– Am auzit, zise secretarul şi deodată surâse. Ce s-a întâmplat?

– Nimic, dar îmi spune el că a venit la dumneavoastră tovarăşul Braga, de la cabinetul de partid, nu vă mai spun, tovarăşe prim-secretar..

– Ce este, zise însă secretarul abia alarmat şi dorind acum să ştie ce era. Spune.

– Că eu nu studiez bine şi că dau răspunsuri greşite la învăţământul politic...

– Nu ştiu nimic, zise secretarul, ce răspunsuri greşite?

– Că am zis eu că în etapa actuală ne sprijinim pe mijlocaşi.

– Nu ne sprijinim, zise secretarul, facem alianţă, ne sprijinim pe sărăcime şi lovim în chiaburi, cum ai putut să faci confuzia asta?

– Păi n-am făcut-o, tovarăşe prim-secretar...

– Ei cum, îi luă secretarul vorba din gură, îşi permite el aşa...

Era o îndoială că tovarăşul Iosif şi-ar putea permite fără să fie la mijloc un sâmbure de adevăr.

– Îşi permite, tovarăşe secretar, zise Niculae hotărât şi adăugă fără să-şi dea seama că uita să redea detaliul important referitor la faptul că dimpotrivă, tocmai el Niculae fusese acela care combătuse o asemenea idee într-o discuţie cu acel Bâznae de la direcţia regională a comerţului şi că secretarul n-avea de unde să deducă în ce sens speculase pe urmă Iosif răspunsul său la seminar, şi că n-avea prin urmare de ce să se arate atât de convins că, o dată cu această convorbire, situaţia se va schimba şi Iosif o să înceteze să-l mai persecute în felul acela al lui: şi mai erau şi alţii de faţă, tovarăşe secretar, când a spus...

– Trebuie să studiem cu atenţie tezele şi bibliografia care ni se indică, tovarăşe Niculae, zise secretarul sever, fără studiu teoretic nu e suficient, aşa spune tovarăşul Stalin, practica fără teorie este oarbă. Nu pierdeţi vremea, când aveţi timp liber puneţi mâna şi studiaţi temeinic, altfel n-o să putem face faţă sarcinilor tot mai complexe pe care le ridică înaintea noastră construirea socialismului.

Reieşea că tot Niculae era vinovat şi că nu putea avea sprijin într-o chestiune de principiu cum era cea de mai sus, primul secretar neputând decât să repete şi el ceea ce spusese şi Iosif ieri-seară în dormitor, că adică Niculae n-ar studia temeinic şi de aceea a putut susţine o teorie greşită.

– Tovarăşe prim-secretar, dar nu e adevărat că am susţinut eu ce a zis Iosif, sări el din nou şi de astă dată i se urcă sângele în obraji. Dacă e vorba de studiat să studieze el, care îl picneşte somnul în timpul referatului, s-a învăţat să ţină ochii deschişi şi în timpul ăsta să doarmă pe el, trebuie să-l hâţâne cineva când se termină lecţia...

Primul-secretar puse mâna pe buton şi apăsă:

– Tovarăşul Iosif a plecat? o întrebă el pe fata care intră.

– Nu, e cu tovarăşul Nistorescu.

– Să vină aici.

Fata vru să iasă, secretarul o opri cu un gest şi adăugă:

– Spune-i şi tovarăşului Nistorescu să vie şi să-mi aducă procesele-verbale ale organizaţiilor din Pereţi şi Smîrdioasa. Mi-ai bătut situaţiile acelea?

– Mai am.

– Dă-le drumul şi spune-i lui Merdescu să fie gata cu maşina că plecăm imediat. E gata?

– Nu e gata, e plecat şeful Atelierelor Mecanice la Bucureşti şi maistrul nu ştie nimic, zice că habar n-are despre ce piese e vorba.

– Dă-mi Atelierele la telefon şi spune-i lui Merdescu să vină la mine.

După un sfert de oră ieşiră din biroul primului secretar şoferul, apoi Nistorescu, apoi secretara care îi adusese o parte a situaţiilor şi rămaseră Iosif şi Niculae.

– De ce dormi la învăţământul politic, tovarăşe Iosif? zise secretarul tăios făcând să piară brusc de pe chipul aceluia o bună dispoziţie complice la care se pare că el credea că o să-l asocieze şi pe primul-secretar şi să anihileze astfel posibila plângere a lui Moromete; dar întrebarea directă parcă îi dăduse una în stomac.

– Nu dorm, tovarăşe secretar, protestă el, la fel însă de neconvingător cum fusese Niculae mai înainte, cum o să dorm tocmai la învăţământul politic?

– Tocmai asta te întreb şi eu, cum te gândeşti să dormi în ceasul-ăla când trebuie să fii atent şi să înveţi, tovarăşe Iosif, nu dormi noaptea destul, nu te culci devreme, pe unde umbli, tovarăşe Iosif, de n-ai când să dormi şi-ţi alegi tocmai ora asta?

– Nu dorm, tovarăşe prim-secretar...

– Păi sigur că nu dormi când te ştii cu ochii deschişi crezând că nu te vede nimeni, lasă că îi spun eu tovarăşului Enache şi adio somn în timpul orelor de învăţământ, tovarăşe Iosif. Au reparat ăia din Belitori sitele alea stricate de batoză?

– Încă nu, tovarăşe secretar, aşteaptă să vie şeful Atelierelor Mecanice de la Bucureşti şi le trimite la reparat.

– Hai, la treabă, şi aveţi grijă să nu mai repetăm greşelile de anul trecut şi să îndeplinim planul la colectări de cereale în timpul iernii, când puteam foarte bine să-l îndeplinim chiar în timpul treierişului.

– Ba la floarea-soarelui nici acuma nu l-am îndeplinit total, tovarăşe prim-secretar, zise Iosif parcă cu duioşie, şi la porumb la fel...

Şi privirea îi strălucea ca de o mare minune uitându-se la secretar şi aducându-i toate acestea la cunoştinţă. Dar secretarul nu-i mai vedea pe nici unul şi le făcu semn să plece şi să-şi vadă de program.

XXIII

Cei doi activişti ieşiră şi dincolo de uşă paşii lor avură parcă o ezitare, dacă să continue sau nu drumul împreună, dată fiind scena care avusese loc în biroul pe care tocmai îl părăsiseră, sau să se îndepărteze chiar acolo unul de altul în semn de răceală reciprocă? Continuară însă să meargă alături părând să fie amândoi de acord că împinseseră prea departe această istorie care privea un lucru atât de important cum era învăţământul de partid, şi care nu putea fi deloc fără urmări în asemenea situaţii când o vorbă aruncată în vânt putea să-i determine pe cei în drept să-ţi oprească drumul la alte studii şi să-ţi schimbe deci cu timpul şi natura sarcinilor în cadrul comitetului. Niculae mergea cu capul în jos şi tăcea, Iosif însă