Jensen din Hansa Platz 7 s-a încăierat cu mirele. Şiau scos cuţitele şi mirele ia tăiat nasul lui Jensen. Cum mai sângera, dar noi eram atât de fericiţi că nu ne păsa. Pe urmă Jensen l-a scalpat pe mire şi a sângerat şi mai mult.

Pe urmă am dansat niţel şi am băut nişte şampanie şi vin de cireşe. Apoi au pus din nou mâna pe cuţite. Emmy, cea cu ochiul de sticlă sa ales cu urechile tăiate. Nui stătea deloc bine. Mirele sa mototolit bine după ce a golit o sticlă întreagă de Bummerlunder cu bere. A luat-o razna şi s-a apucat să agite deasupra capului un cuţit cât toate zilele. E un fel de străin din Austria. Nu mio lua în nume de rău, dar dacă ar fi săl întâlnesc pe Führer laş întreba de ce nui dă pe toţi străinii ăştia afară din ţară. Nu aduc decât necazuri. Dar probabil că nu ne vom întâlni nicicând. Oamenii care ajung în vârful copacului nuşi mai amintesc de unde au plecat.

Pe urmă au venit în galop sticleţii din David. Purtau căşti strânse cu cureluşa sub bărbie, aşa că nu iam putut pocni în moalele capului. Ce mai bătaie a urmat. Nu a mai rămas nici un geam întreg la Luise pentru că pe-acolo au ieşit o grămadă de sticleţi şi de oameni şi toate scaunele au fost rupte, fiindcă unii au căzut prea greu pe ele. Pe urmă sau apucat să azvârle mesele şi taburetele dar a apărut Brigada Specială şi a pus capăt distracţiei. Bucătăria era făcută zob şi nici o oală na rămas fără vreun cucui. Aşa că neau arestat şi ne-au dus în David şi acolo am cântat atât de tare de puteam fi auziţi până la Landungsbrücke şi oamenii veneau fuga să vadă ce-i. Ce mai mulţime se adunase.

Detectiv-inspectorul Nass nea făcut în fel şi chip şi era so ia razna. Afară cânta întreg Reeperbahnul şi înăuntru cântau nuntaşii dar nimeni nu cânta acelaşi cântec. Dacă nu tăceţi din gură cu toţii vam terminat, a strigat detectiv-inspectorul Nass. Pe urmă neau luat în grupuri şi neau interogat.

Tu nai nas, ia zis domnul Nass domnului Jensen. Omul care a tăiat aia trebuie pedepsit. Asta s-a rezolvat inspectore, a zis domnul Jensen. Mirele ăla austriac a făcuto, dai totul pus la punct. Mădularul lui e în buzunar la mine.

Ei, ceva mai târziu întregul alai de nuntaşi s-a întâlnit în pârnaie. Na fost prea rău. Încă mai au şi celule individuale dar nimeni nu stă singur în ele. Puşcăriile sunt atât de pline în zonă că de abia mai e loc pentru gardieni. Am primit cafea Ersatz, cu lapte praf şi nişte pâine militară. Două felii de căciulă cu câte o linguriţă de gem de rozincine. O grămadă de chestii erau peacolo de care de obicei nu auzi. E, ne-au dat din nou drumul dar nu la toţi. Nu ştiu unde au ajuns ăia care nau ieşit dar nimeni na mai auzit nimic de ei de-atunci. Toţi cei de acasă îţi trimit urări de bine şi Mămica zice să faci ceva viteaz pentru Führer şi Vaterland. Dacă primeşti o medalie mare pensia de pe urma ta va fi mai consistentă după ce vei fi împuşcat. Măcar atât ai putea să faci pentru Mămica şi nu uita că nu faci parte din familia lui bărbatămiu.

Acum la revedere

Sora ta

Emilia Luise Bock născută Creutzfeldt

Ajutoare De Măturătoare Pe Liniile Ferate Ale Statului.

Hamburg/Altona"

– Cumnatul ăla care-i însurat cu soră-mea Emilie şi nu vrea să fie rudă cu mine să aştepte el numai să ajung acasă, mârâie Micuţul orb de furie. Ar face bine să-şi numere oscioarele ca să ştie după aia câte-i lipsesc!

De abia apucăm să aţipim, când apare val-vârtej curierul companiei pentru a-l anunţa pe Bătrânul că trebuie să se prezinte de urgenţă la Comandant.

– Vă aşteaptă o papară pe cinste, rânjeşte el maliţios. De data asta vă veţi alege cu fundurile fripte cum scrie la carte. Ordinul vine drept de sus şi e plin pe toate feţele cu ştampila STRICT SECRET.

– Ce dracu o mai fi şi asta? mormăie Bătrânul prost dispus, punându-şi mantaua de iarnă, lungă până-n pământ, şi aruncând pe umăr pistolul-mitralieră.

– Limpede ca lumina zilei, rânjeşte Porta, scărpinindu-şi cu ambele mâini pieptul de găină, locul în care păduchii sunt tentaţi să-şi ţină întrunirile. Sally de la Ministerul de Război are el grijă să apese pe toate butoanele necesare pentru a ne lansa în misiunea noastră particulară de căutători de aur. Puneţi-vă lânărie călduroasă pe voi, băieţaşii mei! Se va face frig, nemaipomenit de frig până să ajungem din nou acasă cu aurul nostru.

– Iată că se înalţă cortina pentru primul act, spune Bătrânul la întoarcere. Ordinul oficial spune că trebuie să provocăm pagube, să creăm panică îndărătul liniilor inamicului şi să-l aducem înapoi cu noi pe generalul Skulovski, cine-o mai fi şi ăsta.

– Să creăm panică! Păi asta vom şi face, spune Porta cu un râs scurt. Dar cine naiba mai e şi generalul Putorovici de care vorbesc? Oricum, putem întreba. Poate că-l ştie tipul muierii mele!

– Şi, băgaţi la cap. Toată tărăşenia e ultrasecretă, continuă Bătrânul. Dacă transpiră ceva, ne sunt în primejdie şi capul, şi gâtul. N-avem voie să vorbim despre ăsta nici măcar între noi. Ministrul de Război Sally trebuie c-o fi consumat toată cerneala din minister, punând peste tot ştampila STRICT SECRET. Ordinul poartă semnătura Feldmarschallului Keitel, numai că el nu ştie treaba asta, şi planul a fost pus la cale de către Feldmarschallul Walter Model, care nici ăsta habar n-are.

– Cojones! Or să ne împuşte de trei ori dac-or afla vreodată, oftează neliniştit Barcelona. Dar se spune că, cu cât eşti mai tupeist, cu atât mai bine pentru tine!

– Dacă trebuşoara va decurge aşa cum vrem noi, o să-i cumpăr o medalie mare lui Sally, urlă Micuţul, bătându-se fericit peste coapse.

În cursul nopţii ni se distribuie uniforme ruseşti şi pe tancuri sunt vopsite