– S-o crezi tu, izbucneşte în râs Oberfeldwebelul. Noi suntem ultimii! Un fel de ariergardă! După noi vin vecinii şi o să vă mazilească pe toţi. Oricum, azi sunt într-o pasă bună, aşa că o să vă luăm cu noi. Dar numai până când se apropie vecinii. Pe urmă, pa şi pusi, băieţi! Adunaţi-i pe prăpădiţii ăştia! le ordonă el oamenilor săi. Dacă moare vreunul, îl lăsaţi pe drum!

– Ce legătură avem noi cu rahaţii ăştia? protestează un Unteroffizier încovoiat sub povara unui rezervor cu combustibil pentru aruncătorul de flăcări.

– Închide botul, mârâie agresiv Oberfeldwebelul. Mişcă!

– Nu-i putem lua pe toţi, strigă un Gefreiter. Câţiva trebuie să rămână aici, şi să sperăm că Ivan va fi în toane bune când va da de ei!

– Cei rămaşi în urmă vor fi abandonaţi, hotărăşte scurt Oberfeldwebelul.

Ne ridică cu brutalitate, fără să ia în seamă urletele noastre.

Un Leutnant tânăr, rănit superficial, dar epuizat de dizenterie, îi imploră să-l ia cu ei. Le oferă drept plată un ceas de mână şi un port-ţigaret foarte valoros, pe care un Obergefreiter îl cântăreşte atent în palmă şi apoi îl bagă în buzunar. Împreună cu un alt ins, îl înşfacă pe Leutnant şi-l trag după ei ca pe un sac cu cartofi.

– Doamne, în ce hal se cacă, spune Obergefreiterul dezgustat, privind cum Leutnantul împroşcă un lichid galben plin de sânge.

– Pute ca buda iadului, pufneşte celălalt soldat.

– În cazul ăsta, n-o să păţiţi nimic! rânjeşte Micuţul. Voi. doi nu sunteţi altceva decât nişte closete ambulante!

– E molipsitor, nu? întreabă Obergefreiterul mânjit cu excremente.

– Fii sigur că este, răspunde Porta entuziasmat. Până să mori de dizenterie şi tifos, te zvârcoleşti două săptămâni în agonie. Cumplită moarte!

– Nenorocitule! înjură înfuriat Obergefreiterul în momentul în care tânărul ofiţer dă drumul unui nou val de diaree. A leşinat şi horcăie ca un muribund.

– Nu-l putem goli cumva? întreabă soldatul, privind neliniştit în jur.

– Haideţi să-l lovim de un copac! spune Obergefreiterul, oprindu-se îngândurat. Poate iese totul din el!

– Putem încerca, rânjeşte cinic celălalt. Ori îl vindecăm, ori moare! Dacă îl golim, se va simţi mult mai bine!

Izbesc trupul inert al ofiţerului de un copac.

– Nemernicilor, o să plătiţi pentru asta! zbiară furios Bătrânul.

– Gura! ameninţă Obergefreiterul, privindu-l cu ură. Intră îmbufnaţi în coloană, trăgându-l pe Leutnant după ei.

N-ajung însă prea departe şi îşi dau seama că e mort.

După ce aruncă nepăsător cadavrul într-un şanţ, Obergefreiterul se îndreaptă agale spre Oberfeldwebelul care mărşăluieşte în fruntea grupului.

– Leutnantul a făcut pe el până a dat ortu' popii, raportează el ruşinat. Acum e sus la Popota Raiului şi joacă barbut cu Sfântu' Petru!

– Ar fi trebuit să mă gândesc că va muri, strigă Oberfeldwebelul enervat. Nu-i de mirare, după cum v-aţi purtat cu el. Dacă mai faceţi vreodată aşa ceva, o să plătiţi cu capul! înţeles?

Ne lasă la lazaretul de campanie, unde mulţi alţii ajunseseră înaintea noastră. Nici nu se sinchisesc să ne ia în evidenţă.

Ziua se transformă în noapte. Unităţi din toate armele sunt în continuă trecere. Trei P-4 camuflate în alb sosesc hurducăind. Alunecă într-o parte şi-n alta pe oglinda drumului. Un cadavru îngheţat se sfărâmă ca sticla sub şenilele primului tanc.

