Cărți «Dictionar De Magie Demonologie Si Mitologie Romaneasca descarcă top cele mai bune cărți gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
COLINDA: Colindatul este unul din cele mai persistente şi reprezentative obiceiuri tradiţionale româneşti de Crăciun şi de Anul Nou. Cete de copii, de regulă băieţi sau flăcăi, denumiţi colindători, se deplasează pe la casele oamenilor, interpretând cântece de urare (colinde) şi primind de la gospodari daruri. Textele colindelor, cu un vast repertoriu tematic, reprezintă stratul arhaic al folclorului românesc. Deşi unele din ele au împrumutat imagini şi teme creştine, majoritatea lor au conţinut laic, precreştin, cu numeroase elemente de mit şi legendă. Colindatul ne apare astăzi ca o manifestare artistică sincretică, îmbinând textul cântat cu pasaje recitate, însoţite uneori de muzică instrumentală, de gestică şi plastică populară, diferite de la o zonă folclorică la alta. Colindatul este un ritual străvechi, cu funcţionalitate ma-gico-simbolică foarte complexă: au-guraiă, apotropaică, de stimulare a X fertilităţii solului şi fecundităţii oamenilor, de iniţiere a tinerilor etc. Cea mai complexă lucrare etnografică despre colinde şi colindatul la români este monografia lui Petru Caraman, Colindatul la români, slavi şi alte popoare (Studiu de folclor comparat), Bucureşti, Editura Minerva, 1983. Colindatul, în sens larg, cuprinde, de fapt, o extraordinară varietate de forme de urare cu ocazia sărbătorilor de iarnă, incluzând jocurile cu măşti (Ursul, Cerbul, Capra, Turca, Brezaia), colindatul copiilor de Moş Ajun (Sorcova, Steaua), colindatul propriu-zis al cetelor de flăcăi (Pluguşorul, Vasilică) etc. Textelecolindelor formează poate corpusul cel mai bogat şi mai variat al repertoriului folcloric românesc. Ele cuprind mitologe-mele principale şi arhetipurile folclorice, iar din punctul de vedere al magiei populare ocupă un loc tot atât de important ca şi descântecele.
COMOARA: Orice comoară (tezaur) din lumea imaginarului simbolizează o valoare de ordin moral şi spiritual. Ea este o manifestare fenomenologică a unei esenţe divine şi un simbol al cunoaşterii ezoterice. Tezaurul este un dar al cerului, ce se descoperă în urma unor intense căutări şi a numeroase sacrificii. Toate obstacolele în calea căutării (monştrii, balaurii-păzitori, pădurile de netrecut, tâlhării etc.) simbolizează greutăţile de ordin moral. Ambivalenţa comorii este subliniată în mitologie de faptul că ea este păzită de balauri. Povestirile populare despre comori formează un corpus apreciabil de texte din folclorul universal, în care este mereu subliniată ambivalenţa oricărui tezaur, aducător de fericire şi bogăţie, dar şi izvor de crimă şi suferinţă. In cultura tradiţională românească căutarea unei comori, descoperirea ei şi mai ales luarea în posesiune sunt acte ritualizate, însoţite ia tot pasul de acţiuni şi gesturi magice, încât se poate vorbi de existenţa unui capitol aparte al mitologiei şi magiei populare. Nu întâmplător, marele nostru folclorişti Tudor Pamfile a intitulat partea a II-a din monografia sa despre mitologia românească Comorile (Bucureşti, Librăriile So-cec, 1916). Comoara se îngroapă, de obicei, în pământ, considerat drept matricea născătoare şi păstrătoare a tuturor bogăţiilor lumii. Tezaurele ascunse au fost dobândite de posesorii lor în împrejurări dubioase, asupra lor planează uneori [păcatul omuciderii. Este cazul comorilor îngropate de haiduci, tâlhari, turci etc. Există insă şi comori ascunse din timpuri primordiale de către j populaţia Uriaşilor sau Jidovilor. Asupra comorilor poate atârna un blestem greu sau ele au fost încredinţate unui duh necurat (Cel-de-pe-comoa-ră, Ştima banilor, Zmeul etc). Comorile îngropate, după un anumit timp, se arată singure oamenilor, sub forma unor flăcări pale (se zice că ele „ard sau joacă”) ce apar nurnai în intervale sacre de timp, adică de sărbători, de post, când se crede că se deschid „cerul şi pământul”. Cel care începe să sape o comoară, trebuie să îndeplinească anumite condiţii de puritate morală şi curăţenie corporală. Însemnarea locului unde „arde comoara” se face prin infi-gerea unui cuţit în pământ, prin aruncarea unei opinci, unei curele, sau pălării. Săpătorul trebuie să fie singur, un număr de oameni fără soţ sau doi băieţi gemeni. După descoperirea comorii, în groapă se pune, în locul banilor, grâu, porumb şi alte ofrande alimentare, se lasă o parte din tezaur, apoi groapa se astupă cu pământ. Când comorile sunt ascunse într-o casă şi încuiate, deschiderea uşilor sau lăzilor de fier se face ape-lându-se la miraculoasa iarba-fia-relor, care are „puterea de a descuia orice lacăt, orice broască, orice zăvor şi încuietori” (T. Pamfile, op. Cit., 60).
