a forţa o alta să fie civilizată. Atâta vreme cât victimele unei legislaţii proaste nu cer ajutorul altor comunităţi, eu nu pot admite ca oameni care n-au nici o legătură cu ele să vină şi să ceară ca unei stări de lucruri cu care toţi cei interesaţi par să fie mulţumiţi să i se pună capăt pentru simplul motiv că ea constituie un scandal pentru persoane aflate la câteva mii de mile distanţă şi pe care această stare de lucruri nu-i priveşte defel. N-au decât să trimită misionari, dacă vor, pentru a ţine predici împotriva acelei stări de lucruri; şi n-au decât să se opună, prin orice mijloace cinstite (dintre care însă nu face parte reducerea la tăcere a propovăduitorilor) răspândirii unor doctrine similare în rândurile propriului lor popor. Dacă civilizaţia a învins barbaria pe vremea când barbaria stăpânea întreaga lume, ar fi prea de tot să pretindem că ne temem ca nu cumva barbaria, după ce a fost pe deplin biruită, să renască şi să subjuge civilizaţia. O civilizaţie care poate sucomba astfel în faţa inamicului învins de ea trebuie mai înainte de toate să fi degenerat într-atât încât nici preoţii şi predicatorii săi, şi nici altcineva n-ar mai avea puterea sau nu şi-ar mai da osteneala de a se ridica în apărarea ei. Dacă aşa stau lucrurile, atunci cu cât civilizaţia respectivă ar fi mai repede concediată, cu atât ar fi mai bine. Ea nu va putea face altceva decât să meargă din rău în mai rău până când va fi distrusă şi regenerată (asemenea Imperiului Roman de Apus) de către barbari energici.

Note

24. Lăcomie, aviditate (în lb. greacă, în original). (N.t.)

25. Eroul unei balade populare englezeşti. (N.t.)

26. Cazul parşilor din Bombay oferă în această privinţă un exemplu. Atunci când membrii acestui neam harnic şi întreprinzător, descendenţii adoratorilor persani ai focului, au ajuns, fugind din faţa califilor care intraseră în ţara lor de baştină, în India de Vest, ei au fost toleraţi de regii hinduşi cu condiţia de a nu mânca deloc carne de vită. Când acele regiuni au căzut, mai târziu, sub dominaţia cuceritorilor mahomedani, parşii s-au bucurat în continuare de indulgenţa lor, cu condiţia de a se abţine de la consumarea cărnii de porc. Ceea ce la început n-a fost decât supunere faţă de stăpânire a devenit mai târziu o a doua natură şi astăzi parşii se abţin de la consumarea atât a cărnii de vită, cât şi a cărnii de porc. Deşi nu este impusă de religia lor, dubla abstinenţă a devenit un obicei al neamului lor; iar obiceiul, în Orient, este o religie.

27. Lege reglementând stilul de viaţă al oamenilor, în scopul prevenirii exceselor şi extravaganţelor şocante (de exemplu, în materie de lux). (N.t.)

28. Legea respectivă purta numele de „Legea Maine asupra băuturilor (alcoolice)“. (N.t.)

29. Este vorba despre o asociaţie, înfiinţată în 1853, care milita pentru promulgarea unei legi vizând interzicerea vânzării băuturilor alcoolice. (N.t.)

30. Legislaţie care reglementa respectarea repausului duminical. (N.t.)

31. „Zeii înşişi pot remedia vătămările ce li s-au adus.“ Tacit, Anale, 1.73 (în lb. latină, în original). (N.t.)

Capitolul V APLICAŢII

Principiile afirmate în aceste pagini trebuie admise, într-o manieră mai generală, ca bază pentru discutarea detaliilor, înainte ca aplicarea lor consecventă în toate variatele domenii ale guvernării şi ale moralei să poată fi întreprinsă cu şanse de a trage oarecare folos din ea. Puţinele observaţii pe care îmi propun să le fac asupra unor chestiuni de detaliu sunt destinate mai curând să ilustreze principiile decât să le urmărească până la ultimele lor consecinţe. Ceea ce ofer eu nu sunt atât aplicaţii, cât exemple de aplicaţii, de natură să facă mai limpezi înţelesul şi limitele celor două maxime care, împreună, alcătuiesc întreaga doctrină a acestui eseu şi să ajute judecata să păstreze echilibrul în cazurile în care se iscă vreo îndoială în legătură cu întrebarea care din ele trebuie aplicat.

Aceste maxime sunt: mai întâi, că individul nu este răspunzător în faţa societăţii pentru actele sale, câtă vreme acestea privesc doar interesele sale şi ale nimănui altcuiva; sfaturile, recomandările, strădania de a convinge, precum şi evitarea celui în cauză de către ceilalţi oameni, dacă acest lucru este considerat