După o credinţă larg răspândită în tot arealul românesc, cântecul ei e, prevestitor de moarte: „Când cântă cucu-veica pe casă, va muri cineva din casa aceea” (A. Gorovei, Credinţi, 68). Dar şi. O parte a simbolismului benefic atât de pregnant la ruda sa apropiată lingvistic şi mitologic, cucul, se face resimţită şi în credinţele românilor privitoare la cucuvea, deoarece ea poate meni prin cântecul său şi evenimente plăcute: „Când râde cucuveica pe unde este o fată mare, e semn că se va mărita”, iar dacă „Cântecul cucuvelei nu-i jalnic, ci mai mult ţipător, apoi în acea casă se va naşte în curând un copil” (A. Gorovei, op. Cit., 68).

  CUIBUL: Cuibul păsărilor sălbatice, ca şi cuibarul păsărilor de casă, are anumite proprietăţi magice, fiind legat de riturile fecundităţii şi fertilităţii. El simbolizează casa, familia şi, ca atare, există o legătură simpatetică intre casa omului şi casa păsărilor. Pe întregul teritoriu al României există credinţa că amenajarea unui cuib pe casă sau sub streaşină casei de către o barză, un porumbel sau o rândunică e semn de bun augur: „Se zice că acea casă pe care cocostârcii îşi fac cuib este curată şi norocoasă” (A. Gorovei, Credinţi, 55). De asemenea, este interzis să strici cuibul acestor păsări: „Dacă strici cuibul cocostârcului de pe casă, el ii dă foc” (ibidem); „Nu-i iertat să strici cuibul berzei, că te blastămă şi mori împreună cu toţi ai casei” (ibidem). În multe părţi se crede că în cuibul unor păsări, precum vulturul, corbul etc. Se pot găsi nişte pietre preţioase sau ierburi miraculoase, care te pot apăra de foc, de boală, sau să-ţi aducă noroc şi bogăţie. Ca simbol al bogăţiei şi ca mijloc de stimulare a rodniciei, apare cuibul (sau un coşuleţ aranjat ca un cuibar) în care copiilor li se pun ouă roşii de Paşti, spunându-se că sunt aduse de „Iepuraş”. Se presupune că acest obicei e de dată mai recentă la popoarele din Estul Europei şi că ar fi venit din Germania (Slavjanskaja mifologija, 134). Cuibul unor păsări e folosit în diferite vrăji şi descântece, în magia medicală şi cea erotică. Toate aceste practici pleacă de la omologarea dintre cuib, casă, matrice feminină, fecunditate. Acest şir de corespondenţe se află şi la baza unui număr mare de practici magice legate de cuibarul cloştei şi de clocit. Cuibarul se află în strânsă relaţie semantică şi funcţională cu patul: „Leagă oborocul unde cloceşte cloşca de piciorul patului, dacă vrei ca cloşca să-ţi ţină puii cu grijă” (A. Gorovei, Credinţi, 53). Magia cuibarului pleacă şi de la omologarea acestuia cu alte simboluri ale fecundităţii şi ale principiului feminin, precum căciula, oala, sita, poala: „Ouăle se pun la cloşcă cu căciula, ca să iasă o dată toţi puii şi să şadă grămadă pe lângă cloşcă” (ibidem, 52); „Puii, când ies primăvara, să se puie întâi într-o oală; din oală, te faci că-i tai la gât, ii pui apoi în ciur, cernându-i pe foc, de aici în poală şi, în sfârşit, ii duci cn ochii închişi afară” (ibidem).

  CUNUNA: Această podoabă pentru cap în formă de cerc din flori, din metale şi pietre preţioase (coroana), oferită învingătorilor şi purtată de regi şi împăraţi, semnifică participarea la o lume celestă; ea indică natura supraumană, divină a purtătorului. Este şi un simbol solar (coroana cu raze a lui Mithra sau He-lios, sau coroana făcută din aur). Coroana (cununa) de lauri oferită învingătorilor în războaie semnifică şi o victorie spirituală; ea poate fi semnul unei iniţieri. Cununa denotă şi un simbolism al principiului feminin, fiind unul din atributele obligatorii ale miresei în cadrul ceremoniilor nupţiale. Ca metonimie a fetei, coroana apare şi în numeroase practici magice premaritale (când fetele îşi aruncă coroniţele de flori pe apa unui râu sau le agaţă de un pom-simbol axial masculin). Datorită formei sale circulare, coroana se asociază timpului: cununa anului se numeşte anul bisericesc cu sărbătorile sale împletite ca o cunună! Prezenţa cununei în ritualitatea românească şi în practicarea magiei premaritale relevă mai ales asocierea ei cu cercul ocrotitor, cu Soarele şi fecunditatea. Această ultimă latură a simbolismului ei o apropie de semnificaţiile rituale ale Colacului. Simbolismul belşugului este evident în obiceiul agrar din Transilvania, denumit Cununa grâului. Împletită din spice de grâu la terminarea secerişului, ea era aşezată pe capul unei fete virgine, pe care o însoţeşte alaiul de fete coborând prin sat. Aici ţăranii ieşeau din curţile lor şi udau cu apă pe fata ce purta cununa (R. Vuia, Studii de folclor, 93). Puteri magice erau atribuite şi cununii miresei, care era adesea păstrată pentru fericire în căsătorie. Ea se punea în leagănul copilului ca să crească sănătos, prin ea se mulgea vaca pentru a nu se lua mana laptelui, se folosea pentru alungarea norilor de grindină etc.

  CUPTORUL: Această parte componentă a gospodăriei şi casei tradiţionale, destinată, în special, coacerii pâinii şi altor produse făinoase, printre care şi a colacilor rituali, este marcată prin sacralitatea ei, dar şi prin-tr-o seamă de conotaţii demonice datorate, în bună parte, mitologiei focului şi „alchimiei” preparării alimentelor, în spaţiul casei, cuptorului i se rezervă un loc simbolic aparte, el fiind un mediator al opoziţiilor „inăuntru-afară”, „lumea de aici-lumea de dincolo”, deoarece hornul cuptorului (sau al sobei) e un canal de comunicare cu spiritele de dincolo. Prin horn pătrund Zburătorul şi Dracul, prin horn ies din casă vrăjitoarele zburând pe o mătură, cioar-vă sau lopată la sabaturile diavoleştI. În tradiţia românească cuptorul (vatra) este sediul strămoşului ocrotitor al casei, al familiei şi neamului. De aceea, mireasa, intrând în casa mirelui, trebuie să pună pe cuptor o felie de pâine unsă cu miere, ca ofrandă, sau cel puţin să pună mână pe cuptor, gestul respectiv însemnând stabilirea unui contact cu spiritele caseI. În schimb, ea n-are voie să se uite în cuptor, „că moare soacra” (A. G-orovei, Credinţi, 70). Pe cuptorul cald sau în apropierea acestuia, în anumite perioade ale anului, destinate celebrării cultului strămoşilor, la orele serii, se spun basme şi se dezleagă ghicitori, deoarece ele constituie o modalitate de comunicare cu spiritele