– Luaţi-ne cu voi, zbiară Porta, făcându-le semne disperate cu mâna. Luaţi-ne cu voi! Suntem din Divizia 6 Panzer. Văzuse pictat pe tancuri semnul Diviziei 7 Panzer - un Y galben.

Trec pe lângă noi fără să oprească. Comandanţii stau în turele, îmbrăcaţi de sus până jos în haine de piele. Nici măcar nu se uită la noi. Sunt preocupaţi să fugă în timp util.

– Şi asta se cheamă perechea diviziei noastre, spune Porta cu amărăciune. Nu vă faceţi probleme, camarazi! Găsesc eu pe cineva să ne-ajute!

– Îşi iau toţi picioarele la spinare, comentează Bătrânul. Vecinii vor fi imediat aici şi-i vor curăţa pe cei care rămân în urmă!

– Salutare, taică, şi noroc! E groasă treaba! aruncă Micuţul, tuşind cu dispreţ.

Noaptea târziu, un asistent sanitar jerpelit, urmat de doi ofiţeri medici sosesc împleticindu-se printre şirurile de muribunzi şi răniţi. Din când în când se opreşte şi se apleacă deasupra unei tărgi, potriveşte bandajele şi dă resemnat din umeri.

Un Sanitäts-Feldwebel ne face fiecăruia dintre noi câte o injecţie. Se mişcă asemenea unui robot.

– Tetanos, murmură el, îndreptându-se către următorul rănit.

– Unde-i fierăstrăul de oase? întreabă Micuţul. N-au de gând să opereze? Eu am în mine jumătate din plumbii războiului ăstuia.

– Să opereze? Nici vorbă de aşa ceva! rânjeşte un sanitar. O să-i lăsăm pe vecini să facă chestia asta. Nu mai durează mult până apar!

– Mănânci rahat, porc german! zbiară furios Micuţul, aruncând după el cu o bucată mare de gheaţă.

Un general-maior, cu faţa îngropată în bandaje, vine din direcţia unei clădiri. Strânge solemn mâna unui medic din Statul-Major. Se salută reciproc şi-şi pocnesc călcâiele. Generalul se urcă într-un Kübel, care dispare într-un nor de zăpadă, gata să-i lovească din plină viteză pe câţiva dintre cei răniţi.

– Generalii buni ştiu să-şi apere pielea, rânjeşte Porta batjocoritor. Îşi loveşte interiorul cotului, ridicând în acelaşi timp pumnul - clasicul semn al unei înjurături nerostite.

Câţiva colonei medici, îmbrăcaţi în haine de blană şi cu serviete în mână, părăsesc în goană clădirile, urcându-se în ambulanţele care-i aşteaptă cu motoarele pornite.

– Ce facem cu răniţii? întreabă nesigur un Sanitäts-Feldwebel, salutând prosteşte.

– Poţi să rămâi cu ei dacă ai chef, îi sugerează un colonel medic încărunţit, rânjind maliţios, în clipa în care se urcă într-un Kübel al Crucii Roşii.

Coloanele de soldaţi care trec pe lângă noi, ca şi cum i-ar mâna diavolul din urmă, se subţiază treptat. Trei poliţişti militari de campanie cu insigna vânătorilor de capete în piept îşi opresc motocicletele BMW. Puştile-mitralieră din ataş sunt aţintite spre noi, ca din întâmplare. Un Stabsfeldwebel, care seamănă izbitor cu un lup alsacian întărâtat, ne priveşte pe sub marginea căştii. Ne măsoară din cap până-n picioare.

– De ce naiba staţi acolo ca bolovanii? latră el, dezvelindu-şi dinţii îngălbeniţi de nicotină. Sus cu voi, porci puturoşi ce sunteţi, sau vă curăţ pe toţi! (Îşi îndreaptă automatul spre cel mai apropiat dintre răniţi, care stă culcat pe un pat de crengi.) Ridică-te! şuieră el, că de nu, îţi zbor creierii!

– Lichidaţi-l pe copoiul ăsta păduchios! rage un Obergefreiter cu uniforma plină de sânge.

Răsună două împuşcături sfredelitoare. Poliţistul militar ţâşneşte alături, întorcându-şi apoi