focul? Până şi rusnacii ştiu că nu se deschide focul cu şase minute mai târziu! Doamne, ce porcărie ai putut să faci! Sper să fii plecat de la Divizie înainte să te prindă ofiţerii de infanterie şi de blindate. O să-ţi scoată maţele pe gât!

– N-a fost vina mea! A fost o neînţelegere, se tânguie Henckel disperat, izbucnind în lacrimi.

– O să ai timp să dai explicaţii în faţa Curţii Marţiale, râde glacial aghiotantul. Singura ta şansă e tăietorul de capete! Dacă nu te salvează el, vei fi împuşcat de zece ori!

– Daţi-mi pistolul, imploră Hauptmann Henckel, agăţându-se de braţul aghiotantului.

– Ţi-ar fi mai uşor, nu-i aşa? râde el dispreţuitor. Înainte nu voiam să văd pe nimeni în faţa Curţii Marţiale. Dar în ceea ce te priveşte, numai asta îmi doresc!

În scurt timp soseşte Oberst Grün, însoţit de doi poliţişti militari şi un Oberinspektor de la GEFEPO.

– Luaţi-l de aici! ordonă Oberst Grün cu dezgust. Mă umple scârba numai când îl văd!

Cătuşele pocnesc pe încheieturile lui Henckel. Părăseşte Postul de coordonare a tirului, atârnând ca o boccea de zdrenţe între cei doi poliţişti voinici.

 

"Soldaţii sunt locuitorii tărâmului cenuşiu al morţii."

 

SIEGFRIED LASSOON

 

Căpitanul OGPU cade în fund de pe scaun, cu picioarele răscrăcărate, într-o baltă de sânge, şi ochelarii negri îi alunecă pe nas. Are ochii incredibil de saşii. Boneta cu dungă albastră şi stea roşie îi atârnă într-o parte, iar pe braţul stâng, care se leagănă inutil pe lângă trup, sângele se scurge încet, picurând apoi de pe degete. Cu mâna dreaptă bâjbâie după Nagan. L-a găsit, l-a ridicat şi apoi a ţipat. În spaţiul închis, împuşcătura răsună ca o lovitură de tun într-o sală de bal.

Porta se răsuceşte şi trage din întoarcere. Toate patru gloanţele nimeresc trupul ofiţerului OGPU, făcându-l să zvâcnească spasmodic. Boneta îi cade şi se rostogoleşte pe podea. În mod straniu, ochelarii îi ajung din nou pe ochi. Pistolul lui Porta şi cel al rusului s-au declanşat în acelaşi moment. O vază albastră zboară în ţăndări şi apa se împrăştie pe jos. Pistolul lui Porta pocneşte şi căpitanul OGPU ţipă iarăşi.

– Io v tvoi mati! şopteşte el şi ridică Naganul.

Porta îi trage un şut peste armă, dar alunecă în balta de sânge şi cade pe podea.

Rusul scoate un alt strigăt şi apoi se aude un horcăit.

Porta rămâne întins la pământ, privind paralizat ţeava Naganului.

Micuţul se apleacă peste birou, întinzându-se pe burtă ca să poată lipi gura pistolului său 08 de capul grizonat al ofiţerului OGPU. Apasă pe trăgaci. Ţeasta ofiţerului explodează ca un pepene răscopt. Creier, sânge şi aşchii de os împroaşcă tavanul şi se scurg pe pereţi. Ochelarii negri au zburat prin aer şi au aterizat lângă uşă. Un prizonier cu haină cenuşie îi striveşte sub talpa bocancului.

– Uraaa! strigă prizonierii, apropiindu-se unul după altul şi lovind cu picioarele cadavrul ofiţerului OGPU.

