Ştiu că am ales un comportament considerat îndeobşte drept cel mai laş cu putinţă: fuga. Dar altfel nimic nu ne-ar mai fi putut salva, pe nici unul dintre noi.

O să creşti, aşadar, singură, o să te educi singură şi va trebui să găseşti în tine forţa şi capacităţile de apărare cu ajutorul cărora vei putea să înaintezi în viaţă. Nu e nici pe departe cea mai rea metodă. În viaţă eşti totdeauna singur, şi cu cât înţelegi mai repede acest lucru, cu atât e mai bine.

Va trebui să-ţi găseşti singură drumul.

Nimeni din familia mea nu ştie de existenţa ta. Am avut grijă să păstrez ascuns lucrul care mi-era cel mai scump. Când vei primi scrisoarea aceasta, eu voi fi cu siguranţă mort, deci nu ar mai avea nici un rost să mă cauţi. I-am lăsat apartamentul nepotului meu Jonathan. Nu te duce să-l vezi, nu încerca să-i vorbeşti şi nu revendica nimic.

Ţie îţi las o cu totul altă moştenire. Cadoul meu ar putea părea lipsit de valoare în ochii oamenilor obişnuiţi. Cu toate acestea, el este extrem de preţios pentru o minte curioasă şi întreprinzătoare. Iar în privinţa asta, am toată încrederea în tine.

Este vorba de planurile unei maşini care permite decodificarea limbajului olfactiv al furnicilor. Am botezat-o "Piatra de la Rosetta", deoarece ea reprezintă unica posibilitate de-a arunca o punte peste două specii care formează două civilizaţii, fiecare cu un grad înalt de dezvoltare.

Într-un cuvânt, maşina aceasta este un traducător. Prin intermediul ei, vom putea nu numai să le înţelegem pe furnici, ci şi să vorbim cu ele. Să dialogăm cu furnicile! Îţi dai seama ce înseamnă asta?

Abia am început s-o utilizez, dar mi-a şi deschis nişte perspective atât de minunate, încât timpul care mi-a mai rămas trăit a devenit prea scurt.

Continuă tu ce am început eu. Preia ştafeta. Mai târziu, o vei trece unui alt ales, astfel încât acest dispozitiv să nu fie dat uitării niciodată. Să nu acţionezi însă decât cu cea mai mare discreţie: e mult prea devreme încă pentru ca oamenii să afle despre inteligenţa furnicilor. Nu vorbi despre ea decât cu cei sau cele care te vor putea ajuta să progresezi în acest domeniu.

Poate că în clipa de faţă, nepotul meu Jonathan a ajuns să folosească prototipul pe care I-am lăsat în pivniţă: Ca să spun drept, mă cam îndoiesc, dar nu are nici o importanţă.

Cât despre tine, dacă vei simţi că ai vocaţie pentru acest domeniu şi că te atrage, cred că el o să-ţi ofere nişte surprize dintre cele mai stupefiante.

Fiica mea dragă, te iubesc.

Edmond Wells

P. S. l Ai alăturate planurile pentru "Piatra de la Rosetta".

P. S. 2 Tot aici ai şi cel de-al doilea volum din Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute. În fundul pivniţei apartamentului meu există o copie. Lucrarea aceasta vrea să acopere toate sectoarele cunoaşterii, având, bineînţeles, o predilecţie pentru entomologie. Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute este ca un "han spaniol", unde fiecare găseşte ceea ce caută, adică doar ceea ce are deja asupra lui. Fiecare lectură capătă un sens diferit, deoarece intră în rezonanţă cu viaţa cititorului şi se armonizează cu propria sa viziune despre lume.

Consider-o un îndrumător şi un prieten.

P. S. 3 Nu ştiu dacă îţi aminteşti, când erai mică ţi-am pus o dată o întrebare, care era de fapt o enigmă (deja îţi plăceau enigmele!): te-am întrebat cum poţi obţine patru triunghiuri echilaterale din şase beţe de chibrit. Îţi dădusem o frază care să te ajute: "Trebuie să gândim altfel. " Ţi-a luat ceva timp, dar ai descoperit până la urmă soluţia: deschiderea spre a treia dimensiune. O gândire diferită de cea plană. Ridicarea unei piramide în relief. Era un prim pas. Acum am o altă enigmă, care ţine de cel de-al doilea pas. Ai putea să formezi, tot din şase chibrituri, nu patru, ci şase triunghiuri echilaterale? Fraza care te va ajuta să descoperi soluţia poate să ţi se pară, înainte de orice, diametral opusă celei precedente. Iat-o: "Trebuie să gândeşti în acelaşi fel cu celălalt."

69. DOUĂZECI DE MII DE LEGHE PE PĂMÂNT

Cruciada înaintează prin pădurea care se schimbă necontenit. Pe alocuri, procesul de eroziune a calcarului a scos gresia la iveală, aidoma unor dinţi de lapte. Arbuşti, muşchi şi jungle de ferigi se succed întruna.

Dopate de căldura de august torid, furnicile ating într-un timp record oraşele orientale ale Federaţiei: Liviu-kan, Zoubi-zoubi-kan, Zedi-bei-nakan... Pretutindeni li se oferă coconi plini cu mierat, jamboane de lăcustă, capete de greieri împănate cu cereale. La Zoubi-zoubi-kan, li se oferă chiar o turmă de o sută şaizeci de păduchi-de-frunză, buni de muls în timpul drumului.

Pe lângă aceasta, se discută despre Degete: toată lumea numai despre asta vorbeşte. Cine nu a avut deja accidente cu Degetele? Expediţii întregi au fost găsite complet strivite.

Oraşul Zoubi-zoubi-kan nu a fost, totuşi, niciodată nevoit să le înfrunte direct. Zoubizoubikanienele ar fi bucuroase să participe la cruciadă, dar sezonul vânătorii de buburuze urmează să înceapă în curând şi, de altfel, furnicarul are nevoie de toate mandibulele disponibile pentru a-şi apăra şeptelul, care este considerabil.

La Zedi-bei-nakan, etapa următoare ― un oraş superb, construit între rădăcinile unui fag ― locuitoarele se arată mai generoase şi aliniază pe loc, curajoase, o legiune de artileriste echipate cu noul acid hiperconcentrat de 60%. Iar ca supliment li se oferă o rezervă de douăzeci de coconi-amforă, plini ochi cu acest fel de muniţie.

Şi aici, Degetele au provocat distrugeri: au gravat cu un ac uriaş nişte semne în scoarţa arborelui. Fagul a fost foarte bolnav şi a început să secrete o sevă toxică, ce fusese cât pe ce să le otrăvească până la una. Zedibeinakanienele au fost obligate să se mute până ce scoarţa s-a cicatrizat.

Dar dacă Degetele sunt nişte entităţi benefice, ale căror acte noi nu suntem capabile să le înţelegem?

Naiva intervenţie a lui 24 este primită cu o stupefacţie vecină cu zăpăceala. Cum se poate să faci o asemenea remarcă tocmai în cursul unei