— Dar malul acela este de granit! observă reporterul.

— Nu-i nimic, răspunse Cyrus Smith, voi face să sară în aer acest granit, şi apele scurgîndu-se pe acolo vor dezveli deschizătura de aici... - formînd o cascadă în căderea lor pe plajă, adăugă reporterul.

— O cascadă pe care vom şti s-o folosim, răspunse Cyrus. Haide să mergem !

Porni apoi cu tovarăşul său, care avea atîta încredere în el, încît nu se îndoia de reuşita celor întreprinse. Şi totuşi, reporterul se întreba cum va izbuti Cyrus Smith să despice masivul de granit, fără un exploziv şi cu instrumentele destul de rudimentare pe care le aveau. Oare încercarea aceasta nu avea să-i depăşească puterile?

Cînd Cyrus Smith şi reporterul ajunseră la Cămin, îi găsiră pe Harbert şi Pencroff descărcîndu-şi pluta plină de lemne.

— Tăietorii de lemne şi-au isprăvit aproape toată treaba, domnule Cyrus, spuse marinarul, rîzînd, şi cînd veţi avea nevoie de zidari...

— De zidari nu, dar de chimişti... răspunse inginerul.

— Da, adăugă reporterul, căci vom face să sară insula în aer...

— Să sară insula în aer ? strigă Pencroff.

— Cel puţin în parte! replică Gédéon Spilelt.

— Ascultaţi-mă, dragii mei, începu inginerul. Şi le expuse rezultatul observaţiilor sale. După părerea lui în masa de granit care forma platoul Grande-Vue trebuia să se afle o cavitate mai mare sau mai mică, şi inginerul ţinea să ajungă pînă la ea. De aceea trebuia eliberată mai întîi deschizătura prin care se prăvăleau apele, prin urmare trebuia coborît nivelul lor, croinduli-se o scurgere mai largă. De aici, nevoia de a fabrica o substanţă explozibilă, cu ajutorul căreia să se poată croi în alt punct al malului o deschizătură mai largă: Cyrus Smith avea de gînd să încerce fabricarea unei asemenea substanţe cu ajutorul mineralelor pe care natura i le punea la îndemână.

Nu e nevoie să mai spunem cu cît entuziasm primiră cu toţii, dar mai ales Pencroff, proiectul inginerului.

Întrebuinţarea mijloacelor extreme, despicarea granitului, crearea unei cascade îl încîntau pe marinar ! Şi de vreme ce era nevoie de chinişti putea fi chimist tot atît de bine, cum putea fi zidar sau cizmar. De altfel, va şti să devină orice, chiar profesor de dans, dacă va fi nevoie, îl încredinţa el pe Nab.

Nab şi Pencroff trebuirâ să se ocupe mai întîi de extragerea şi conservarea grăsimii şi cărnii dugongului. Porniră amîndoi la drum de îndată, fără să mai ceară vreo lămurire. Încrederea lor în inginer era deplină.

Peste cîteva minute, Cyrus Smith, Harbert şi Gédéon Spilett, tîrînd după ei pluta, plecară în susul rîului, îndreptîndu-se spre zăcămîntul de cărbune, unde se aflau din belşug pirite şistoase, care se desfac în foi subţiri şi se găsesc de obicei în terenurile de tranziţie mai noi. Nu de mult, inginerul adusese o mostră din acest minereu.

Cărară pirită la Cămin toată ziua şi pînă seara adunaseră cîteva tone.

A doua zi, la 8 mai, inginerul îşi începu operaţiile. Aceste pirite conţineau, În cea mai mare parte, cărbune, siliciu, aluminiu şi foarte multă sulfura de fier. Cyrus Smith voia să izoleze sulfura de fier din pirită, s-o transforme cît mai repede În sulfat de fier, apoi din sulfat să extragă acidul sulfuric.

Acesta le era ţelul. Acidul sulfuric este o substanţă . mult întrebuinţată, şi însemnătatea industriei unei ţării se poate aprecia după cantitatea de acid sulfuric consumată. Acest acid le putea fi mai tîrziu de mare folos la fabricarea lumînărilor, la tăbăcitul pieilor dar, deocamdată, inginerul îi hotărîse o altă întrebuinţare.

Cyrus Smith alese, În spatele Căminului, un loc cît mai neted. Pe acest teren aşeză o grămadă de crengi şi de surcele, peste care puse bucăţile de pirită, sprijinite una de alta; acoperi apoi totul cu un strat subţire de pirită, sfărîmată în bucăţele mărunte.

După aceea, aprinseră surcelele, şi pirita luă foc la rîndul ei, amestecată fiind cu cărbune şi sulf. Aşezară apoi noi straturi de pirită pisată, pînă ce ridicară o grămadă mare, pe care o acoperiră cu pămînt şi iarbă, lăsînd şi cîteva deschizături de aerisire, aşa cum procedează cărbunarii cînd fac cărbuni de lemn.

Aşteptară după aceea zece, douăsprezece zile, procesul chimic urmînd să se facă singur. Sulfura de fier trebuia să se prefacă În sulfat de fier şi aluminiul în sulfat de aluminiu: două substanţe uşor solubile, spre deosebire de siliciul, cărbunii şi cenuşa, care aveau să se aleagă.

În acest timp, Cirus Smith puse la cale alte lucrări, care fură duse la îndeplinire cu şi mai mult zel, cu îndîrjire chiar.

Nab şi Pencroff adunaseră grăsimea dugongului în vase mari de pămînt. Inginerul voia să izoleze prin saponificare unul din elementele componente ale grăsimii, glicerina. Pentru a obţine acest rezultat, era destul să supună grăsimea acţiunii sodei sau calciului. Se ştie că oricare din substanţele acestea atacă grăsimea, dînd naştere săpunului şi izolînd in acelaşi timp glicerina, de care inginerul avea mare nevoie. După cum am văzut mai sus, oamenii noştri nu duceau lipsă de var, dar sub acţiunea calciului nu puteau obţine decît un săpun calcaros, insolubil şi prin urmare 'de neîntrebuinţat, pe cîtă vreme, cu ajutorul sodei, se putea obţine un săpun solubil, care ar fi fost foarte potrivit pentru gospodăria lor. Inginerul, om practic, căuta să obţină sodă. Vă închipuiţi că i-a fost greu ? Nu, căci pe ţărm se găseau cantităţi mari de plante marine, diferite specii de alge şi fucacee bogate în sodiu. Culeseră o mare cantitate de asemenea plante, pe care le puseră la uscat, aşezîndu-le apoi în nişte şanţuri descoperite. Arderea acestor plante fu întreţinută timp de cîteva zile, în aşa fel, încît căldura să se ridice la temperatura de topire a cenuşii. Rezultatul arderii fu o masă compactă, cenuşie, cunoscută de mult sub numele de sodă naturală.

Tratînd grăsimea animală cu această sodă, inginerul obţinu un săpun solubil şi o substanţă neutră, glicerina.

Totuşi, mai lipsea ceva. Cyrus Smith avea nevoie, în vederea preparaţiilor lui viitoare, de o altă substanţă, de azotatul de potasiu, care e mai cunoscut sub numele de nitrat de potasiu sau salpetru.

Cyrus Smith ar fi putut fabrica această substanţă prin tratarea carbonatului de potasiu, care poate fi