în tren la Jefferson şi te puteai trezi mâine dimineaţă la New Orleans sau Chicago; erau lumină electrică şi apă curgătoare în aproape fiecare casă în oraş, mai puţin în colibele negrilor; şi acum oraşul cumpărase şi adusese de la mare distanţă un fel de piatră de balast cenuşie, strivită, numită macadam, şi pavase toată strada între gară şi hotel, astfel că acum trăsurile aşteptând trenul, pline de voiajori comerciali şi avocaţi şi martori în procese, nu mai aveau nevoie să se zdruncine şi să se hurduce şi să se încordeze prin gropile noroioase iarna; în fiecare dimineaţă venea o caretă până la uşa ta aducând gheaţă artificială şi ţi-o punea în răcitorul de pe veranda din spate, cu copiii din grupurile şi bandele rotindu-se prin vecinătate urmând-o (careta), mâncând bucăţelele de gheaţă pe care vizitiul negru le spărgea pentru ei; şi în vara aceea o saca special creată începuse să facă drumuri pe străzi în fiecare zi; o vreme nouă, o epocă nouă; acum erau jaluzele la ferestre; oamenii (oamenii albi) puteau acum să doarmă în aerul curat de vară al nopţii, găsindu-l inofensiv, neduşmănos: ca şi cum s-ar fi trezit deodată în om (sau oricum în stirpea femeiască a lui) o credinţă în dreptul său civil inalienabil de a fi eliberat de praf şi de insecte;

 

Mişcându-se mai repede şi tot mai repede: de la viteza a doi cai putere de o parte şi de alta a unei limbi lustruite până la cea a treizeci pe urmă a cincizeci pe urmă a o sută sub un capac mic de tablă nu mai mare decât o albie de rufe: care aproape de la cea dintâi explozie avea să trebuiască să fie controlată de poliţie; deja într-o curte dosnică la marginea oraşului, un fost ucenic de fierar, un bărbat acoperit de unsoare de sus până jos, cu ochii unui călugăr vizionar, îşi construia un căruţ cu benzină, turnându-şi şi sfredelindu-şi propriii lui cilindri şi fiare şi şuruburi, inventându-şi propriile ţevi cotite şi supape şi valve aşa cum constata că are nevoie de ele, care să funcţioneze şi au funcţionat; şi s-a strecurat pocnind şi duhnind din aleea lui, exact în momentul când bancherul Bayard Sartoris, fiul colonelului, trecea în trăsura lui: ca rezultat al cărui fapt există în registrele oficiale ale Jeffersonului şi astăzi o lege interzicând funcţionarea oricărui vehicul de tracţiune mecanică pe străzile acestui oraş al tuturor: care (acelaşi bancher Sartoris) a murit într-un asemenea vehicul (aşa era progresul, atât de iute, atât de rapid) asupra căruia îşi pierduse controlul pe un drum îngheţat nepotul lui (al bancherului), care se întorsese tocmai (astfel era progresul) din doi ani de serviciu militar ca aviator în forţele combatante pe frontul de vest şi acum vopseaua de camuflaj se cojeşte încet de pe un tun francez de 75 chircit, îndesat pe un flanc al bazei monumentului confederat, dar chiar înainte ca ea să se fi cojit exista neon în oraş şi filiale şi organizaţii A.A.A. şi C.C.C. la ţară, şi W.P.A. („şi XYZ şi etc.”, aşa cum „unchiul Pete” Gombault, un bătrân slab curat şi tot timpul mestecând tutun, deţinător al unei sinecure politice sub denumirea de şerif SUA – o funcţie deţinută încă pe vremea reconstrucţiei, când statul Mississippi era un district militar al Statelor Unite, de un negru care mai trăia încă în 1925 – fiind şi îngrijitor al focurilor, măturător, administrator şi om la cuptoare pentru cinci sau şase avocaţi şi doctori şi la una dintre bănci – şi cunoscut încă sub numele de „Dudul bătrân” de la ocupaţia pe care o mai deţinuse înainte şi în timpul şi după funcţia sa de şerif; traficând whisky ilicit în sticle întregi şi de o jumătate dintr-o ascunzătoare sub rădăcinile unui dud mare din spatele prăvăliei proprietarului său de dinainte de 1865 – obişnuia să spună) şi la ţară şi la oraş; W.P.A. şi XYZ marcând oraşul şi regiunea aşa cum războiul nu o făcuse; şi pieriseră acum şi ultimii din copacii de pădure care urmaseră forma pieţei oraşului, umbrind balconul continuu de la etajul al doilea, spre care se deschiseseră cabinetele avocaţilor şi doctorilor, şi care umbrise la rândul său faţadele prăvăliilor şi promenadei de dedesubt; şi acum pierise şi balconul chiar cu balustrada lui de fier forjat de care în lungile după-amiezi de vară avocaţii îşi sprijineau picioarele aşezaţi la taifas; şi lanţul continuu de fier prinzându-se de la stâlp de lemn la stâlp de lemn de-a lungul circumferinţei curţii clădirii tribunalului, pentru fermieri să-şi priponească acolo atelajele; şi jgheabul public pentru apă de unde puteau să le adape, pentru că pierise şi ultima căruţă care să mai stea în piaţă în cursul zilelor de sâmbătă şi de târg primăvara şi vara şi toamna şi nu numai piaţa ci şi străzile ducând în ea erau pavate acum, cu semne fixe de interdicţie şi dojană aplicabile doar lucrurilor în stare să se mişte mai repede decât cu treizeci de mile pe oră; şi acum ultimul copac de pădure pierise şi din curtea clădirii tribunalului, înlocuit de tufişurile formale, sintetic alcătuite şi căpătând formă în serele din Wisconsin, şi în tribunal (care era şi primăria oraşului) un coridor şi un hol de palat al justiţiei, miniaturale fireşte (dar asta nu era vina lor ci vina dimensiunilor şi populaţiei şi averii oraşului şi regiunii), dar bazându-se pe modelul din Chicago şi Kansas City şi Boston şi Philadelphia (şi pentru care, mai puţin dimensiunile lor minuscule, nici Philadephia nici Boston nici Kansas City nici Chicago nu ar fi trebuit să roşească) şi care la fiecare trei sau patru ani avea să încerce iarăşi să şteargă de pe faţa pământului vechiul tribunal pentru ca să construiască altul nou, nu că nu le-ar fi plăcut cel vechi şi nici că l-ar fi vrut pe cel nou, ci pentru că cel nou ar fi adus în oraş şi în regiune un cu atât mai mare spor de bani federal necâştigaţi prin muncă;

 

Şi acum vopseaua se pregăteşte să se cojească de vreme de pe un tun antitanc