Hrana se împuţina pe zi ce trecea, iar experienţele psihice deveneau tot mai ample, ceea ce nu avea neapărat şi totdeauna efecte dintre cele mai bune. Obişnuiţi cu activităţile fizice în aer liber, foştii poliţişti şi pompieri erau nevoiţi deseori să-şi reprime crizele de furie sau de claustrofobie.

Descărnaţi, emaciaţi, cu faţa dominată de nişte ochi tot mai strălucitori şi mai întunecaţi, deveniseră cu toţii de nerecunoscut, până într-atât încât ajunseră să se asemene. Păreau că se înrâuresc reciproc. (Doar Nicolas Wells, mai bine hrănit datorită vârstei sale fragede, se deosebea încă suficient de ceilalţi).

Evitau statul în picioare, mult prea obositor pentru cei lipsiţi de energie fizică, preferând să rămână aşezaţi turceşte şi chiar să meargă în patru labe. Puţin câte puţin, o dată cu scurgerea zilelor, angoasa din perioada iniţială fusese înlocuită de un fel de seninătate.

Era oare o formă de demenţă?

Şi apoi, dintr-o dată, într-o bună dimineaţă, imprimanta ordinatorului începuse să pârâie, prinzând viaţă. O fracţiune rebelă din oraşul roşcat Bel-o-kan dorea să reînnoade contactul întrerupt de moartea reginei precedente, utilizând sonda "Doctor Livingstone" pentru a dialoga. Voiau să-i ajute pe oameni. De fapt, primele ajutoare alimentare au început să le parvină chiar din acel moment, prin fisura ce străbătea lespedea de granit aflată deasupra lor.

73. MUTAŢIE

Datorită ajutorului dat de furnicile rebele pro-Degete, Augusta Wells şi camarazii ei ştiau de-acum că aveau să poată supravieţui un timp îndelungat. Îşi stabilizaseră alimentaţia la un nivel redus, dar regulat şi îşi recăpătaseră chiar, într-o oarecare măsură, puterile.

În ultimă instanţă, lucrurile nu mergeau chiar atât de rău în acest infern. La sugestia Luciei Wells, hotărâseră să renunţe la numele pe care le purtaseră ca oameni de suprafaţă. Acum, când se asemănau cu toţii, nu le mai rămânea decât să-şi atribuie nişte numere. Faptul a avut un efect destul de însemnat: pierderea numelui însemna renunţarea la povara istoriei strămoşilor. Era ca şi cum ar fi fost noi, de parcă s-ar fi născut cu toţii încă o dată, împreună.

A-ţi pierde prenumele înseamnă să renunţi la a te mai deosebi de ceilalţi.

La sugestia lui Daniel Rosenfeld (alias 12), au decis să caute un limbaj comun diferit. Jason Bragel a fost cel care a descoperit stratagema. "Omul comunică emiţând prin intermediul gurii unde sonore. Acestea sunt însă prea confuze şi prea complicate. De ce să nu emitem o singură undă sonoră pură, prin care am intra cu toţii în rezonanţă?"

Lucrurile căpătau o întorsătură ciudata, în stilul unei secte religioase hinduse, dar nu 'le păsa. Oare destinul nu îi plasase, oricum, într-o cu totul altă dimensiune, pe un alt plan al existenţei? Trebuia să se deprindă cu aceasta, iar experienţele pe care le încercau îi pasionau.

Stând în cerc, aşezaţi turceşte ― sau, în cazul celor mai supli, în poziţie lotus ― cu spatele drept, se ţineau de braţe şi se aplecau înainte, astfel încât capetele să li se întâlnească în centrul rozetei, apoi fiecare îşi arunca pe rând nota, adică propria sa vibraţie sonoră. După care toţi laolaltă îşi armonizau în final timbrul pentru a se uni pe. aceeaşi notă. Exersând întruna, ajunseră să cânte la cel mai jos nivel al registrului sonor, încât vocile urcau din adâncul abdomenului.

Aleseseră silaba "OM". Sunet primordial, cântec al pământului şi al spaţiului nesfârşit, penetrând totul, OM este tăcerea muntelui şi în egală măsură vacarmul dintr-un restaurant.

Ochii li se închideau. Respiraţiile li se încetineau, devenind profunde şi sincronizate. Se simţeau uşori, uitând de toate şi cufundându-se în sunet, făcându-se una cu el; erau sunetul însuşi. OM, sunetul în care începe şi se încheie totul.

Ceremonia dura mult timp. Apoi se despărţeau în linişte, calmi, unii întorcându-se în colţul lor, alţii văzându-şi de treburi: curăţenia, administrarea sărăcăcioaselor rezerve alimentare sau conversaţiile cu "rebelele".

Doar Nicolas nu lua parte la ritualuri. Ceilalţi socotiseră că e prea tânăr pentru a se implica deliberat. La fel, toţi fuseseră de acord ca el să fie cel mai bine hrănit. La urma urmei, şi la furnici, avuţia cea mai de preţ sunt ouăle şi nimfele.

Furnicile...

Într-o bună zi, încercară să comunice cu ele prin telepatie, dar fără să abţină nici un rezultat. Nu era cazul să-şi facă vise prea nesăbuite. Chiar şi între ei fură nevoiţi să scadă pretenţiile: telepatia nu funcţiona cu adevărat bine decât într-un caz din două şi cu condiţia să nu existe nici o rezistenţă din partea vreunuia dintre contactanţi.

Bătrâna Augusta îşi amintea.

În felul acesta deveniseră, încetul cu încetul, furnici. Cel puţin, în mintea lor.

74. ENCICLOPEDIE

ŞOBOLAN-CÂRTIŢĂ: Şobolanul-cârtiţă (Heterocephalus gla-ber), trăieşte în Africa de Est, între Etiopia şi nordul Kenyei. Animalul acesta este orb, iar pielea de culoare roz îi este lipsită de blană. Cu ajutorul incisivilor, el poate să sape tuneluri pe o distanţă de mai mulţi kilometri.

Dar nu acesta este lucrul cel mai uimitor. Şobolanul-cârtiţă reprezintă singurul caz cunoscut de mamifer care se comportă socialmente la fel ca insectele! O colonie de şobolani-cârtiţă numără în medie cinci sute de indivizi, care se împart, exact ca în cazul furnicilor, în trei caste principale: sexuaţi, lucrători şi soldaţi. O singură femelă, asemănătoare oarecum reginei, poate concepe şi făta dintr-o gestaţie până la treizeci de pui din toate castele. Pentru a rămâne unica "născătoare", ea secretă prin urină o substanţă mirositoare care blochează hormonii reproducători ai celorlalte femele din cuib. Constituirea speciei pe colonii se poate explica prin faptul că şobolanul-cârtiţă trăieşte în regiuni cvasideşertice. El se hrăneşte cu tuberculi şi rădăcini, care sunt uneori voluminoase şi adesea împrăştiate pe suprafeţe foarte întinse. Un rozător solitar ar putea scurma drept în faţa lui pe distanţe de kilometri întregi fără să găsească nimic şi să moară astfel, fără scăpare, de foame şi epuizare. Viaţa în societate multiplică şansele de a descoperi hrană, cu atât mai mult cu cât cel mai neînsemnat tubercul este împărţit în mod echitabil tuturor.

Singura diferenţă demnă de menţionat faţă de furnici este aceea că masculii supravieţuiesc actului sexual.

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul