scape de ea, înot în d spre mal. Stăpînul lui Top nu avea cum să-l scape şi, înainte ca Gédéon Spilett şi Harbert să fi avut timp să-şi încordeze arcurile, cîinele înhăţat de dugong dispăru sub apă.

Nab voi să sară în ajutorul lui Top, cu ciomagul lui ghintuit, hotărît să atace uriaşul animal chiar acolo unde se simţea în elementul său.

— Stai, Nab! îl opri inginerul.

Între timp, sub apă se încinse o luptă cu totul inexplicabilă, deoarece Top nu avea cum să reziste în asemenea condiţii: părea să fie o luptă îndîrjită, judecînd după bulboanele care se vedeau pe faţa apei şi, în mod fatal, trebuia să se isprăvească cu moartea cîinelui. Dar, deodată, într-un vîrtej de spume, Top fu proiectat în aer de o forţă necunoscută, zbucni pînă la zece picioare deasupra suprafeţei lacului, căzu din nou În mijlocul apelor răscolite din adîncuri, apoi înotă spre mal. Cîinele scăpase ca prin minune, fără răni prea grave.

Cyrus Smith şi tovarăşii săi priveau faţa lacului, fără să înţeleagă nimic. S-ar fi zis că lupta nu încetase sub apă. Se părea că dugongul, după ce scăpase de cîine, lupta mai departe, fiind atacat de un animal puternic.

Lupta nu ţinu însă mult. Apele se înroşiră de sînge şi trupul dugongului, care se ridicase deasupra valurilor stacojii, fu aruncat în curînd la mal pe o mică plajă din partea de sud a lacului.

Pionierii alergară într-acolo. Dugongul murise. Era un animal uriaş, lung de cincisprezece pînă la şaisprezece picioare şi care părea să cîntărească mai bine de vreo mie de kilograme. La gît, dihania avea o rană, care părea că se datoreşte unui tăiş ascuţit.

Oare ce amfibie izbutise să ucidă uriaşul dugong ? Nimeni n-ar fi putut să dea un răspuns mulţumitor şi Cyrus Smith, preocupat, se întoarse la Cămin, însoţit de tovarăşii lui.

 

CAPITOLUL XVII

Cercetarea lacului. Curentul indicator. Planurile lui Cyrus Smith. Grăsimea dugongului. La ce foloseşte pirita. Sulfatul de fier. Cum se fabrică glicerina. Săpunul. Salpetrul. Acidul sulfuric. Acidul azotic. Noua cascadă.

 

A doua zi de dimineaţă, la 7 mai, Cyrus Smith şi Gédéon Spilett se urcară pe platoul Grande-Vue, lăsîndu-l pe Nab să pregătească masa. Harbert şi Pencroff se ocupau cu reînnoirea proviziilor de lemne de foc.

Inginerul şi reporterul ajunseră curînd la mica plajă din susul lacului, pe care fusese aruncat dugongul. Asupra acestei mase de carne se şi abătuseră stoluri de păsări, pe care erau nevoiţi să le alunge cu pietre, deoarece Cyrus Smith dorea să păstreze grăsimea animalului, care putea Ti întrebuinţată pentru nevoile coloniei. Cît despre carnea dugongului, trebuie să fi fost deosebit de gustoasă, deoarece în Malaezin ea era păstrată special pentru prinţii indigeni. Dar aceasta îl privea îndeosebi pe Nab.

În acele clipe, Cyrus Smith se gîndea la cu totul altceva. El nu uitase întîmplarea din ajun şi era foarte preocupat de aceasta. Ar fi dorit să dezlege taina luptei submarine şi să ştie ce fel de monstru marin izbutise să rănească atît de ciudat dugongul.

Inginerul se oprise la marginea lacului, privea, cerceta, dar nimic nu se petrecea sub apele liniştite, care străluceau în bătaia primelor raze ale soarelui.

Lîngă plaja pe care zăcea trupul dugonguiui, apele nu erau prea adînci, dar ceva mai departe, fundul lacului se lăsa treptat şi spre mijloc atingea probabil o adîncime foarte mare. Lacul părea să fie un larg bazin, pe care îl umpluseră apele Pinului Roşu.

— Ei, Cyrus, întrebă reporterul, mi se pare că apele nu au nimic suspect.

— Nu, dragă Spilett, răspunse inginerul, şi nu ştiu cum să explic întîmplarea de ieri!

— Mărturisesc, reluă Gédéon Spilett, că rana pe care o are monstrul este stranie şi nu mai puţin ciudat mi se pare felul în care a fost aruncat Top afară din apă cu atîta forţă. S-ar fi zis, într-adevăr, că un braţ puternic a zvîrlit cîinele, şi că acelaşi braţ, înarmat cu un pumnal, a răpus apoi dugongul.

— Da, răspunse inginerul gînditor, sînt lucruri pe care nu le pot înţelege. Dar, înţelegi dumneata mai bine decît mine, dragă Spilett, cum am fost salvat eu din valuri şi transportat pe dune ? Nu-i aşa că ţi se pare ciudat ? Simt că aici se ascunde o taină, pe care o vom descoperi într-o bună zi. Să observăm deci, dar fără să vorbim prea mult în faţa tovarăşilor noştri despre aceste fapte. Să ne păstrăm observaţiile pentru noi şi să ne vedem de treabă.

După cum ştim, inginerul nu descoperise locul pe unde se scurgea surplusul apelor lacului, totuşi, punctul de revărsare trebuia să existe pe undeva, căci nu văzuseră nicăieri urme de inundaţie. Spre mirarea lui, Cyrus Smith observă că în locul în care se aflau, exista un curent destul de pronunţat. El aruncă în apă cîteva bucăţele de lemn, care fură tîrîte spre sud. Inginerul urmă curentul, mergînd de-a lungul ţărmului, şi ajunse astfel la capătul meridional al lacului.

Acolo, se vedea un fel de depresiune a apelor, care păreau să fie înghiţite printr-o crăpătură a fundului lacului.

Cyrus Smith ascultă, lipindu-şi urechea de pămînt, şi auzi foarte desluşit zgomotul unei căderi de apă subterană.

— Aici e revărsarea, spuse el, ridicîndu-se. Apele se scurg spre mare printr-un canal săpat în masivul de granit, străbătînd nişte cavităţi pe care vom şti să le folosim. Ei, bine! Am să dau eu de ele!

Inginerul tăie o creangă lungă, o curăţă de frunze, o vîrî în unghiul format de cele două maluri şi descoperi acolo o gaură mare, care se deschidea numai la un picior de la faţa lacului.'Prin acest canal, pe care în zadar îl căutaseră pînă atunci, se scurgea surplusul apelor şi curentul era atît de puternic, încît creanga, smulsă din mîna inginerului, dispăru purtată de apă.

— Nu mai încape nici un fel de îndoială, repetă Cyrus Smith, aici se află punctul de revărsare şi eu voi izbuti să descopăr deschizătura.

— Cum ? întrebă Gédéon Spilett.

— Coborînd cu trei picioare nivelul apelor.

— Şi cum vrei să cobori nivelul lor ?

— Deschizîndu-le o altă ieşire mai mare ca aceasta.

— Şi în ce loc, Cyrus ?

— În partea în care malul lacului