să ne ascundem şi să ne întindem capcane din astea unul altuia, nu?

(repede; întorcându-se spre Gowan)

Bineînţeles; nici n-ai luat somniferul acela. Ceea ce înseamnă că nici nu mai aveai nevoie să vii până aici ca să te ascundă guvernatorul după uşă sau sub birou sau oriunde ar fi tot încercat el să-mi spună că te ascunzi şi asculţi, pentru că în fond guvernatorul unui stat din sud trebuie să încerce să procedeze ca şi când ar regreta că trebuie să se abată de la comportamentul unui adevărat gentleman…

 

STEVENS

(către Temple)

Termină.

 

GOWAN

Poate că noi amândoi nici n-am început să ne ascundem destul de devreme – cam cu opt ani – şi nici în sertarele biroului, ci în două galerii părăsite de mină, una în Siberia şi cealaltă la Polul Sud, poate.

 

TEMPLE

Ai dreptate. Nu voiam să spun să ne ascundem. Îmi pare rău.

 

GOWAN

Să nu-ţi pară. Încasează-ţi doar dobânda pe opt ani pentru asta.

(către Stevens)

Bine, bine; spune-mi şi mie să tac din gură.

(fără să se adreseze cuiva anume)

De fapt, aici ar fi momentul ca eu să încep să spun că îmi pare rău pentru viitorul termen de opt ani. Lăsaţi-mi puţin timp şi mie. Opt ani de recunoştinţă ar putea să fie o obişnuinţă cam greu de depăşit. Aşa că uite.

(către Temple)

Iartă-mă. Uită ce-am spus.

 

TEMPLE

Ţi-aş fi spus.

 

GOWAN

Ai şi făcut-o. Uită asta. Vezi ce uşor e? Ai fi putut s-o faci şi tu de opt ani de zile încoace: de fiecare dată când eu aş fi spus „Spune că-ţi pare rău, te rog”, tot ce ai fi avut tu nevoie să spui ar fi fost să răspunzi „Am făcut-o. Uită toate astea”.

(către Stevens)

Cred că asta ar cam fi totul, nu? Putem să ne ducem acasă acum.

(începe să ocolească biroul)

 

TEMPLE

Stai.

(Gowan se opreşte; se privesc unul pe altul)

Unde te duci?

 

GOWAN

Am spus că acasă, n-am spus aşa? Să-l iau pe Bucky şi să-l duc îndărăt acasă în patul lui.

(se privesc unul pe altul)

Nici măcar n-ai să mă întrebi unde-i el acum?

(răspunde el însuşi)

Unde ne lăsăm noi copiii de fiecare dată când trebuie…

 

STEVENS

(către Gowan)

Poate că am să-ţi spun să taci din gură de data asta.

 

GOWAN

Numai că lasă-mă să termin întâi. Spuneam „la rudele noastre cele mai apropiate”.

(către Temple)

L-am dus la Maggie.

 

STEVENS

(urnindu-se din loc)

Cred că putem să plecăm cu toţii acum. Haideţi.

 

GOWAN

Aşa cred şi eu.

(ocoleşte biroul şi se opreşte iarăşi; către Temple)

Hotărăşte-te. Vrei să vii cu maşina cu mine sau cu Gavin?

 

STEVENS

(către Gowan)

Du-te înainte. Ia-l tu pe Bucky.

 

GOWAN

Bine.

(se întoarce, porneşte spre treptele din faţă, pe unde au intrat Temple şi Stevens, apoi se opreşte)

E adevărat. Probabil că se presupune mai departe că trebuie să mă folosesc de intrarea spionilor.

(se întoarce iarăşi, porneşte să ocolească iarăşi biroul către uşa din spate, vede mănuşile lui Temple şi poşeta ei acolo pe birou, le ridică şi i le întinde; aproape cu brutalitate)

Uite. Asta e ceea ce se cheamă nişte dovezi; nu le uita.

(Temple îşi ia poşeta şi mănuşile)

 

Gowan se îndreaptă către uşa din spate.

 

TEMPLE

(strigă după el)

Tu n-ai avut pălărie şi palton?

(el nu răspunde. Merge mai departe, iese)

O, Doamne! Iarăşi.

 

STEVENS

(îi pune mâna pe braţ)

Haide.

 

TEMPLE

(încă nu se urneşte)

Mâine şi mâine şi mâine…

 

STEVENS

(continuându-i gândul, terminându-i spusele)

…el are să-şi ciocnească iarăşi maşina de copacul de care nu trebuia, în locul unde nu trebuia, şi tu iarăşi va trebui să-l ierţi, tot timpul viitorilor opt ani, până când are să poată să-şi răstoarne iarăşi maşina în locul unde nu trebuia, de copacul de care nu trebuia să se ciocnească…

 

TEMPLE

Şi eu am condus maşina. Şi eu am condus o parte din timp.

 

STEVENS

(blând)

Atunci asta să-ţi fie mângâiere.

(o apucă iarăşi de braţ, o întoarce spre trepte)

Haide. E târziu.

 

TEMPLE

(se împotriveşte)

Stai. El a spus că nu.

 

STEVENS

Ba da.

 

TEMPLE

A spus de ce?

 

STEVENS

Da. Nu poate.

 

TEMPLE

Nu poate? Guvernatorul unui stat, cu toată puterea legală de a ierta sau cel puţin de a comuta, nu poate?

 

STEVENS

Aşa e legea. Dacă ar fi fost doar legea, aş fi putut oricând să invoc faptul că e nebună, iresponsabilă, fără să te mai aduc aici la ora două dimineaţa…

 

TEMPLE

Şi încă şi pe celălalt părinte; nu uita asta. Nu ştiu încă nici acum cum ai făcut-o… Da, Gowan a fost aici înaintea noastră; la început s-a prefăcut că doarme când l-am dus pe Bucky sus şi l-am pus în patul lui; da, asta a fost atunci când ai spus că scapă aerul din cauciuc, când ne-am oprit la pompa de benzină să schimbăm roata: să-l lăsăm să ne-o ia înainte…

 

STEVENS

Bine. El nici măcar nu mai vorbea de dreptate. Vorbea despre un copil, un băieţaş…

 

TEMPLE

E adevărat. Spune lucrurile cum trebuie: acelaşi băieţel pentru care, pentru a-i ţine laolaltă căminul lui normal şi firesc, ucigaşa, negresa, târfa drogată nu a ezitat să-şi joace ultimul gambit – şi poate nici ăsta nu-i cuvântul bun, nu-i aşa? – pe care-l mai ştia ea şi pe care-l mai avea ea la dispoziţie; propria ei viaţă înjosită şi fără valoare. O, da, ştiu răspunsul şi la asta; şi el a fost adus atunci în noaptea asta: ca un copil mic să nu trebuiască să sufere pentru ca să vină la Mine. Astfel ca binele să poată să iasă din rău.

 

STEVENS

Nu numai ca să poată, ca să trebuiască să iasă de acolo.

 

TEMPLE

Cât de bine touché deci. Pentru că ce fel de cămin firesc şi normal mai poate avea acest băieţel în care tatăl lui să poată oricând să-i spună că n-are