atunci? Să chemăm poliţia?

 

TEMPLE

Nu. N-o să trebuiască să fugi. Îţi ofer un prilej să ieşi.

 

PETE

Să ies?

 

TEMPLE

Nu sunt bani, nu e nicio răpire. N-ai spune şi tu tot aşa?

 

PETE

S-ar zice că nu te înţeleg.

 

TEMPLE

Poţi să ieşi din toată chestia acum. S-o iei din loc. Să pleci. Să renunţi. Să te faci nevăzut. Atunci, tot ce-ai mai avea de făcut ar fi să aştepţi până se întoarce bărbatul meu şi s-o iei de la capăt.

 

PETE

Cred că tot nu te înţeleg.

 

TEMPLE

Mai ai încă scrisorile, nu?

 

PETE

A, scrisorile.

 

Îşi bagă mâna în buzunarul interior al hainei, scoate pachetul de scrisori şi-l aruncă pe masă.

 

Uite-le.

 

TEMPLE

Ţi-am spus de acum două zile că nu le vreau.

 

PETE

Sigur. Asta a fost acum două zile.

 

Se privesc un moment unul pe altul. Pe urmă Temple îşi lasă haina de blană şi rochiţa de copil de pe braţ pe masă, aşază cu grijă sticla pe masă, ridică pachetul de scrisori şi îşi întinde cealaltă mână spre Pete.

 

Dă-mi bricheta ta.

 

Pete îşi scoate bricheta din buzunar şi i-o dă. Adică i-o întinde, fără să facă vreo altă mişcare, astfel încât ea trebuie să facă un pas sau doi spre el şi să i-o ia. Apoi se întoarce şi se îndreaptă spre cămin, aprinde bricheta. Încearcă de două sau trei ori până se aprinde. Pete nu s-a clintit din loc, privind-o. Ea rămâne nemişcată un moment, cu pachetul de scrisori într-o mână, cu bricheta aprinsă în cealaltă. Apoi îşi întoarce capul şi se uită îndărăt spre el. Un alt moment se privesc unul pe altul.

 

PETE

Dă-i drumul. Arde-le. Data trecută când ţi le-am dat, le-ai refuzat ca să mai poţi să te mai răzgândeşti şi să ieşi din combinaţie. Arde-le.

 

Se privesc unul pe altul încă o clipă. Pe urmă ea îşi întoarce capul şi stă acum, cu faţa întoarsă într-o parte, cu bricheta încă arzând. Pete o mai priveşte o clipă.

 

Atunci, lasă-le dracului toate astea şi vino încoace.

 

Ea stinge bricheta, o închide, se întoarce, se îndreaptă spre masă, lăsând pachetul de scrisori şi bricheta pe masă când trece pe lângă ea, şi merge mai departe spre locul unde Pete a rămas imobil. În clipa aceasta Nancy apare în uşă, la stânga. Niciunul dintre ei nu o vede. Pete îşi petrece braţul pe după talia lui Temple.

 

Şi eu ţi-am oferit un prilej să ieşi.

(o atrage spre sine)

Baby.

 

TEMPLE

Nu-mi spune aşa.

 

PETE

(o strânge mai aproape, mângâietor dar şi cu brutalitate)

Red aşa-ţi spunea. Eu sunt un bărbat la fel de bun ca şi el. Nu?

 

Se sărută. Nancy intră tăcută pe uşă şi se opreşte acolo privindu-i. Poartă uniforma obişnuită, standardizată, de servitoare, dar fără scufie şi şorţ, sub un pardesiu uşor, descheiat; pe cap are o pălărie veche, aproape diformă, de fetru, care trebuie să fi fost pe vremuri de bărbat. Pete îşi întrerupe el sărutul.

 

Haide. Haide să plecăm de aici. Am şi eu o morală sau cum s-o mai fi zicând. Nici măcar nu vreau să pun mâinile pe tine aici, în casa asta.

 

O vede pe Nancy peste umărul lui Temple, şi reacţionează. Temple reacţionează faţă de el, se întoarce repede şi o vede şi ea pe Nancy. Nancy intră acum de-a dreptul în cameră.

 

TEMPLE

(către Nancy)

Ce faci aici?

 

NANCY

Mi-am adus piciorul. Ca el să poată să-şi lipească ţigara de el.

 

TEMPLE

Adică, nu eşti numai o hoaţă; eşti şi o spioană.

 

PETE

Poate că nu e nici hoaţă. Poate că l-a adus îndărăt.

(o privesc pe Nancy, care nu răspunde)

Sau poate că nu l-a adus. Poate că mai bine să folosim ţigara aia.

(către Nancy)

Ce zici? Pentru asta te-ai întors, eşti sigură?

 

TEMPLE

(către Pete)

Taci. Ia bagajele şi du-te la maşină.

 

PETE

(către Temple, dar privind-o pe Nancy)

Te aştept. S-ar putea să mai fie câte ceva din ce pot face şi eu aici, până la urmă.

 

TEMPLE

Du-te, îţi spun! Pentru numele lui Dumnezeu, ieşi afară de aici. Du-te.

 

Pete o mai priveşte pe Nancy încă o clipă, ea rămânând cu faţa spre ei, dar fără să se uite la ceva anume, imobilă, aproape buimacă, acum expresia feţei fiindu-i de o mare tristeţe, îngândurată şi de nepătruns. Apoi Pete se întoarce, se îndreaptă spre masă, ridică de acolo bricheta, pare pe punctul să treacă mai departe, apoi face din nou o pauză, şi cu o ezitare aproape infinitezimală ridică pachetul de scrisori, îl pune la loc în buzunarul interior al hainei, ridică cele două valize închise şi se îndreaptă spre uşa-fereastră, trecând pe lângă Nancy, care încă nu se uită la nimeni şi la nimic anume.

 

PETE

(către Nancy)

Nu că nu mi-ar plăcea s-o fac, să ştii. Chiar pentru mai puţin de cincizeci de dolari.

 

De dragul artei, îşi trece bagajele într-o singură mână, deschide uşa-fereastră, începe să iasă, se opreşte când a ieşit pe jumătate, şi se uită îndărăt spre Temple.

 

Am să stau să ascult, pentru cazul că te răzgândeşti în ce priveşte ţigara.

 

Iese, trage uşa după el. Chiar înainte de a o închide, Nancy vorbeşte.

 

NANCY

Stai.

 

Pete se opreşte, începe să deschidă iarăşi uşa.

 

TEMPLE

(repede; către Pete)

Du-te! Ieşi! Pentru numele lui Dumnezeu, du-te!

 

Pete iese, închide uşa după el. Nancy şi Temple sunt acum faţă în faţă.

 

NANCY

Poate că nu am avut dreptate să mă gândesc că doar ascunderea banilor şi bijuteriilor avea să te oprească pe tine. Poate că ar fi trebuit să i-i dau lui ieri imediat ce am descoperit unde-i ascunseseşi. Şi atunci nimeni de aici şi până la Chicago sau Texas n-ar mai fi văzut ceva din el decât praful pe care l-ar fi stârnit.

 

TEMPLE

Aşadar tu i-ai furat. Şi ai văzut cât bine ai făcut cu asta, nu?

 

NANCY

Dacă tu poţi să spui că asta e un furt, atunci pot s-o spun şi eu. Pentru că nu a fost decât în parte al tău. Numai