(?!)» cu semn de întrebare sau de mirare, nu-mi mai amintesc precis, pe care am audiat-o cu toată atenţia, conferinţă în care mi-amintesc precis că dr. Ion Vianu a concluzionat categoric că nu numai Mihai Eminescu, ci întreaga lui familie au fost bolnavi mintal“.

Iată una din preocupările actuale ale dr. Ion Vianu prin care vrea, desigur, să generalizeze o teză calomnioasă la adresa celui mai mare poet român şi de nivel universal, teză care a fost lansată de către burghezia reacţionară şi reluată cu emfază de „marele psihiatru dr. Ion Vianu“. Cu ce scop? Care-i motivaţia de fond a acestui act?

Mai mult decât atât, tov. Mircea Drosu mi-a spus în continuare textual:

„Acum câteva săptămâni, mergând pe la Spitalul nr. 9, am auzit o discuţie între câţiva medici, care spuneau că dr. Ion Vianu, nu numai că a semnat Scrisoarea de protest a lui Paul Goma, ci însuşi el (dr. Ion Vianu) a afirmat că, personal, a internat oameni sănătoşi şi i s-a indicat (din partea forurilor oficiale) să-i diagnosticheze ca fiind bolnavi mintal“.

Vorba ceea – iată cum sunt „respectate“ drepturile omului în ţara noastră...!?

Sunt convins că Mircea Drosu, în relatările sale despre dr. Ion Vianu, nu falsifică cu nimic realitatea, deoarece, în privinţa cazului Paul Goma, corespund în totul cu cele afirmate de Henric I. Becescu despre dr. Ion Vianu, ori aceşti 2 inşi (Henric I. Becescu şi Mircea Drosu) nu se cunosc.

(Pe tov. Mircea Drosu îl cunosc din anul 1964-1965, când el era pedagog, iar subsemnatul – profesor la Grupul şcolar metalurgic „Vulcan“, Bucureşti. Pentru că Mircea Drosu era un pedagog muncitor şi corect, ataşat intereselor şcolii noastre socialiste, m-am împrietenit cu el. Ştiu că are o garsonieră în strada Întrecerii nr. 3, bl. A16, etaj I, apart. 32, plină cu interesante cărţi şi fotografii etc.; deseori, însă, poate fi găsit la maică-sa, în str. 13 Decembrie nr. 21, scara 2, etaj 6, apart. 4, telefon: 15.17.05. Pe tovarăşul Mircea Drosu, cu toate că are mania amănuntelor, dispersat în fel şi fel de preocupări pozitive, de cultură, ştiinţă, învăţământ, deseori conflictual, îl consider însă loial faţă de Partid şi de întreaga noastră orânduire socialistă.)

Fără a mă erija în judecător, consider însă că dr. Ion Vianu, prin cele 3 manifestări relatate:

– denigrează geniul creator al minunatului nostru popor român – Mihai Eminescu fiind una din expresiile creatoare ale neamului nostru;

– calomniază esenţa orânduirii noastre socialiste, politica partidului şi a statului nostru;

– acţionează împotriva orânduirii noastre de stat, lovind în interesele oamenilor muncii, aderând şi dezvoltând acţiunea calomnioasă şi duşmănoasă a lui Paul Goma.

Până când vor fi tolerate aceste cangrene sociale – elemente înstrăinate a la Paul Goma, Ion Vianu şi alţii, care prin manifestările lor duşmănoase lovesc în dezvoltarea societăţii noastre socialiste?

Oare nu devine absolut necesar ca fiecare caz în parte (semnatar al scrisorii de protest a lui Paul Goma) că fie studiat şi anihilat, în felul acesta, pulverizând întreaga acţiune calomnioasă şi dăunătoare a la Paul Goma, care, tolerată, se dezvoltă de la o zi la alta?

Prof. Marius Groppoşilă

(Această notă inf. conţine 4 file.)

Addendum 3 Un denunţ abject

La 4 sau 5 aprilie 1977, vechiul meu prieten şi coleg de la Facultatea de Filologie, Nichita Stănescu, îmi telefona pentru a-mi cere un sfat în legătură cu anumite semne de boală. Am luat legătura cu un cunoscut neurolog, care l-a primit a doua sau a treia zi. Nichita s-a dus la doctor însoţit de Nicolae Breban (pe care informatorul nu-l cunoaşte, numindu-l greşit „Prebeanu“). Am reprodus aici un document care dă seama de o abjecţie cu totul deosebită: aceea în care un medic îşi toarnă pacientul după ce l-a tras de limbă. O mai flagrantă încălcare a regulilor hipocratice nu se poate imagina. Se dovedeşte că Nichita Stănescu nu avea la acea oră dosar de Securitate, iar acest raport a fost pretextul pentru a i-l deschide. De observat rândurile cenzurate de CNSAS (conţinând date asupra bolii). Informatorul-medic nu se jena nici să transmită secrete medicale.

I.M.B. – SECURITATE

110/M.P./08.04.1977

Sursa: „LAURENŢIU“

Lt. col. MARINESCU P.

NOTĂ

În ziua de 06.04.1977, dimineaţa, sursa a primit un telefon din partea dr. I. Vianu, prin care i se solicită să primească în consultaţie pe poetul Nichita Stănescu.

În aceeaşi zi, după-amiază, sus-numitul poet a venit împreună cu un prieten al său, tot scriitor, (Prebeanu sau ceva asemănător – sursa nu a înţeles bine numele când s-a prezentat).

[Urmează un text cenzurat de CNSAS, conţinând date medicale confidenţiale.]

În cursul discuţiei, am adus vorba despre Ionel Vianu. Au susţinut că personal ar fi intervenit şi ar fi obţinut asigurarea că se va libera paşaportul de plecare lui Vianu şi familiei sale.

Totodată, au susţinut că în prezent s-ar afla sub o anchetă în legătură cu o frază pe care ar fi scris-o în scrisoarea către prof. Predescu şi în care ar fi susţinut că s-ar fi făcut unele internări incorecte de suspecţi politici în spitalele de psihiatrie.

Din discuţie,