COEBUL: Este o pasăre puternic semiotizată în toate culturile lumii, având când un simbolism funebru şi malefic, când unul pozitiv şi luminos. La români este o pasăre ce prevesteşte nenorociri: moarte, boală, viscol, ploaie etc. Este un mediator ' (QT>T s3ip3doppu9 VDipţ 'Ba-x^ia 'O) BţBoxd (puBuiaxp UBS) puB^uftuB 'Bţaaas ap auiajA uj sdţi BaaoB ap 'axBoxd ap BdB xBuinu Baq ax-BOci 'poxg ap BosBaaBpjnux as nu BS BD xiBSBd 3-l3lţU} p) Q 'B3UOaOA~„N 'a) „BA3UXD
BJBoxu BS ajB nBS axţA aaţuţ BX -Boq axj BS 3JB 'xnxnţBS B-idnsBap ad „XnBouoaa” 3^§auBauoaD aQ„ 'ţ-inţ -xoq uxp B^dnajux as B ap BaaBoaxdB uxad BxuBas no XBUX asp 'SSBOOUBXS xanx. Nux4 xs xxţsnd xanoox ux saxB XBXU 'naxsiuŢS nBS xnx. XuBouojo uxad 'BjgBau BS BajBoxno uxad Boţxdxa as xnxnq -joo XB xs3unj xntusxxoojuxs xs BXBtuaj -ux BJUXBT; 'XB^uBosap BX osasoxoj as axauad JBX 'B3ag BXBOO naţuad Bunq a X3B0 'BUIXUX nBţ xx sxajBoxţpauua^ ' (02S 'yuyxuoj. '%ijfi 'nosauB3xnA 'H) xax^. BuxAxp x^ X00”111! 8 BD J°l Xnjn? 3Jd -uix uXi aia^oţţfl^A 'axaoxBuxAxp ajBSBd o B^Bpoţox xs xnxnjso XB aagss -axu un 'BJBXOS ajBSBd o SBXIXBJ B XS XSOJ B aqoaA xnx B3unx4d330B uj „xxjaţ -auxaxux axapuagax ux xs (qBXBA xnqaoo 'aoxxx. SauxA. Io3i xuCtJo:) BosBauBuioa BOţpxBjaq ux xs x'uazaad axsg -ax3Jg XXoq axaun BX uissxBq BO XS XJXABXIO aoun BAxaxodxux ţopxxuB BO BJBxndod Buxoxpaxu ux xţsoxoj aţsa -aBXOs xnxn -oaa x^ XTPOB xdaap Bas3pB aasdB saţ -SBOU 3X3uisBq uţ xxunxodaxaiux XB xoq -xuxs un axss xs aoţxajoad x^audoad 3xnqxax^ as I 'auaxAnxxp axxan; xui BX BdxoxxJBci -ţuBui^d xs aao aaţux 'pauxn xs x^DS^ aaxui 'BUJBX xs BaBA aaxuţ
CG
Txvmoaqjaq sxxnqxaxB 'aaxzauag aoţ -aţ-Joj BajBxnuxxis 'aoţa^iA xs xaxaBpod -sog BaaBaBde: xauxAOong axiupqo ad aŢţdxsxa axxxaBpodsog uţp axxanpJBag ad ap UBS xxaBunQ p^pa aiunpuug uxp xxoBdoo xs sxxanpaBg ad ap 'oaq -aaq ap aoţaujBOD x^ xs BO XSBXBOB a^sa oxxoqtuxs-ooxgBxii JOX XnlsoH