– Plecăm, hotărăşte Bătrânul.

Ruşii au găsit un depozit de provizii şi o vreme nu se gândesc decât la jaf. Scena aminteşte de un azil de nebuni în care toţi pacienţii sunt în criză. Cutii şi sticle zboară în toate direcţiile. Doi siberieni au găsit un sac cu făină pe care-l împung cu baionetele. În curând, arată amândoi ca un aluat.

Şliboviţa şi vodca curg în cascadă. Nimeni nu-şi pierde timpul să deschidă sticlele. Le sparg pur şi simplu gâturile, înghiţind cu lăcomie valuri de alcool.

Ne strecurăm apoi pe lângă zidurile caselor înnegrite de fum. La câţiva kilometri depărtare de sat, ne ciocnim de un pluton rusesc de mortiere.

Grenadele zboară prin aer. Armele automate clănţăne. Durează doar câteva minute până reuşim să zdrobim grupul de mortiere.

Intrăm într-un staul pe jumătate distrus şi ne facem loc printre hoiturile carbonizate ale vitelor. Porta găseşte nişte şuncă afumată în spatele unei grinzi, dar nimeni n-are poftă de mâncare în afară de Porta, care se îndoapă ca de obicei.

Micuţul zace într-o baltă de sânge, gemând sfâşietor. În timpul încăierării cu plutonul de mortiere, un glonţ a ricoşat şi i-a despicat şoldul.

– Sfinte Dumnezeule! strigă îngrijorat Bătrânul, după ce îi taie pantalonii. O să-mi trebuiască o sută de bandaje ca să umplu golul ăsta.

Micuţul urlă în semn de protest când Bătrânul îi toarnă pe rană o jumătate de litru de alcool.

– Gura! mârâie Bătrânul. O să putrezeşti în două zile dacă nu-ţi curăţ gaura.

– Un camion! strigă Gregor alarmat. Se ridică să iasă în drum, unde tocmai oprise un camion imens, Büssing. care transporta soldaţi foarte grav răniţi, înfăşuraţi cu totul în bandaje îmbibate de sânge.

– Gata! răcneşte şoferul. Motorul a intrat în grevă. Va trebui să vă întoarceţi cum puteţi.

Îşi pune automatul sub braţ şi îşi trage gulerul mantalei peste urechi.

– Doar n-o să ne laşi aici! protestează indignat un Wachtmeister rănit. Ca asistent sanitar, e de datoria ta să ne ajuţi.

– Datorie? rânjeşte sanitarul cinic. Să şi-o bage Führerul în cur! Îşi pune încă o banderolă cu Crucea Roşie pe braţul stâng. Şi-a dat seama că unii ruşi nu-i împuşcă pe cei care fac parte din Crucea Roşie.

– Culcaţi-vă pe zăpadă ca s-o sfârşiţi mai uşor, le sugerează el răniţilor, sărind peste şanţul adânc. În curând dispare prin perdeaua de ninsoare.

– Dacă pun vreodată mâna pe el, îi vâr boaşele pe gât, mârâie Micuţul.

– Tipii de genul lui nu se lasă niciodată prinşi, comentează Barcelona sumbru. Ei reuşesc să supravieţuiască oricărui război!

– Doamne, ce somn îmi e! cască Gregor prelung, de-i trosnesc fălcile. Nu-mi pasă de ce-o să se întâmple, nu vreau decât să dorm!

Porta se întinde pe podeaua plină de noroi, se înfăşoară cu mantaua şi îşi aşază capul pe o vacă moartă.

– Mamă, aş putea dormi până la anu'!

– E bine să dormi, bolboroseşte Albert epuizai, şi moartea cea mai uşoară e în somn!

– După nimic nu tânjeşte un bărbat mai mult decât după somn. E mai important chiar decât regulatul şi mâncarea.

