mic nouraş de fum nu trădase prezenţa unui om pe suprafaţa insulei. Nici un lucru manual nu dovedea existenţa lui pe aceste meleaguri, nici în vremuri mai vechi, nici într-o epocă mai apropiată. Nu numai că insula părea nelocuită, dar totul te făcea să crezi că nici nu fusese vreodată locuită. Şi acuma, întregul edificiu de raţionamente cădea în faţa unui grăunte de metal, găsit în trupul unui inofensiv rozător

Într-adevăr, alicea pornise dintr-o armă de foc şi cine altcineva decît o făptură omenească s-ar fi putut sluji de aşa ceva.

Cînd Pencroff puse alicea pe masă, tovarăşii săi îl priviră foarte miraţi. Toate urmările acestei întîmplări extraordinare, deşi părea neînsemnată, li se înfăţişară înaintea ochilor. Dacă ar fi apărut dintr-o dată o fiinţă supranaturală, nu i-ar fi tulburat mai mult.

Cyrus -Smmith formulă mai întîi toate ipotezele, pe care această întîrnplare neaşteptată le ridicase. Luă grăuntele de plumb, îl întoarse, îl pipăi. Apoi, uitîndu-se la marinar:

— Pencroff, întrebă el, eşti sigur că purcelul rănit de această alice nu avea mai mult de trei luni ?

— Cel mult trei luni, domnule Cyrus, răspunse Pencroff hotărît. Cînd l-am găsit în groapă, mai sugea.

— Atunci, spuse inginerul, se pare că în decursul acestor trei luni a fost tras un foc de puşcă pe insula Lincoln.

— Şi că o alice, adăugă Gédéon Spilett, a lovit, nu însă mortal, acest mic animal.

— Fără îndoială, continuă Cyrus Smith, şi iată ce concluzii trebuie să tragem din această întîmplare: sau insula era locuită înainte de sosirea noastră, sau a debarcat cineva în decursul acestor trei luni. Se pune întrebarea: oamenii aceştia să fi venit de bună voie sau siliţi ? Şi cum au venit ? Prin aterisaj sau naufragiu ? Această chestiune nu va putea fi lămurită decît mai tîrziu. Şi nimic nu ne arată dacă ei sînt europeni sau malaezi, dacă sînt duşmani sau prieteni şi nici nu ştim dacă se mai află pe insulă sau dacă au părăsit-o. Dar toate astea sînt prea importante pentru noi, ca să mai putem rămîne mult timp în nesiguranţă.

— Pe legea mea, nu! De o mie de ori nu ! strigă marinarul, sculîndu-se de la masă. Nu există alţi oameni afară de noi pe insula Lincoln ! Insula nu este mare şi dacă ar fi locuită, am fi întîlnit pînă acum pe vreunul din locuitorii ei!

— Într-adevăr, lucrul pare foarte ciudat, zise Harbert.

— Dar mai curios ar fi, observă reporterul, ca purcelul să se fi născut cu alicea în el.

— Afară numai dacă Pencroff n-a avut... spuse serios Nab.

— Ei, asta-i, Nab, răspunse Pencroff. Crezi că stau de şapte luni cu o alice în gură, fără să-mi fi dat seama ! Dar unde crezi să o fi ascuns ? adăugă deschizînd gura mare şi lăsînd să i se vadă treizeci şi doi de dinţi minunaţi, puternici şi sănătoşi. Uite-te bine, Nab, şi dacă găseşti un singur dinte găunos în gura mea, îţi dau voie să-mi scoţi şase măsele.

— Într-adevăr, ipoteza lui Nab nu poate fi primită, răspunse Cyrus Smith care, cu toate grijile sale, nu-şi putu reţine un zîmbet, văzînd cît de serios arăta Pencroff. Ceea ce este sigur, e că în ultimele trei luni s-a tras cu puşca pe insulă. Dar totul mă face să cred că fiinţele care au pus piciorul pe acest ţărm sau sînt de puţin timp pe aici, sau au fost doar în trecere. Dacă insula ar fi fost locuită, în timp ce o exploram din creştetul muntelui Franklin, am fi văzut străinii sau ne-ar fi zărit ei pe noi. După toate probabilităţile, acum cîteva săptămîni, nişte naufragiaţi au fost aruncaţi de vreo furtună pe coastă. Oricum ar fi, trebuie să lămurim acest lucru.

— Cred că trebuie să procedăm cu băgare de seamă, spuse Gédéon Spilett.

— Aceasta este şi părerea mea, răspunse Cyrus Smith, căci din nefericire mi-este teamă să nu fi debarcat pe insulă piraţi malaezi.

— Domnule Cyrus, întrebă marinarul, n-ar fi mai bine, înainte de a face cercetările noastre, să construim o barcă cu care să plutim pe rîu sau să navigăm de-a lungul coastei? Nu trebuie să ne lăsăm surprinşi, nepregătiţi.

— Ideea dumitale este bună, Pencroff, răspunse inginerul, dar n-avem timp de pierdut. Ca să facem o barcă, ne trebuie cel puţin o lună.

— O barcă adevărată, într-adevăr, răspunse marinarul, dar noi nu avem nevoie de un vas care să ţină piept mării; în cinci zile mă fac luntre şi punte să construiesc o pirogă, care să poată pluti pe rîul Mercy.

— În cinci zile, strigă Nab, să faci o barcă?

— Da, Nab, o barcă indiană.

— De lemn ? întrebă Nab nedumerit.

— De lemn, răspunse Pencroff, sau mai bine zis de scoarţă de copac. Încă o dată, domnule Cyrus, vă afirm că luntrea poate fi făcută în cinci zile!

— Să mai aşteptăm cinci zile ?... Bine ! Fie încă cinci zile ! răspunse inginerul.

— Dar pînă atunci, am face bine să ne păzim straşnic ! spuse Harbert.

— Da, da... Aceasta în primul rînd, dragii mei, răspunse Cyrus Smith, şi v-aş ruga să nu faceţi expediţii de vînătoare decît în împrejurimile Casei de Granit.

Cu aceasta, cina se termină într-o atmosferă mai puţin veselă decît începuse.

Aşadar, insula era sau fusese locuită şi de alţii, lucru de netăgăduit după întâmplarea cu alicea. Şi pionierii noştri erau foarte îngrijoraţi de această descoperire.

Cyrus Smith şi Gecleon Spilett, înainte de a merge la culcare, dezbătură îndelung aceste probleme. Ei îşi puseră întrebarea dacă această întîmplare n-avea oarecare legătură cu împrejurările nelămurite în care fusese salvat inginerul şi alte fenomene ciudate pe care le observaseră în mai imul te rînduri. Cyrus Smith, după ce cumpăni totul, spuse în sfîrşit:

— Dragă Spilett, vrei să ştii părerea mea ?

— Da, Cyrus.

— Ei bine, iat-o ! Oricît de conştiincios vom explora insula, nu vom găsi nimic!

A doua zi, Pencroff se şi aşternu pe lucru. Nu era vorba să facă o barcă propriu-zisă ci, numai o simplă ambarcaţie, cu fundul plat, cu care puteau naviga foarte bine pe rîul Mercy, mai ales în apropierea izvoarelor sale, unde apa nu era