 

ÎNCHISOAREA OGPU{28}

 

Sunteţi gata? întreabă Bătrânul, privind peste întinderea sectorului de front. Căscaţi urechile, beţivanilor, şi nu mă întrerupeţi. Plutonul porneşte imediat în spatele barajului. Vom mătura tot ce ne stă în cale. Dacă artileria n-a distrus poziţiile inamice şi nu le-a slăbit rezistenţa, vom curăţa noi tot ce-a mai rămas cu grenadele şi cu armele automate. În primele minute după ridicarea barajului, vecinii vor face pe ei de frică şi vor încerca s-o şteargă. Aşa că trebuie să-i luăm pe nepregătite şi să le tăbăcim bine fundul. Vedeţi tufa aia caraghioasă de lângă copacul stufos? (Îi dă binoclul lui Porta, deşi tufa se vede cu ochiul liber.) Are o formă ciudată: pare un cal care stă jos.

– Ei, ce-i cu tufa aia? întreabă Gregor, luând binoclul din mâna lui Porta.

– E un tun de 50 mm, înclinat la nivelul pământului, explică Bătrânul, pufăind din pipa sa cu căpăcel de argint. La trei sute de metri mai încolo e îngropată o baterie de 80 ram. Femei! Dar nu vă faceţi iluzii. Sunt veterane ale unui batalion de linia întâi. Aşa că trebuie să le zburaţi creierii! Dacă le cruţaţi, o să vă treziţi împuşcaţi pe la spate cât ai zice peşte!

– Le lichidăm pe toate, spune Porta hotărât.

– În faţa tufei stufoase, continuă Bătrânul, sunt patru tipi morţi. Îi vedeţi? Îi puteţi folosi drept paravan până la ora H. Dacă inamicul zăreşte vreo mişcare, o să creadă că suflul azvârle cadavrele de colo-colo.

– Şi dacă nu reuşim să-i prostim pe nemernici, intervine Micuţul, ce ne facem? Dacă-şi dau seama că pe sub hoituri mişună nemţi plini de viaţă?

– Veţi fi primiţi în Împărăţia Cerurilor, nu? declară tăios Bătrânul. Din poziţia respectivă nu veţi putea înainta şi nici nu vă veţi putea întoarce.

– Va fi ca o călătorie în iad. O să ne iasă şi sufletul, bombăne Gregor îngândurat. (Examinează cu atenţie terenul prin binoclu.) Da' băieţii ăia şi-au ales un loc pe cinste ca să îngraşe pământul. Cred că înainte de asta s-au gândit la noi!

– Armată blestemată! Îşi scoate pârleala pentru solda pe care ne-o dă! spune Albert cătrănit. Mai au treabă cu tine chiar şi după ce-ai dat ortul popii!

– Da, ne hărţuiesc de parcă am fi animale, comentează Barcelona. Şuturi în cur, fruntea sus şi gura-nchisă!

– Nu-ţi găseşti liniştea nici după ce-o mierleşti! continuă indignat Albert.

– Când ajungi la doi metri sub pământ, ca hrană viermilor, or să scoată flauturile şi viorile şi-or să înceapă să-ţi cânte întru Veşnica Pomenire, scrâşneşte Porta ironic, desfăcându-şi larg braţele. Cât timp eşti în viaţă nu dau doi bani pe tine. Trebuie să te amuţească mai întâi un glonţ, care să te scoată definitiv din funcţiune!

Pe măsură ce ora H se apropie, compania e cuprinsă de panică; frica de moarte precede întotdeauna un atac. Ne privim cu ură, ne răţoim unul la celălalt fără nici un motiv. Ne strângem buzele de încordare. Avem ochii reci şi goi. Până şi stomacul ne doare de frică.

Bătrânul se uită mereu la ceas şi studiază terenul prin binoclu.

– Aţi priceput ce v-am explicat? ne întreabă el, verificându-şi pistolul de semnalizare.

În loc de răspuns, se aude un mormăit indescifrabil.

– Ce-ar fi să ne mai dezmorţim puţin oasele? propune Porta, zornăind zarurile în palmă.

Nimeni nu se sinchiseşte să-i răspundă. Ne uităm lung unul la