

– Noi facem mai mult decât "Fund-şi-Cizme", spune Porta. El nu-i decât general! Noi vom fi în curând bogaţi. Vom putea cumpăra şi vinde generali, numai să vrem!

Trei poliţişti militari se pornesc să zbiere şi să-şi agite braţele pentru a elibera şoseaua în faţa lor.

– Merge grozav, aşa-i? rânjeşte Porta, satisfăcut. Calcă încă şi mai apăsat pe accelerator.

– Ţineţi-vă pe dreapta, cotarlelor! urlă Wolf cu glasul său făcut pentru comandă.

Doi Unteroffizieri şi o formaţiune de soldaţi sar în şanţ şi se înfundă în zăpadă până la gât.

– Bună treabă, încuviinţează Wolf mulţumit.

– Scot untul din maşinuţa asta, spuse Porta. Mai pune niţel sângele în circulaţie.

O sticlă de coniac Napoleon trece din mână-n mână.

– Asta tocmai mi-a sosit prin Filiera Franceză, îi lămureşte Sally, trăgând o nouă duşcă zdravănă din sticlă. Jumătate din ea i se varsă din gură în clipa în care Porta calcă pe frână cu