treizeci de ani, care tot privea către mine. Nu l-am luat în seamă şi mi-am continuat transmiterea de lumină spre binele omului meu, indiferent care era acela. Dacă greşise, nu puteam interveni pentru simplul motiv că vina era destul de mare şi nu am dreptul să trec peste voinţa divină. Dar să-l curăţ sau să-l susţin energetic am voie, aşa că am continuat. Nu am încercat nici un moment să influenţez gândirea judecătorului, pentru că aş fi trecut peste liberul arbitru al lui, fapt care se plăteşte al naibii de greu. La un moment dat în faţa mea s-a aşezat tipul în costum (era ţigan) şi o femeie însărcinată, care aveam să aflu că era soţia lui. Se interpuseseră exact între mine şi judecător! Ar putea spune cineva că poate a fost doar o impresie a mea. Însă eram doar noi trei în picioare şi puteau să stea oriunde în sală. Plus că tipa se ridicase de pe bancă special ca să vină în faţa mea. Mie mi-a fost de ajuns însă ce am văzut şi am ieşit din sală.

Ceea ce nu înţeleg cei care se ocupă, ca şi în cazul celor doi, de sugestie este că lumina poate fi transmisă oricum şi că orice baraj energetic poate fi depăşit şi deschis de vibraţii superioare, deci nu trebuia să fiu acolo ca să îi trimit lumină sau să dezleg ceea ce făceau ei. Pe atunci nu ştiam, dar am aflat din surse neoficiale că tipul se preumbla pe la IGP. Oare a ajuns şi Garcea să înţeleagă puterea spiritului? Ar fi bine, dar tot trebuie să avertizez că tortura psihică, a sili pe cineva să spună adevărul prin cunoaştere şi manipulare de la distanţă, încalcă liberul arbitru al omului chiar dacă este în închisoare şi chiar dacă a greşit faţă de societate. El, din punct de vedere divin, are aceleaşi drepturi ca un om liber, şi a-i face rău PSI este la fel de rău cu a răni un copil! Aşa că, pentru omul meu, bun sau rău, nu am făcut altceva decât să-l susţin energetic. Cert este că la următoarea prezentare am lipsit de la tribunal. O simplă coincidenţă? Am fost chemat să am un dialog cu cei de la SRI, unde îmi depusesem un dosar de angajare. A fost o experienţă nu atât plăcută cât interesantă. Îmi place când cineva mă subestimează. Dar despre asta, altă dată. Mi-a fost confirmat de un prieten faptul că poliţia are angajaţi care stau frumos într-un loc, retraşi, neavând altceva de făcut decât să manipuleze PSI anchetaţii!

În trecerea mea prin viaţă, din necesitatea de a îmi asigura traiul, am ajuns să lucrez într-un club de noapte. Aveam deja cartea în editură, dar nu apăruse, şi cum întreţinerea trebuia plătită am ales ce mi s-a oferit. Clubul respectiv avea sală de biliard şi bar. Sincer, a fost unul dintre locurile unde mi-a plăcut cel mai mult să lucrez. Cum am ajuns acolo? Lucrasem împreună cu fosta mea prietenă, tot doctoriţă, la un cabinet particular de medicină generală şi medicină tradiţională chineză, dar cum am ajuns la concluzia că drumurile noastre trebuie să se despartă din considerente pur personale, am considerat că trebuie să plec eu din acel loc. Iniţial am zis că plec din ţară, ştiam destule cât să fiu primit de orice armată care are şi arma PSI, şi dacă plecam mă duceam cu toată cunoaşterea mea.

Alesesem Legiunea Străină nu atât din cauza renumelui ei, ci din cauza celor care se aflau în umbra lor, indivizi foarte bine pregătiţi PSI. Sigur că eram conştient de riscul de a fi stors de informaţii şi de a dispărea în cele din urmă. Făcusem rost de bani, îmi aranjasem lucrurile şi mă pregăteam să plec când am cunoscut-o pe fata cu legăturile. Era cel mai ciudat caz peste care dădusem ca psihoterapeut. Mă atrăgea din mai multe considerente: fata este şi acum frumoasă, are o minte care taie ca briciul şi o putere interioară care de multe ori mie, ca un relativ cunoscător în ale psihicului uman, mi-a pus capac. Adică găsisem o femeie care să-mi fie un adversar pe potrivă. Cred că o voi prezenta în următoarea mea carte pe tema reîncarnării şi vieţilor unui spirit intitulată BALCHIS 2000, parola DUMNEZEU. Este dedicată ei, vieţilor ei de pe acest pământ, cauzei pentru care se află acum în această viaţă şi de ce i s-a întâmplat ceea ce i s-a întâmplat.

Ca să revin. Am plecat de la cabinetul respectiv din mai multe considerente. Primul l-am spus, al doilea este pentru că deja aveam probleme cu persoane din conducerea institutului, care nu numai că nu înţelegeau ceea ce făceam pentru oameni, dar fiind prea „negre“ erau chiar împotrivă. Aşa că, decât să fac şi rău doctoriţei care mă lăsase să fac ceea ce cred în terapiile alternative, mai bine plecam. Plus că sărisem puţin peste cal făcând regresii publice, oarecum ca un spectacol.

Există o doamnă psiholog care spune că numai ea poate să formeze terapeuţi în regresie, pe sume mari de euroi. Mai suntem şi noi, care mai ştim una alta şi faptul că lucrează pentru anumite servicii nu ne sperie, ba din contră, confirmă orientarea ei profesională KGB-istă. Cum am plecat de la cabinet, fusesem hotărât să plec şi din ţară şi îmi plasasem pacienţii în alte părţi, ca să nu îi las de izbelişte. Eram supărat şi pe editură, că aveam cartea la ei de jumătate de an şi nu mi-o scoseseră şi nu primisem nici un ban cu care să mă întreţin, ba în relaţia mea cu fata de care pomeneam îmi cheltuisem şi banii de plecare, aşa că m-am trezit fără bani şi fără loc de muncă. Întâlnirea cu un coleg cu care lucrasem ca gardă de corp mi-a oferit această soluţie de moment.