diamantele au fost ale tale. Ca să nu mai spun că banii sunt aproape două mii de dolari, care tu mi-ai spus că erau doar două sute şi care lui i-ai spus că erau chiar mai puţin decât atât, doar cincizeci. Nu-i de mirare că nu şi-a mai bătut capul cu ei, doar cincizeci de dolari. Nu şi-ar mai face griji nici chiar dacă ar fi ştiut că au fost aproape două mii cum au şi fost, cu atât mai puţin ăia două sute care mi-ai spus tu mie că ar fi fost. El nu-şi mai bate capul dacă tu ai sau nu ai bani oricâţi când ai să ieşi la maşina lui. El ştie că tot ce are el de făcut este să aştepte doar şi să stea cu mâna pe tine şi poate să mai strângă mâna asta destul de tare, şi tu ai să şi scoţi o altă cantitate de bani şi încă şi de diamante de la bărbatu-tău şi de la tăticu. Numai că de astă dată el are să fie cu mâna pe tine şi acum are să-ţi fie mai greu să-i spui că ar fi doar cincizeci de dolari în loc de aproape două mii…

 

Temple face câţiva paşi repede înainte şi o loveşte pe Nancy peste faţă. Nancy se trage îndărăt. Când face asta, pachetul cu bani şi cutia cu bijuterii cad pe podea de undeva, din pardesiul ei. Temple se opreşte, privind în jos spre bani şi bijuterii. Nancy îşi recapătă stăpânirea de sine.

 

Da, uite-i acolo, toţi ăştia care au provocat toată jalea şi toată ruina. Dacă tu n-ai fi fost cineva care să aibă o cutie de diamante şi un soţ la care să poţi să găseşti aproape două mii de dolari în buzunarele pantalonilor în timp ce el doarme, omul ăsta n-ar mai fi încercat să-i vândă scrisorile alea. Poate că, dacă nu i-aş fi luat eu, şi banii şi bijuteriile, şi i-aş fi ascuns, tu i i-ai fi putut da lui înainte de a ajunge la asta. Sau poate dacă eu i i-aş fi dat lui ieri şi aş fi luat scrisorile, sau poate dacă i-aş duce acum acolo, afară, unde stă el şi aşteaptă în maşină chiar acum, şi aş spune: Uite, omule, ia-ţi banii…

 

TEMPLE

Încearcă. Ridică-i de acolo de jos şi du-i-i lui şi vezi. Dacă aştepţi până termin eu de împachetat, poţi chiar să duci şi geamantanul.

 

NANCY

Ştiu. Nu mai e vorba nici măcar de scrisorile astea. Poate nici n-a fost vreodată vorba de ele. A fost de la început acolo în oricine ar fi fost să poată scrie felul acesta de scrisori care chiar după opt ani ar mai putea stârni încă jale şi ruină. Scrisorile nici n-au avut vreodată vreo importanţă. Le-ai fi putut avea îndărăt oricând; el chiar a încercat să ţi le dea de două ori…

 

TEMPLE

De când mă tot spionezi şi cât ai spionat aşa?

 

NANCY

Am spionat totul. – Tu n-ai fi avut nici măcar nevoie de bani şi de diamante ca să le iei îndărăt. O femeie n-are nevoie de aşa ceva. Singurul lucru de care are nevoie este faptul că să fie femeie şi scoate orice vrea ea de la bărbaţi. Ai fi putut să faci asta chiar aici în casă, fără măcar să-l păcăleşti pe bărbatul tău să se ducă la pescuit.

 

TEMPLE

Ăsta-i un exemplu desăvârşit de moralitate de târfă. Dar atunci, dacă eu pot să spun târfă, poţi şi tu, nu-i aşa? Poate că deosebirea e că eu refuz să fiu o târfă în casa soţului meu.

 

NANCY

Eu nu vorbesc despre bărbatul tău. Eu nu vorbesc nici măcar despre tine. Eu vorbesc despre copiii ăştia doi.

 

TEMPLE

Şi eu. De ce altminteri crezi că l-am trimis pe Bucky la bunică-sa, decât ca să-l scot dintr-o casă unde bărbatul căruia el a fost învăţat să-i spună tată ar putea decide de la o clipă la alta să-i spună că de fapt el nici nu are tată? O spioană atât de bună ca tine sigur că trebuie să-l fi auzit pe bărbatul meu…

 

NANCY

(o întrerupe)

L-am auzit. Şi te-am auzit şi pe tine. Ai dat şi tu în el – atunci. Te-ai luptat cu el, nu pentru tine, ci pentru copilaşul ăla. Dar acum te-ai oprit.

 

TEMPLE

M-am oprit?

 

NANCY

Da. Ai renunţat. Ai renunţat şi la copil. Învoindu-te să rişti să nu-l mai vezi niciodată poate.

(Temple nu răspunde)

E adevărat: Nu mai trebuie să mai cauţi niciun fel de scuză faţă de mine. Spune-mi doar şi mie ceea ce trebuie că deja te-ai hotărât în mintea ta să le spui tuturor care au să te întrebe asta. Te învoieşti să rişti. E adevărat?

(Temple nu răspunde)

Foarte bine. Să spunem că ai răspuns. Aşa că acum cu Bucky am terminat. Acum răspunde-mi la asta. Cu cine ai de gând să-l laşi pe celălalt?

 

TEMPLE

Cu cine s-o las? Un copilaş de şase luni?

 

NANCY

Fireşte. Bineînţeles că n-o poţi lăsa. Nu chiar cu nimeni. Nu poţi să laşi un copilaş de şase luni cu nimeni în vreme ce tu fugi de la bărbatul tău cu un alt bărbat, cum nu poţi să iei un copilaş de şase luni cu tine într-o asemenea fugă. Despre asta îţi vorbesc eu acum. Aşa că poate c-ai să-l laşi pur şi simplu acolo în leagănul ăla; are să plângă o vreme, dar e prea mică să poată plânge prea tare, aşa că poate că nimeni n-are s-o audă şi să vină să se amestece, mai ales cu toată casa închisă şi încuiată până când domnul Gowan se întoarce săptămâna viitoare, şi probabil că la vremea aceea are să fi tăcut…

 

TEMPLE

Încerci cu adevărat să mă faci să te mai pocnesc o dată?

 

NANCY

Sau poate că s-o iei cu tine are să fie la fel de uşor, cel puţin până prima dată când ai să-i scrii lui domnu Gowan sau lui tăticu după bani şi ei n-au să ţi-i trimită