mea cu tavan oblic aveam doar un pat, un scaun şi o masă. Mai aveam un CD Player şi câteva discuri, pe care le-am tot ascultat în primele zile până le-am învăţat pe de rost. Afară ploua cum n-am mai văzut niciodată, într-un fel de crepuscul gălbui, şi-aşa avea s-o ţină câteva luni în şir. înnebuneam de singurătate. La facultate predam câtorva studenţi noţiuni elementare de limbă română. Când ieşeam, serile, mă plimbam ore-n şir prin oraş, cu o umbrelă picurătoare deasupra capului. Mergeam de-a lungul canalelor semicirculare, treceam peste poduri arcuite, mă-nfundam prin uliţe strâmte cu mici magazine suspecte. Cum eram pletos ca naiba şi cu geacă de piele, mereu eram agăţat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri şi asiatici, care-mi vârau sub nas punguţe legate cu elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate şi, lângă godinul încins, cu aburi ieşindu-mi din haine, beam câte un jene-ever de unul singur, pe când alături câte-un cuplu de lesbiene se săruta languros, ostentativ. Nimeream de multe ori în cartierul roşu şi umblam, anonim în marea de bărbaţi ce se holbau la vitrine, pe lângă barurile şi erotic-show-urile care-şi aruncau luminile reclamelor peste valurile sumbre ale canalelor pline de case plutitoare. Femei în combinezoane roşii, cu fabuloase peruci ultramarine, mă apucau uneori de mână şi-ncercau să mă convingă să intru într-una din sălile unde puteai bea privind orgia live de pe scenă. Fiecare clădire era un bordel, în sutele de vitrine stăteau femei în costume de sex, doar dantele şi jartiere fluorescente, femei tinere şi femei bătrâne, suple sau cu burţile revărsate, dulci ca nişte păpuşi sau dure şi bărbătoase, de toate rasele, culorile şi chiar. sexele, căci câte una dintre ele era, de fapt (trebuia însă să ai ochi buni ca să-ţi dai seama), un băiat fardat şi epilat ca pe scenele elisabeta-ne, zâmbindu-ţi tandru şi chemându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele acelea baroce şi exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescenţă, când, înfăşurat în cearceafuri ude de transpiraţie şi feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene, femei neruşinate, fără chip, fără personalitate şi fără voinţă proprie, pure animale sexuale ce-mi ofereau de-a valma fesele, pulpele, cefele lor parfumate. Acum eram singur la Amsterdam, de parcă aş fi rătăcit singur prin imaginarul meu adolescentin, prin paradisul infernal al erotismului meu, şi nu aveam decât să intru în oricare din acele încăperi ca să-mi realizez viziunile. Erau toate pentru mine, aş fi putut uşor acumula o experienţă sexuală imposibilă în alte părţi. Cum câştigam aproape un salariu olandez mediu, mi-aş fi permis fără probleme o fată pe săptămână, o fată la trei zile, o fată oricând aş fi vrut. O priveam pe câte una în ochi, o vedeam deodată proiectându-se înspre mine, înflorind ca şi când şi-ar fi văzut deodată iubitul, mă gândeam cum ar fi fost o noapte în braţele ei. Şi. treceam mai departe, până ieşeam din zona aceea carnavalescă şi reintram în oraşul protestant, sever, plin de cupolele bisericilor îndepărtate. Ajungeam de fiecare dată acasă, în cămăruţa mea, mulţumit că sunt singur şi nu în braţele unui obiect sexual, în toată lunga mea şedere în Amsterdam, nu m-am gândit niciodată serios să am de-a face cu o prostituată.

  Nu vreau să par ipocrit. Sunt un bărbat ca oricare altul. Nivelul de hormoni androgeni din sângele meu este de zece ori mai ridicat decât în sângele unei femei. Creierul meu este scăldat în hormoni sexuali. Simt de multe ori din plin neliniştea erotică pură, mă excită de multe ori o necunoscută dintr-un autobuz, mă rătăcesc adesea în labirintul fanteziilor violente şi-ntu-necate, populate tocmai de asemenea obiecte sexuale, total aservite voinţei mele. Pornografia nu mă dezgustă întotdeauna – îmi asum ca bărbat zecile de mii de site-uri de pe internet şi sutele de reviste pe care nici o femeie nu le-ar cumpăra – şi sunt momente când am o nevoie imperioasă de imagini orgiastice. Cu toate acestea, am regretat de câte ori am făcut dragoste cu o femeie străină şi indiferentă, şi pentru nimic în lume n-aş face dragoste cu o prostituată. Nu pentru că riscurile sunt mari şi nici pentru că fidelitatea nu mi-o permite.

  Cred, pur şi simplu, că sexul însoţit de intimitate este mai bun decât cel fără intimitate. Intenţionat nu vorbesc despre dragoste, deşi până la urmă despre asta e vorba. Dragostea ca sentiment este uneori un inhibitor al sexualităţii, iar fidelitatea devine greu de suportat în pat. Sexul implică o profundă îngustare a conştiinţei, o coborâre adânc sub convenţiile sociale şi etice, o eliberare de tabu-uri, de dezgust, o căutare a plăcerii în interzis şi perversiune. Dragostea, cu puternica ei componentă culturală, tinde şi ea să fie înlăturată în cele mai intense momente ale actului sexual, ca parte a carapacei cerebrale ce ne acoperă nuditatea. în multe cupluri fantezia depersonalizării partenerilor, a uitării legăturii dintre ei, intensifică plăcerea erotică. Cu toate acestea, ceva din această legătură psihică dintr-un cuplu adevărat, numită dragoste, ceva esenţial şi despre care se vorbeşte prea puţin, supravieţuieşte şi celei mai devastatoare dezgoliri simbolice. Este, ca să zic aşa, iubirea intensă dintre două corpuri. Chiar şi când minţile şi personalităţile sunt dizolvate în plăcerea irepresibilă a sexualităţii, intimitatea rămâne şi dă actului acestuia violent şi animalic ceva copilăros, înduioşător, ceva pe care ţi-1 aminteşti, după ce ai uitat plăcerea, ca pe adevărata bucurie a acelor ore. Cum nu dau doi bani pe fanteziile puse-n practică (pentru că, concretizate, ele îşi pierd tocmai idealitatea: pot fan-taza despre un sex party, de pildă, dar unul real trebuie că e dezamăgitor printr-o mulţime de amănunte concrete), la fel un act sexual în care corpurile nu se cunosc mi se pare ratat de la bun început.

  Corpul meu e profund ataşat de corpul femeii mele. Am de fapt două corpuri, şi de fapt întreaga mea viaţă e dublă. Chiar dacă aş fi decere-brat, ca un animal de experienţe, corpul meu ar fi încă îndrăgostit de corpul femeii mele. Nevoia mea de intimitate cu fiinţa