A doua noapte, se auzi un ciocănit în uşă. Era o femeie grasă, pe la patruzeci şi cinci de ani. Ţinea în mână o sticlă de vin.

– Mă cheamă Martha şi locuiesc în capătul coridorului. Ştiu că asculţi tot timpul muzică bună. M-am gândit să-ţi aduc ceva de băut.

Martha păşi înăuntru. Purta un halat verde lălâu şi, după câteva pahare, începu să-mi arate picioarele.

– Am picioare mişto.

– Mă dau în vânt după picioare.

– Uită-te şi mai sus.

Picioarele ei erau foarte albe, grase şi fleşcăite, cu varice proeminente. Martha îmi spuse povestea ei.

Era târfa. Când şi când, mai dădea o raită prin baruri. Principala ei sursă de venit era patronul unui magazin universal.

– Îmi dă bani. Mă duc la magazinul lui şi iau tot ce-mi pofteşte inima. N-am probleme cu vânzătorii. El le-a zis să mă lase în pace. Nu vrea că nevastă-sa să afle că am o pizdă mai bună ca a ei.

Martha se ridică în picioare şi dădu drumul la radio. Tare.

– Dansez bine, îmi zise. Priveşte-mă! Se învârtea în capotul ei verde, izbind din picioare. Nu era prea sexoasă. Curând îşi trase halatul în sus, în jurul taliei, şi începu să-şi fluture fundul prin faţa mea. Chiloţii ei roz aveau o gaură mare pe bucă stânga. Lăsă halatul să-i alunece şi rămase doar în chiloţi. După care chiloţii aterizară pe jos lângă halat şi ea se apucă să danseze din buric. Triunghiul de păr era aproape ascuns de burtă care-i sălta şi i se bălăngănea.

Din pricina transpiraţiei, rimelul prinse să-i curgă. Brusc îşi îngustă ochii. Eu şedeam pe marginea patului. Sări pe mine înainte să pot face vreo mişcare, îşi apăsă gura deschisă pe a mea. Avea gust de scuipat şi de ceapă, şi de vin stătut, şi (mi-am imaginat eu) de spermă a patru sute de bărbaţi, îşi vârî limba în gura mea. Avea o limbă înţesată de salivă, am simţit că-mi vine să vărs şi am împins-o de pe mine. Căzu în genunchi, îmi rupse fermoarul de la pantaloni şi, cât ai clipi, îmi luă în gură mădularul moale. Mi-l sugea până la plasele şi se unduia. Martha avea o fundiţă galbenă în părul ei scurt, grizonat. Era plină de negi şi de aluniţe mari şi cafenii pe gât şi pe obraji.

Penisul mi se sculă; ea gemu şi mă muşcă. Am scos un ţipăt, am apucat-o de păr şi am împins-o de pe mine. Stăteam în mijlocul camerei rănit şi îngrozit. La radio se auzea o simfonie de Mahler. Înainte să mă pot ridica, ea fu din nou în genunchi şi trecu la atac. Mă prinse cu sălbăticie de coaie cu ambele mâini. Tăbărî pe mine cu gura deschisă; capul îi sălta, sugea, îi zvâcnea. Chinuindu-mi groaznic coaiele în timp ce aproape că îmi muşcase jumătate din mădular, mă ţintui pe podea. Plescăielile umplură camera, în vreme ce la radio cânta Mahler. Mă simţeam de parcă aş fi fost devorat de un animal feroce. Mădularul mi se sculă, plin de salivă şi sânge. Asta o scoase din minţi. Mi se părea că sunt halit de viu.

Dacă termin, mi-am zis cu disperare, n-o să mi-o iert niciodată.

M-am întins încercând să o apuc de păr, însă ea mă înşfacă din nou de coaie şi mi le stoarse fără milă. Îşi înfipse dinţii în penisul meu de parcă ar fi vrut să mi-l taie în două. Am zbierat, i-am dat drumul la păr şi am căzut pe spate. Capul i se mişca neostoit înainte. Eram convins că limbile pe care mi le dădea se auzeau în toată pensiunea.

– NU! am zbierat.

Ea insistă cu o furie inumană. Am început să-mi dau drumul. Parc-ar fi supt măruntaiele unui şarpe prins în capcană. Era furie amestecată cu nebunie; îmi sugea sperma şi-o înghiţea gâlgâind.

Continua să se unduiască şi să sugă.

– Martha! Opreşte-te! Am terminat! Ea nici nu se sinchisi. Aveai impresia că se transformase într-o uriaşă gură care devora tot. Se unduia şi sugea înainte. N-avea de gând să se oprească.

– NU! am zbierat din nou...

De data asta, parcă sugea malţ de vanilie cu paiul.

M-am prăbuşit. Se ridică şi începu să se îmbrace. Cânta.

„Când iubiţica din New York, Îţi zice noapte bună e dis-de-dimineaţă noapte bună, dulceaţă, e dis-de-dimineaţă noapte bună, dulceaţă, lăptarul e În drum spre casă..."

M-am ridicat în picioare clătinându-mă, m-am căutat în buzunarul din faţă al pantalonilor şi am găsit portofelul. Am scos 5 $ şi i-am întins. Ea îi luă şi îi îndesă între sâni, mă apucă în joacă încă o dată de coaie, le strânse, le dădu drumul şi ieşi în paşi de vals din cameră.

Muncisem destul cât să strâng de un bilet de autobuz până în alt oraş şi-mi mai şi rămâneau câţiva dolari de cheltuială. Am renunţat la slujbă, mi-am cumpărat o hartă a Statelor Unite şi m-am apucat să o cercetez, în cele din urmă, am optat pentru New York.

Mi-am luat cu mine pe autobuz doi litri şi jumătate de whisky, pe care îi ţineam în valiză. Ori de câte ori cineva se aşeza lângă mine şi începea să vorbească, scoteam câte-o sticlă şi trăgeam o înghiţitură zdravănă, în sfârşit, am ajuns în New York.

Staţia de autobuz se afla lângă Times Square. Am pornit pe stradă cu vechitura mea de valiză. Era seară. Un furnicar de oameni ieşea în valuri de la metrou. Ca nişte insecte nebune, fără chip, mă luau cu asalt, treceau peste mine şi mă înconjurau din toate părţile cu o forţă uriaşă. Se buluceau şi se împingeau unii în alţii; scoteau nişte sunete înfiorătoare.

M-am retras în dreptul unei intrări şi am dat gata ultima sticlă.

Pe urmă am luat-o din loc, m-am înghesuit, mi-am croit drum cu coatele, până când am zărit un indicator cu locuri de cazare pe Third Avenue. Administratora era o bătrână evreică.

– Am nevoie de o cameră, i-am spus.

– Ai nevoie de un costum, băiete.

– Sunt lefter.

– E un costum bun şi nu costă mai nimic. Soţul meu ţine croitoria de peste drum.