Cărți «Dictionar De Magie Demonologie Si Mitologie Romaneasca descarcă top cele mai bune cărți gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
XSBX3DB '. XX^BlXAaguOX nBS XX^B^XXBIJOUIX aXB xangojp aoxaţxjajxp BajBJBdaad BX „goaoux” UBS qjaa ap aoxauaBQO Baaxs -oxoj BţsaţB uxno Bdnp 'BXBXBUBS ap JOAZX un xs aţsa xtxuao3 'XXJXA uţxno -SBUI xnxdxauxad na BS BaaaxoosB uud xx^Biţpunoaj aoxxanxoqxuxs iS$et3ţsuoo ux BJIUX xnuaoo -(saaaQ 'snqaBg) xxani -BU axB x^BŢţuxAxp aoun Buiaxqxua aisa 'BUBuxoj-ooaag Bx^xpBjţ. Ux 'aionjj xs 3UBJ§ na xnxdxun Heiuapunqv xx^Biţpunoaj xs xa^uapunqB x^ X0^1(tm)5 un a XUUJOQ Baxaauiy nss Boxajy UTP JOXXJO^BUBA x^dBO ad ap aoxao B UBS (^xxguxa [XA 'xxxBg) weaţţJSJiP uxp joxţaoţBţdnx XnilOD ad aţBiand joxau -JBOO B xs xunoaad ' (inoviQ) aoxjaxsux UBS (oxaguBX9qaxi, mBjnxdxnas ux dsioj/d) auxAxp aţBUOsaad aoun sxţnq -xxre aoxauaBoa BX^BOxjxuxuas xs aţsa BI -SB3DV 'xnxa^BOg axazBj no nes xxunq XnujoD no iBuşuxasB puxxj 'Baaaxnd BZBazxxoqxuxs (xnxnoaqaaq 'xnxnarax 'xnmanoq) XHUJOD: (Ţ) 1QNH03 sau fabulos sau taurului lunar, adevăraţi „daimoni” ai fecundităţii (cf. Paul Petrescu, Arcade în timp, 218- 220). Coarnele de bour sau de berbec au şi o funcţie apotropaică; de aici a rezultat obiceiul agăţării lor de garduri sau al aşezării pe acoperişurile sau pe pereţii caselor în unele zone din ţara noastră. Ambivalenţa coarnelor – instrument de apărare, dar şi unealtă a agresivităţii – apare destul de pregnant şi în creştinism, unde ele sunt semnul puterii divine (I Sam. 2-1; Ps. 89. 19; Dan. 7, 8), dar şi un atribut al fiinţelor demonice (Azazel).
COENUL (2): Acest arbust, cu esenţă lemnoasă dură şi cu florile ce apar înaintea frunzelor în primăvara timpurie (Corniis mascula), în sud-estul Europei şi în Balcani, e simbolul tăriei şi sănătăţii. Este folosit în practicile magice de stimulare a vieţii şi e materialul preferat pentru confecţionarea bâtelor ciobăneşti, care, pe lângă rosturi practice, mai aveau şi o serie de proprietăţi ma~ gico-simbolice în apărarea turmei şi stimularea productivităţii oilor şi vitelor, în practicile de stimulare a sănătăţii oamenilor şi naşterilor, cu ocazia zilelor de Florii sau Sf. Gheor-ghe, cu ramura de salcă, corn sau alun, se loveau copiii ca să crească, femeile să nască, bărbaţii să fie sănătoşi tot anuL. În unele părţi, în acelaşi scop, se înghiţeau floricele de corn. Limba română a înscris în structura sa asemănarea simbolică dintre 'acest arbust, cu lemnul cel mai tare din Europa, şi cornul animalelor, ambele având funcţii apo-tropaice şi fecundante.
COSIŢA: Spre deosebire de pilozitatea masculină, asociată virilităţii 94 şi bogăţiei, părul feminin are o ambivalenţă mult mai pronunţată. Principala podoabă feminină, părul e un simbol al seducţiei carnale, al ispitei, de unde interdicţia pentru femei de a intra în biserică cu capul descoperit sau de a se arăta în acest fel în orice loc public (in lumea islamică sau pentru femeile măritate în ortodoxismul oriental). Unui puternic proces de semiotizare culturală a fost supusă opoziţia păr împletit (aranjat, pieptănat) – păr despletit. Cuvântul cosiţă e un împrumut slav (kosa, kosica), care, la rândul său, e înrudit cu grecescul kos~ moş. Părul pieptănat sau împletit în cosiţe e un semn al culturii, al cos-micizării, căci, în descântecele noastre, lumea haosului, în care sunt exorcizate bolile din corpul omului, are ca unul din semnele sale cono-tative: locul „unde fata nu se piaptănă”; „unde fata cosiţa nu-şi împleteşte”. Actele de magie referitoare la păr, în speţă, la podoaba capilară feminină, au în vedere fie procedeele mitico-simbolice de stimulare a creşterii părului, fie unele acte şi tabuuri cu substrat magic privind im-pletitul sau despletitul, pieptănatul etc, care pot influenţa lucrurile din jur.
Practicile de stimulare a creşterii părului sunt legate mai ales de seara lui Sf. Toader, patronul cailor în folclorul românesc, donator al cosiţelor frumoase la fetE. În această seară fetele se spală pe cap cu Iarbă Mare, cu fân luat din ieslea cailor sau îşi taie câte o şuviţă de păr din cap şi o pun sub o baligă uscată, zicând de nouă ori: „Toadere, Sântoa-dere, dă cosiţele fetelor cât cozile iepelor” (A. Gorovei, Credinţi, 188). Există o relaţie simpatetică dintre păr şi regnul vegetal: „Dacă fetele dau cu salcie pe păr de ziua de Fiorii, le creşte părul” (I. A. Candrea, Folklor medical, 35). Ca orice creştere, părul e pus în relaţie cu Luna: Se crede că dacă voieşte cineva să-i crească părul, apoi ii bine să puie pe cineva ca să-i reteze părul pe când creşte luna„ (A. Gorovei, op. Cit., 188). Cum toate fiinţele monstruoase şi diabolice au părul lung şi încâlcit, din punct de vedere rnagico-ritual, părului despletit i se acordă o forţă demonică; de aceea, în timpul ghicitului sau efectuării altor farmece, femeile trebuie să-şi despletească părul, căpătând astfel o postură supraumană. Există o seamă de interdicţii privind pieptănatul femeilor în anumite zile, când acest simplu gest de igienă şi de cochetărie feminină poate provoca nenorociri: „De Sf. Dumitru nu se piaptănă că-i primejdios de lupi” (A. Gorovei, op. Cit., 194). La noi, ca şi la alte popoare ale Europei, se crede că tăiatul părului, despletirea lui sau pieptănatul pot provoca ploaie, grindină şi fulgere.
COŢOFANA: Numită la noi şi ţarcă, coţofana esteo pasăre prevestitoare, insă prea limbută şi hoaţă. Mesajul ei poate fi de bun sau de rău augur: dacă cântă pe acoperiş, anunţă sosirea oaspeţilor sau o veste bună la casă, dacă coboară pe arătură sau dacă mănâncă porumbul – secetă, dacă se adună în stol – furtună, dacă ţipă strident – iminenţa unei nenorociri (S. FI. Marian, 1883, II, 57-58). Din cauza slăbiciunii ei pentru obiectele strălucitoare, este asociată oglinzii, iar prin aceasta intră în grupul simbolurilor