– Când dorm, spune Albert cu o voce ştearsă, visez întotdeauna un loc liniştit în care eu sunt putred de bogat, toată lumea e amabilă şi nu se ia nimeni de negri ca mine. Am visat o dată că mă aflam în faţa instanţei, iar judecătorul mi-a dat o amendă de o sută de Reichsmarks, care pentru un tip aşa bogat ca mine nu însemna mare lucru. "Ţine, băiatule!" i-am spus, şi i-am dat cinci bumăşti. "Păstraţi restul, seniore, şi luaţi-vă cu el o negresă". L-am salutat ridicându-mi uşor jobenul şi-am plecat!

– De ce purtai joben? Te duceai cumva la vreo petrecere? întreabă Porta surprins.

– Întotdeauna când mă visez, port joben de mătase şi o pelerină neagră, căptuşită tot cu mătase, albă, răspunde Albert, zâmbind fericit.

– Dacă-i faci asta în realitate unui judecător german, te bagă la răcoare vreo sută de ani, comentează Micuţul, copleşit de o amară experienţă de viaţă.

Mugetul unui motor de camion ne întrerupe conversaţia. Ne târâm nerăbdători spre uşă. Un Puma cu opt roţi opreşte şi un Leutnant arogant sare din cabină.

– Voi ce naiba vreţi? urlă el nervos, ştergându-şi zăpada de pe faţă.

– Să ne luaţi cu voi, răspunde scurt Bătrânul.

– Atunci, urcaţi-vă în spate! mormăie Leutnantul fără nici un pic de chef. Ne grăbim!

– Mulţi dintre oamenii mei nu se pot ridica în picioare singuri, spune Bătrânul.

– Fir-ar să fie! înjură îmbufnat Leutnantul, ordonându-le celor din echipaj să ne dea o mână de ajutor. Dar grăbiţi-vă! zbiară el agitat. Nu suntem unitate de Cruce Roşie. Suntem echipa de "curăţenie" din spatele liniilor.

Membrii echipajului au tot atât de puţină răbdare cu noi ca şi şeful lor. Ne azvârle de-a valma în spatele turelei, fără să ţină cont de urletele noastre de durere.

– N-aţi fi putut muri puţin mai demult, rahaţi puturoşi ce sunteţi?! se răţoieşte un Obergefreiter, care ne fixează cu privirea sa de brută. Dacă ne măcelăresc vecinii, numai voi sunteţi vinovaţi!

– Aşteaptă numai să fii tu în locul nostru, amice, îl ameninţă Porta sumbru. O să te aruncăm în groapa de gunoi, să te halească şobolanii.

– Fiule, ar fi mai bine pentru tine să-nchizi botul, îl avertizează înfuriat Obergefreiterul. Altfel, s-ar putea să uităm că eşti pe-aici când plecăm!

– Omenoşi băieţii ăştia, nu? întreabă Gregor obosit.

– Crezi? râde acru Obergefreiterul. Aşteaptă numai să pornim drăcia asta. Eu sunt şoferul şi-o să fac tot ce-mi stă în putinţă ca să vă zgudui zdravăn de tot!

– O să am grijă să fii scos la raport, zbiară Heide furios. M-ai înţeles, Obergefreiter?

– Zău? rânjeşte acesta batjocoritor, făcându-i semn cu ochiul unui Gefreiter scund, cu un nas ascuţit şi cu o licărire de "Gross Deutschland" în ochi. Apucă-l pe Unteroffizier de picioarele sale plate şi ai grijă să nu i se întâmple nimic. Ar fi păcat să nu ne mai raporteze!

– Taci odată, se răsteşte Leutnantul, cu o energie aproape ucigătoare. Pe Unteroffizierul ăsta îl lăsăm aici, ordonă el scurt. Poate să ne raporteze şi siberienilor, care vor sosi cât de curând!

Brusc, cei doi soldaţi îl lasă pe Heide să cadă. Se izbeşte cu capul de-un arc masiv, scoate un ţipăt şi începe să sângereze la ceafă.

– A murit nenorocitul? întreabă soldatul cu