class="p10">Îţi mai aminteşti de Egon Şchiopu? El e ăla cu care tu şi David al lui blănaru jidan eraţi mereu împreună pe stradă şi făceaţi ilegalităţi care nu era voie. A făcut rost deo slujbă nouă la Berăriile Hansa şi pe urmă a murit. Ziceau că sa îmbătat de moarte. A ameţit uitânduse întrunul din butoaiele alea mari cu bere şia căzut înăuntru. Dar nu sa putut apţine niciodată dela băutură. Ăia zic că bereai mai bună de când a căzut Şchiopu în ea.

În viaţa ta nai văzut atâta ploaie câtă am avut în Hamburg.

În ultimele nouă săptămâni şi trei zile şi toate accidentele care sau întâmplat. Iatăle. Elba sa umflat şia trecut peste linia roşie şi astai din vina voastră şia amicilor tăi. Naveam bărci de salvare. Pe toate leaţi luat cu voi în Rusia. Nui corect să luaţi totul cu voi în Rusia şi noi acasă să ne descurcăm fără. Şi noi suntem nemţi şi la fel de breji ca şi voi soldaţii. Führerul spune tot timpul că noi suntem un Herrenvolk. Pe bune. Îmi dau seama că Germania e găoaza universului, şi ca mine gândesc mulţi. Să fiu sinceră cu tine, Wolfgang, tu ar trebui să te ridici şi să arăţi căn tine e şi ceva bun. Spunele tovarăşilor tăi să oprească războiul ăsta prostesc. O puteţi face, numai să vreţi. Preotul a spus că aţi putea. Îl ştii tu, individul care bate cu cuvântul pe la uşi. Nu ţin minte cum îi zice. Ceva străin dar orcum cui îi pasă. L-a săltat Stadthausbrücke 8, aşa că no să mai vedem sau auzim cuvintele sale din Biblie. Dar a fost o nebunie din partea lui să fie trădător. Führerului nu-i place aşaceva.

Acu câteva zile, eu şi Emma am găsit una din hârtiile alea secrete pe care nai voie să le citeşti, da' noi leam citit orcum. O persoană om e şi ea la urma urmei. Zicea acolo că soldaţii germani ar trebui doar să meargă să se facă prieteni cu ruşii şi tot războiul mondial ar fi gata. Dar să nu te audă nimeni din partid că spui asta. Acum nu mai apar hîrtii secrete. Ăia care le scriau au fost culeşi şi ei de către Stadthausbrücke. Li sau rupt picioarele înainte să fie împuşcaţi. Tare trebuie să doară săţi rupă picioarele. Mai ţii minte când miam rupt eu deştul mic? A durut tare şi cred că-i mult mai rău săţi rupi un picior întreg. Aici trebuie să-ţi ţii limba în frâu dacă nu vrei să ţi se rupă picioarele şi să ţi se taie capul după aia. O să am grijă să spun la toţi Heil Hitler. Atunci n-o să poată spune că nu-s devotată.

Aici la Hamburg se întâmplă tot timpul câte ceva aşa că nu ne putem plânge că ne plictisim. Noaptea trecută am avut cinci alarme şi familia Martens care locuieşte în Altona a primit o bombă drept în mijlocul patului. Au avut noroc fiindcă după o oră a venit Gestapoul săi salte. Au fost foarte furioşi că nu au avut pe cine sălta. Englejii ar fi trebuit să fie mai grijulii.

Surioara noastră Eva zice şi ea căi mai bine să fii mort decât să te ia Gestapoul viu şi surioara noastră ştie ce spune. A ajuns foarte sus, da, da, are o slujbă unde şterge praful de pe birourile din Stadthausbrücke 8 unde vede lucruri pe care nar trebui să le vadă. Deunăzi a văzut pe unul care a fost interogat, aşa se spune. Mai întâi iau frânt toate deştele de la mâini şi pe urmă iau smuls unghiile de la picioare. Pe urmă lau legat cu sârme de oţel şi au dat drumul prin el la curent electric pe care tot el trebuia săl plătească. Eva zice că trebuie să dai socoteală pentru tot, aşa că cred căi cam costisitor să fii arestat. Pe urmă tipul ăla a căzut pe geam de la etajul patru. Trebuie că a căzut în cap fiindcă era diform şi aproape zdrobit. A trebuit să plătească şi geamul spart.

Surioara noastră Trudi - ştii tu aia care sa născut la lăptărie - are un bebe dar nuşi aminteşte al cui e. Na zis dacă-i băiat sau fată, aşa că nuţi pot spune dacă eşti unchi sau mătuşă.

Alde Baumüller din Altona au avut cununie. Am fost şi noi şi nu neam revenit din beţie decît după Paşti. Se însura chiriaşul lor Hans Lunganul dar a venit Gestapoul după el şi acum cică-i mort. Numele lui era pe afişele alea roşii care împânzesc tot locul când cuiva i se taie capul la Fuhlsbüttel. A fost cea mai haioasă petrecere la care am fost vreodată. Hans Lunganul na mai apucat să se însoare dar am avut un Polterabend minunat. Ar fi fost încîntat dacă între timp nu i s-ar fi tăiat capul. Am plecat cu toţii pe biciclete la Luise de pe Reeperbahn. Noi, fetele şedeam pe cadru fiindcă nu ajungeau bicicletele la toţi. Peste doi a trecut un tramvai. Au fost omorâţi. Pe urmă a căzut unul cu bicicleta pe scări într-o pivniţă. Şi el a murit. Bicicleta lui a fost distrusă dar din fericire pentru el era de furat. Unul dintre ei sa înţepenit în uşa silozului de pe malul Elbei. Nu era din gaşca noastră, nu era decât un spărgător de uşi. Dar a avut noroc. Mergea atât de repede încât a intrat drept în silozul de pe Elba. Biţoacla lui navea frâne. Dacă ar fi oprit, l-ar fi omorât de viu un tramvai nr. 1, care cobora dealul de la Fischermarkt.

Pe la şapte am ajuns la Luise. Sunt sigură că era aici fiindcă tipul meu avea ceasul la mână şia zis căi şapte şi căi un ceas bun care a fost al unui jidan.

Noi, doamnele, am tras la măsea şampanie şi jinars. Am băut o sticlă întreagă şi am fost atât de fericită că am uitat de Wolfgang şi de toate celelalte necazuri. Domnii au băut Bummerlunder