Și doctorul mi-a spus că trebuie să-ți faci analize. Nu pot să fac sex fără prezervativ dacă nu știu că n-ai nicio boală cu transmitere sexuală.

— Te asigur că n-am nicio boală de genul ăsta.

— Doctorul a spus că s-ar putea să zici asta.

— Annika, o să-mi fac analizele. Promit.

M-a strâns de mână și m-a sărutat.

— O să fie super.

26Annika

UNIVERSITATEA DIN ILLINOIS

URBANA, CHAMPAIGN

 

Unul dintre prietenii lui Jonathan dădea o petrecere, iar Jonathan voia să mergem și noi. Adusese vorba despre asta dimineață, la micul dejun, dar nu reținusem detaliile, pentru că petrecerea nu mă prea interesa. Eram obosită, aveam crampe și mă durea spatele, iar vremea mohorâtă nu îmi îmbunătățea deloc starea de spirit. Era mult mai frig decât de obicei pentru începutul lunii aprilie și plouase toată ziua. Era genul ăla de ploaie rece care apare la trecerea dintre anotimpuri, când iarna s-a terminat, dar primăvara nu s-a instalat pe de-a-ntregul. Stătusem toată ziua cuibărită în patul lui Jonathan, alături de el și de o carte, iar ideea de a petrece toată seara așa mi se părea mult mai atractivă decât orice activitate în afara celor patru pereți ai dormitorului.

— O iau razna dacă mai zac mult în casă, a spus el, după cină. Nu e nevoie să stăm până târziu la petrecere. Dar tare aș vrea să te cunoască mai mulți prieteni de-ai mei.

Janice îmi spusese că Jonathan părea mereu mândru să fie văzut cu mine. Gândul ăsta mă făcea să mă simt bine, pentru că, înainte să-l cunosc, nu-mi imaginam c-o să fiu vreodată genul de fată cu care cineva se mândrește să fie văzut în public. Iar Janice îmi amintea mereu că în relații trebuie să faci compromisuri.

— Ca atunci când ai zis că Joe nu sărută grozav, dar are penisul mai mare decât majoritatea băieților? o întrebasem.

— Am spus eu așa ceva? se mirase Janice.

— Da. După ce ai băut al șaptelea șpriț.

Însă în urmă cu câteva săptămâni locul lui Joe fusese ocupat de un masterand care se deplasa peste tot cu bicicleta și al cărui penis, din spusele lui Janice, era doar de dimensiuni medii.

— În schimb, are mâini magice, completase colega mea de cameră.

Jonathan făcuse multe concesii pentru mine și nu era nevoie ca Janice să mi-o spună. Mă îndepărta de zgomotele puternice înainte ca ele să mă copleșească. Era mereu amabil cu oamenii, cu animalele, cu străinii. Mă făcea să mă simt specială și inteligentă.

Jonathan voia să mergem la petrecere, iar eu doream să fiu genul de iubită care acceptă compromisuri și face concesii. Așa că, la nouă și jumătate seara, ne-am îmbrăcat și am pornit prin ploaie către petrecere.

Mi-a plăcut mai mult decât mă așteptasem. Numele gazdei era Lincoln și am schimbat cu el câteva vorbe, când Jonathan ne-a făcut cunoștință. Din motive necunoscute, iubita lui Lincoln m-a plăcut imediat când m-a găsit așezată pe podea, în capătul holului, jucându-mă cu cea mai grasă pisică pe care o văzusem vreodată. Pe fată o chema Lily, iar pisica – al cărei nume era Tiger, în ciuda faptului că n-avea nici măcar o dungă – era a ei. Am descoperit că lui Lily îi plăceau pisicile aproape la fel de mult ca mie. I-am povestit despre Domnul Bojangles și i-am sugerat să-i cumpere lui Tiger o minge cu clopoțel.

— Dar să scoți clopoțelul, pentru că o să te înnebunească zgomotul. E oribil, i-am zis eu.

— Tiger urăște mingile, dar adoră sforile.

Lily a dispărut brusc și, când s-a întors, aducea un băț cu o bucată de sfoară legată la un capăt. Tiger parcă a luat-o razna când a văzut jucăria, iar eu și Lily ne-am jucat pe rând, în timp ce pisica vâna sfoara.

Nu-mi dădeam seama dacă bunăvoința ei era sinceră. Încă îmi venea greu să disting adevăratele intenții ale celorlalți, deoarece aflasem pe propria-mi piele că uneori oamenii se poartă frumos doar pentru că vor ceva de la tine.

— Nu-ți plac petrecerile? am întrebat-o eu pe Lily, în cele din urmă.

Având în vedere că iubitul ei era gazda, m-a surprins că prefera să stea pe hol, cu o străină.

— Îmi plac, dar eu nu beau, iar Line și amicii lui devin gălăgioși după câteva beri.

— Nici eu nu prea beau. De fapt, beau, dar e vorba de un gust care se educă, și încă nu l-am educat suficient.

Jonathan a scos capul pe hol.

— Hei, aici erai, a zis el și s-a lăsat pe vine, lângă mine și Lily. Văd că ți-ai făcut o prietenă.

— Te referi la Lily sau la pisică? am întrebat eu.

— La amândouă, a răspuns Lily.

Jonathan a zâmbit larg.

— Ești bine? m-a întrebat.

— Sigur, i-am răspuns, pentru că voiam să-i demonstrez că era OK să mă ia cu el la petreceri și că mă integram.

Nu mă deranja că deocamdată interacționasem doar cu o fată și cu pisica ei.

Lily avea dreptate: mai târziu, gașca a devenit gălăgioasă. Tiger a dispărut pe la unsprezece și jumătate noaptea, când holul s-a umplut de oameni care se foiau peste tot. Eu am găsit un locșor lângă oficiul lipit de bucătărie și am stat o vreme acolo, singură. Sufrageria era plină ochi și nu voiam să-mi fac loc prin mulțime ca să-l caut pe Jonathan. În schimb, m-a găsit el, un sfert de oră mai târziu.

— Unde-ai dispărut? Te-am căutat peste tot. Mi-am făcut griji.

— Sunt prea mulți oameni în sufragerie, i-am zis. M-am gândit să mă ascund aici până la plecare.

— Hai să plecăm acum. Sunt gata să mă bag iar în pat. O să-mi iau la revedere de la Lincoln.

Jonathan m-a apucat strâns de mână și m-a condus prin mulțime. Lincoln se așezase pe canapea, cu Lily în poală. Mai mulți tipi erau așezați lângă el și câțiva stăteau în fața canapelei, discutând.

— Ea e prietena mea, Annika, a zis Jonathan.

— Bună, Annika! m-au salutat ei.

Mi-au zâmbit toți și m-am bucurat că venisem aici.

— Noi o s-o întindem, a zis Jonathan. Mersi pentru invitație. A fost super.

— Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Annika, a spus Lily.

Eram amuțită de emoție și n-am reușit decât să dau din cap și să zâmbesc.

Un tip foarte înalt și blond, cu o barbă neuniformă, mi-a